Nicio hotărâre definitivă de confiscare a averii în Timiş

ANI are procese în serie cu Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara

Sigla ANIDeocamdată, în ciuda cazurilor mai mult sau mai puţin răsunătoare de corupţie din judeţ, în Timiş lipsesc hotărârile definitive şi irevocabile de confiscare a averii dobândite prin mijloace ilicite. Reprezentanţii ANI nu par mulţumiţi de o serie de decizii ale Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, judecându-se cu această instituţie, la Curtea de Apel, pe mai multe speţe.

 

„10 ani poate dura un proces de confiscare a averii”

Conform Agenţiei Naţionale de Integritate, până în momentul de faţă, la nivel naţional, există doar cinci decizii definitive şi revocabile de confiscare a averii dobândite prin mijloace ilicite. În ciuda cazurilor de corupţie depistate şi pe plan local, niciuna dintre deciziile definitive de confiscare a averii nu are legătură cu Timişul.​

„Din ce am constatat noi pe unele speţe, cum e cea a lui Dan Ioan Popescu, un astfel de proces se poate întinde pe mai mult de zece ani. La acesta procesul a început undeva prin 2005, şi, iată, suntem în 2015 şi încă se mai judecă. Din punctul meu de vedere, reînfiinţarea acelor Comisii de Cercetare a Averilor de pe lângă Curţile de Apel nu a ajutat prea mult: verificările se fac la comisii, ANI doar dă nişte indicaţii. Ne-am întors în perioada 1996 – 2002, când aceste comisii au funcţionat foarte greu. În plus, în continuare, magistraţii care fac parte din aceste comisii ce au mai degrabă un rol administrativ nu sunt remuneraţi pentru munca lor. Se credea că aceste comisii vor avea un grad mare de neutralitate, fiind formate din judecători. De fapt, cred că activitatea lor putea fi făcută foarte bine de ANI”, spune Radu Nicolae, director de programe al Centrului de Resurse Juridice.

Faptul că sunt doar cinci hotărâri definitive de confiscare a averilor în mai bine de 20 de ani, la care se adaugă hotărâri obţinute în urma demersurilor CRJ, nu este, subliniază Radu Nicolae, un lucru de laudă. „Aceste cazuri dovedesc că este un proces dificil şi că nu trebuie să îşi pună nimeni speranţe că de aici se vor găsi resurse pentru a acoperi deficite bugetare. Hotărârile acestea definitive sunt şi ele, în mare parte, obţinute în cazuri flagrante, cum e cel al permiselor de la Argeş, unde s-au găsit euro sub pat, iar în cazuri în care vorbim de sume relativ mici, adică vreo câteva zeci de mii de euro, nu o dată, pe parcursul acestor zece ani sau chiar mai mult, cât durează procedurile în instanţă, Statul poate cheltuie mai mult cu expertize, salarii de judecători, onorarii pentru avocaţi desemnaţi din oficiu şi aşa mai departe”, este de părere Radu Nicolae.

ANI, în instanţă cu Comisia de Cercetare a Averilor

Pe speţe legate de confiscarea averilor, ANI nu pare mulţumită de unele decizii ale structurii locale de profil, respectiv Comisia de Cercetare a Averilor, o dovadă fiind procesele în serie în care ANI contestă hotărârile Comisiei timişorene, cu precădere în cazuri care au legătură cu vameşi sau poliţişti de frontieră anchetaţi de DNA în celebrul „lot Moraviţa”.

Aceste procese s-au derulat la Curtea de Apel Timişoara şi culmea e că, într-unul dintre ele, finalizat anul trecut, în iunie, instanţa a ajuns la concluzia că propria Comisie de Cercetare a Averilor a greşit, admite acţiunea ANI şi anulează o ordonanţă a Comisiei de Cercetare a Averilor, care invalida solicitarea ANI de a se confisca averea nejustificată constatată în cazul unui vameş “titular” în lotul Moraviţa. Într-una din aceste acţiuni contestată era argumentaţia vameşului, care susţinea că veniturile nejustificate “au fost realizate în mod efectiv de la părinţi, care au gospodării frumoase cu animale şli culturi agricole, care le-au adus venituri suplimentare.”

Însă, în ciuda acestor acţiuni în instanţă – ciudate prin faptul că sunt în litigiu două structuri care, teoretic, au acelaşi scop, confiscarea veniturilor obţinute ilici – în Timiş tot nu s-a ajuns la o hotărâre definitivă şi irevocabilă de confiscare a averii constate ca nejustificată de către ANI.

Este la fel de adevărat că şi această instituţie a comis greşeli flagrante în gestionarea acestor litigii. Astfel, un proces de la Curtea de Apel Timişoara, prin care se judeca cu un agent vamal timişean, s-a terminat brusc anul trecut, din cauza neplăţii de către ANI a unei taxe de timbru în valoare de… patru lei. Procesul, derulat la Curtea de Apel,era legat de un raport de acum doi ani al ANI prin care se constata că un agent vamal care făcea parte din “Lotul Moraviţa 1” ar fi dobândit bunuri şi valori ce nu pot fi justificate. La solicitarea ANI, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a efectuat o anchetă ale cărei concluzii au fost diferite de cele ale anchetei inspectorilor de integritate, Comisia stabilind că vameşul şi-a dobândit averea în mod licit. ANI nu a renunţat şi a atacat la Curtea de Apel decizia Comisiei de Cercetare a Averilor, solicitând anularea documentului. După aproape un an de judecată, magistraţii de la Curtea de Apel Timişoara au emis o sentinţă prin care cererea ANI este respinsă. Motivul este consemnat ca atare pe portalul instanţelor, just.ro: “Instanţa anulează ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ANI”.

De altfel, nu doar pe acest segment procedurile judiciare legate de „Lotul Moraviţa” au o evoluţie cel puţin ciudată. Sunt trei cazuri în care ANI a descoperit venituri nejustificate la poliţişti de frontieră sau agenţi vamali din „Lotul Moraviţa”, şi în niciunul nu s-a ajuns la o decizie definitivă şi irevocabilă de confiscare a averii, unii dintre vameşii sau poliţiştii de frontieră respectivi având câştig de cauză la cel mai înalt nivel – respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Peste toate a mai venit şi decizia CEDO, pronunţată anul trecut, în septembrie, în care Statul român a fost condamnat pentru privare de libertate a unui ofiţer de poliţie de frontieră din lotul Moraviţa, pe o „perioadă de timp cuprinsă între momentul in care a fost luat de acasă cu mandat pentru a fi dus la sediul central al DNA, şi momentul audierii sale de către procuror”, mai precis „a petrecut aproape 11 ore într-o sală de aşteptare la sediul DNA înainte de a fi interogat de procuror”.

În aceste condiţii, cine ştie ce decizii surprinzătoare mai pot apărea, inclusiv raportate la confiscarea averilor.

În continuare „muncă patriotică” la Comisiile de Cercetare a Averilor

dosareDeşi Comisiile de Cercetare a Averilor de pe lângă Curţile de Apel din ţară nu au avut o activitate extraordinară în perioada 1996 – 2007, când aceste structuri au funcţionat continuu, în 2011 s-a decis reînfiinţarea lor.

Din start, însă, s-a plecat de la o premisă cel puţin ciudată. Astfel, această activitate de control al averilor, care presupune o răspundere destul de mare şi o documentare amplă, a fost transformată în “muncă patriotică” pentru judecători, care nu primesc niciun leu pentru această activitate.

Or, este evident că, atâta vreme cât este o muncă suplimentară neremunerată, nimeni nu se poate aştepta la rezultate extraordinare. Această greşeală repetă una din trecut când, din 2005 până în 2007, membrii acestei comisii nu au mai primit niciun leu pentru prestaţia lor, din cauza schimbării legislaţiei. Atunci, peste 90% dintre cazurile instrumentate de Comisia timişoreană, până în momentul în care şi-a încetat activitatea, în 2007, s-au finalizat cu ordonanţe de clasare.

Astfel, în Timiş a funcţionat aproape un deceniu această structură, care avea rolul de a cerceta cazurile în care se suspecta că anumiţi funcţionari publici şi-ar fi dobândit averea prin metode ilicite. Comisia putea sesiza Parchetul, în cazul în care constata infracţiuni de domeniul penalului, se putea ajunge la trimiteri în judecată şi chiar la confiscarea averilor. Însă în ultimii cinci ani de activitate a acestei structuri în forma sa veche, până la desfiinţarea ei, în 2007, nu s-a înregistrat nici măcar un singur caz de confiscare a averii, şi nu doar în Timiş, ci pe toată raza de acoperire a Curţii de Apel Timişoara – în Timiş, Arad şi Caraş-Severin.

Bilanţul ultimilor ani de activitate al fostei Comisii este sugestiv. În 2005, Comisia a făcut anchete în cinci dosare, toate finalizate cu ordonanţe de clasare. În 2006, a avut patru dosare, şi ele terminate cu ordonanţe de clasare. În 2007, ultimul an de funcţionare al Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe lângă două dosare încheiate, cu ordonanţe de clasare, s-a ajuns la o trimitere în judecată, procesul trenând până în aprilie 2011, când dosarul a fost închis prin hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Deci, în 2001 – 2007, Timişul nu a avut vreun caz notabil de confiscare a averii. Fosta conducere a DNA Timişoara preciza că nu a primit nici măcar o singură informaţie sau o solicitare de colaborare din partea fostei Comisii de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Oricum, din 2005, membrii acestei Comisii nu au mai primit niciun leu pentru prestaţia lor, pentru că „s-a abrogat articolul care prevedea cuantumul retribuţiei lunare cuvenite membrilor Comisiei, prin urmare aceştia nu au mai fost retribuiţi pentru activitatea desfăşurată”.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro