Irina Margareta Nistor, subiectul unui articol în The New York Times:

„Neaşteptata voce a libertăţii în România comunistă”

Irina Margareta NistorRelatări din România comunistă şi felul în care Irina Margareta Nistor a devenit celebră în ţara noastră sunt prezentate într-un articol şi într-un scurtmetraj documentar regizat de Ilinca Călugăreanu, publicate pe site-ul prestigioasei publicaţii americane The New York Times.

 

Publicat sub titlul “VHS vs. Communism” (“Casete video versus comunism”), articolul este însoţit de un scurtmetraj documentar regizat de Ilinca Călugăreanu, o regizoare născută în România care locuieşte în prezent la Londra. “În România comunistă din anii 1980, o tânără traducătoare a devenit neaşteptata voce a libertăţii. A tradus ilegal mii de filme străine, distribuite pe casete video, şi a transformat starurile din filmele de categorie B în adevăraţi eroi”, se afirmă la începutul acestui articol, citat de Mediafax.

“Am crescut în România în anii 1980, în timpul unui regim comunist care, printre alte forme de represiune, a redus programul postului naţional de televiziune la două ore pe zi de propagandă plictisitoare, muzică populară, poezie patriotică şi filme cenzurate. Într-o zi, pe când aveam şase ani, părinţii meu au reuşit să împrumute un aparat video. Şi-au invitat prietenii la noi acasă şi toată noaptea s-au uitat la casete video cu filme de categorie B făcute la Hollywood. Ţin minte acele filme, dar îmi amintesc mai bine felul în care m-am simţit atunci când am păşit în sufragerie – ca şi cum aş fi intrat într-o lume secretă, magică şi liberă”, a declarat Ilinca Călugăreanu.

“Toate dialogurile din acele filme erau dublate în limba română, de o femeie cu o voce ascuţită. Pe durata copilăriei mele, acele filme ne-au oferit o fereastră deschisă către Vestul interzis nouă, dar care ni se părea splendid, graţie blugilor, cutiilor de Coca-Cola şi zgârie-norilor. Pe măsură ce casetele video deveneau omniprezente pe piaţa neagră, vocea acelei femei a devenit una dintre cele mai uşor de recunoscut din România. Cu toate acestea, nimeni nu ştia cine era ea”, a adăugat regizoarea documentarului.

“După Revoluţia din 1989, am aflat întreaga ei poveste, pe care o prezint aici, în acest scurtmetraj documentar din secţiunea Op-Doc”, a continuat Ilinca Călugăreanu.

În 1985, Irina Margareta Nistor, o tânără traducătoare de la postul naţional de televiziune, a cunoscut un antreprenor misterios. Acesta introducea ilegal în România casete video, pe care le copia şi le distribuia în ţară. Acela a fost începutul unei relaţii profesionale care a durat mai bine de un deceniu. Irina Margareta Nistor spune că a dublat în total peste 3.000 de filme. Datorită ei, Chuck Norris, Jean-Claude Van Damme şi Bruce Lee au devenit eroi extrem de populari în România.

Într-o vreme în care statul român contra absolut toate aspectele din vieţile cetăţenilor săi – inclusiv alimentele, căldura, transportul şi informaţia –, românii au găsit o cale pentru a evada din această realitate şi de a opune rezistenţă statului absolutist, cu ajutorul puterii filmelor.

Documentarul VHS vs. Communism, prezentat alături de acest articol din The New York Times, include şi câteva declaraţii ale unor persoane din mass-media şi industria de divertisment, precum Vlad Craioveanu, Mihai Dobrovolschi, Ioan Gyuri Pascu şi Adrian Sitaru, dar şi celebrul portar Helmuth Duckadam.

„Era extraordinar să faci ceva ce nu era legal în comunism, ceva ce nu era comunist. Să te uiţi la filme imperialiste”, a spus, în acest film documentar, Ioan Gyuri Pascu, rememorând acele vremuri. „Nici nu credeam că are un corp”, spune Mihai Dobrovolschi, referindu-se la persoana care asigura dublajul în limba română pentru filmele străine care circulau pe casete video în România. „Ea era Vocea. The Voice”, adăugă Vlad Craioveanu.

În 1983, Irina Margareta Nistor s-a angajat la televiziunea naţională. O parte din munca ei consta în traducerea unor filme pentru comitetul de cenzură. „Nu trebuia să existe nicio formă care să demonstreze cât de bine poate să fie în Occident. Adică, maşini luxoase, piscine”, a spus Irina Margareta Nistor. „Inclusiv în «Tom şi Jerry», orice scenă cu o masă plină cu mâncare… după cum se ştie ei se aleargă în jurul mesei şi acele scene trebuiau tăiate. Erau foarte multe lucruri care erau interzise şi care nu puteau sub nicio formă să fie văzute la televizor”, a adăugat ea. „Sentimentul principal era pentru mine acela că pot să văd filme. Că pot să nu rup legătura cu lumea. Eram absolut disperată că nu puteam să călătoresc în străinătate. Era ca un drog. Ca o evadare dintr-o puşcărie. Era o modalitate de a-i fenta pe comunişti. Asta a fost tot timpul marea mea satisfacţie”, a declarat în încheiere Irina Margareta Nistor.

Ilinca Călugăreanu este o regizoare română de filme documentare care locuieşte la Londra. A studiat producţia de film documentar la Granada Center for Visual Anthropology din oraşul britanic Manchester. Materialul video prezentat în secţiunea Op-Doc de pe site-ul The New York Times reprezintă o adaptare a unui viitor lungmetraj documentar al ei, intitulat Chuck Norris vs. Communism.

Secţiunea Op-Doc de pe site-ul The New York Times este un forum pentru scurtmetraje documentare de opinie, produse cu multă creativitate de diverşi cineaşti independenţi şi artişti.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Redacţia Timpolis, timpolis@online.ro