Noul proiect de Cod Silvic, care a generat numeroase controverse, amânări şi modificări, a ajuns la Camera Deputaţilor, unde se discută prevederile finale, legea fiind deja adoptată de Senat. Prevederile legate de restricţiile de achiziţionare de masă lemnoasă provoacă îngrijorări şi în Timiş.

Mai puţin lemn brut tranzacţionat după adoptare

Cum Camera Deputaţilor este cameră decizională şi, până acum, proiectul a primit, în general, avize favorabile, probabil că adoptarea noului Cod Silvic este doar o chestiune de timp.

Nu se ştie însă în ce măsură cei implicaţi sunt pregătiţi pentru aplicarea acestui act normativ, fără să fie vorba doar de firme private, ci şi de structurile de stat gestionare de fond forestier. Şi aceasta pentru că noul Cod Silvic introduce în primul rând restricţii serioase legate de comercializarea de lemn brut, fără fasonare sau prelucrare primară. Astfel, noua lege stipulează că un operator sau un grup de operatori economici poate cumpăra la licitaţie sau negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigură prin capacitatea proprie procesarea a cel puţin 40% din materialul lemnos achiziţionat.

În zona Făget – Lugoj, de exemplu, acest lucru este de natură să genereze îngrijorări, deja mai multe firme de profil anunţându-şi intenţia de a formula interpelări pe această temă prin intermediul parlamentarilor locali, motivând că noile prevederi le limitează activitatea.

“Oficial încă nu am primit semnale în acest sens. Oricum, în Timiş, sunt mult mai puţine societăţi de profil decât în alte judeţe, pentru că şi suprafaţa împădurită este mult mai mică. Faţă de judeţe cu peste 50% din suprafaţă împădurită, cum e Suceava sau Caraş-Severin, Timişul are pădure pe 11% din suprafaţă”, spune Nicuşor Ţîţu, directorul Direcţiei Silvice Romsilva Timişoara.

Romsilva, şi ea afectată

Prevederile legate de interdicţia lemnului brut afectează şi Romsilva,  Comisia pentru agricultură a Senatului apreciind că valorificarea integrală a lemnului ca produse fasonate sau ca produse rezultate din prelucrarea primară presupune investiţii substanţiale pentru achiziţionarea de utilaje specifice şi amenajări de depozite, investiţii pe care Romsilva nu are capacitatea să le facă în anul 2014.

Tot din motive financiare, senatorii au eliminat din proiect obligaţia ca Romsilva să achiziţioneze terenuri, cu prioritate din cele degradate, pentru împăduriri, astfel încât suprafaţa fondului forestier să nu scadă sub trei milioane de hectare

Prevederile ar fi fost totuşi oportune în Timiş, tocmai pentru că ar restricţiona tăierile şi ar genera împăduriri pe o suprafaţă mult mai mare. Mai ales că în judeţ, prin retrocedări, Statul a cedat 22.742 de hectare de pădure unui număr foarte mare de proprietari. Practic, această suprafaţă pierdută reprezintă aproape o treime din actuala suprafaţă împădurită deţinută de Romsilva în Timiş. Statul mai are în judeţ 77.735 de hectare, împărţite pe ocoale silvice: 11.724 de hectare la Ocolul Silvic Ana Lugojana, 18.583 de hectare la Ocolul Silvic Coşava, 13.913 hectare la Ocolul Silvic Făget, 12.274 de hectare la Ocolul Silvic Lugoj, 9361 de hectare la Ocolul Silvic Lunca Timişului şi 11.758 de hectare la Ocolul Silvic Timişoara.

24.000 de hectare sunt în zona de câmpie, 36.000 de hectare, în zona de deal, şi 19.337 de hectare, în zona de munte. Anual sunt defrişate în judeţ peste 1.770 de hectare de pădure. Conform Romsilva, şi în Timiş suprafaţa de lemn recoltată a crescut în ultimii zece ani, de la 251.000 de metri cubi la 295.000 de metri cubi, creşterea fiind de 18%, deşi, ţinând cont de specificul judeţului, ar fi trebuit să se înregistreze o scădere, nu o creştere a exploatării lemnului. În plus, în mare parte este vorba despre lemn brut vândut ca atare, fără o prelucrare, lucru care face să aibă un preţ foarte mic şi să fie achiziţionat ca materie primă, în general de firme din străinătate, lucru care favorizează defrişările.

Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului Timiş, zonele din Timiş cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire sunt Beba Veche, Dudeştii Vechi, Cenad, Sânnicolau Mare, Teremia Mare, Comloşu Mare, Jimbolia, Sânpetru Mare, Periam, Variaş, Cărpiniş, Cenei, Giulvăz, Orţişoara şi Moraviţa.

Aceasta, în condiţiile în care şi Consiliul Judeţean Timiş, care a definitivat forma actualizată a Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţean, confirmă că rolul pădurilor este esenţial. Într-un capitol numit “Zonele de risc tehnologic şi zonele expuse la riscuri naturale”, care analizează, printre altele, şi zonele de risc din judeţ, expuse la alunecări de teren de amploare, se menţionează că zona de munte e mai ferită de fenomenul alunecărilor de teren în formă gravă, dintr-un motiv foarte simplu: protecţia oferită de păduri. Astfel, se arată în Planul de amenajare a teritoriului, culmile deluroase, cu precădere din Podişul Lipovei, sunt afectate de o eroziune mai slabă, fiind împădurite, ceea ce nu se poate spune despre Dealurile Pogănişului, Dealul Dognecei şi Dealurile Lugojului. “Eroziunea moderată până la puternică, dar cu pericol de accentuare şi pe alocuri cu alunecări este specifică versanţilor de vale din dealurile şi părţile interfluviale din apro­pierea câmpiei. Măsurile de reducere şi prevenire a eroziunii sunt necesare pe suprafeţe extinse în toată unitatea deluroasă şi cu precădere se impun terasări pe versanţi, unele acumulări de apă pe văi şi, pe alocuri, chiar împăduriri”, preciza documentul administraţiei judeţene.

Noi nereguli depistate în Timiş

Cu sau fără un nou Cod Silvic, ultimele controale realizate pe acest segment demonstrează că este nevoie de o nouă reglementare. Curtea de Conturi a făcut public săptămâna trecută un nou şir de nereguli descoperite în Timiş în ceea ce priveşte gestionarea fondului forestier şi instituţiile de profil. Astfel, inspectorii care au realizat controale în ultima perioadă au constatat “nerecuperări de sume, reprezentând valoarea pagubelor rezultate din tăieri ilegale de arbori, prin reţinerea din garanţia constituită de personalul silvic cu atribuţii de pază a fondului forestier  la Direcţia Silvică Timiş şi Covasna”.

Aceştia au mai constatat că nu au fost făcute toate demersurile în vederea urmăririi şi încasării creanţelor regiei, în sumă estimativă de 1,48 milioane de lei, la Direcţiile Silvice Dâmboviţa, Timiş, Arad, Mehedinţi, Dolj, Bacău, Vrancea, Botoşani, Cluj şi Sălaj.

Nu în ultimul rând, s-a evidenţiat “neefectuarea tuturor demersurilor în vederea punerii în executare a unor sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile la Direcţia Silvică Timiş şi Mureş”, în general pe procese legate de revendicare de suprafeţe împădurite.

Paza, o problemă veche nerezolvată  

Noua formă a Codului Silvic, discutată în prezent în Parlament, reia şi problema mai veche a pazei pădurilor. Conform formei iniţiale, Romsilva ar trebui să suporte din fonduri proprii paza proprietăţilor forestiere de până la 30 de hectare, reprezentând aproximativ un milion de hectare de fond forestier, estimându-se că ar fi necesară în acest sens suma suplimentară de 15 milioane de euro, alocată de la buget.

În Timiş, la suprafeţe mici, proprietarii de pădure s-au dovedit până acum reticenţi la contractarea serviciilor de pază ale Inspectoratului Silvic. Aceasta, deşi tarifele practicate pentru aceste servicii sunt mai degrabă simbolice. Refuzul contractării serviciilor de pază a fost interesat, în majoritatea cazurilor, pentru că, fără pază, proprietarii au putut să facă defrişări ilegale şi să vândă lemnul diverşilor cărăuşi.

Problema legată de refuzul de pază este cu atât mai complicată cu cât unii proprietari care nu sunt interesaţi de contractarea pazei, pentru a putea tăia lemn ilegal, şi nu îşi intabulează suprafeţele primite moştenire. În aceste condiţii este foarte greu să se încheie contracte de pază, pentru că aceste contracte nu se pot încheia cu morţii care figurează în acte ca proprietari pe suprafaţa împădurită. Un astfel de contract nu se poate face decât cu o persoană în viaţă.

Din acest punct de vedere, problemele cele mai mari din Timiş continuă să rămână cele din zona Criciova.  Aici, spun reprezentanţii Inspectoratului Silvic, proprietarii au refuzat să încheie contracte de pază cu Ocolul Silvic din zonă şi au mizat pe faptul că acest refuz este considerat o contravenţie, pe când tăierile ilegale care au avut loc pe acele suprafeţe rămase fără pază pot fi considerate infracţiuni.