Greutatea cu care se găseşte forţă de muncă disponibilă în vestul ţării pare să se remarce şi în cazul lucrărilor municipalităţii, care recent a cumpărat „servicii lucrative” de la Penitenciarul Timişoara, deţinuţii rămânând, se pare, cea mai fiabilă şi ieftină variantă.

Forţă de muncă de 1,4 milioane de lei, achiziţionată de Primărie

Primăria Timişoara a apelat din nou la serviciile deţinuţilor de la Penitenciarul Timişoara, achiziţionând prin licitaţie forţă de muncă, respectiv serviciile prestate de „minim 30 şi maxim 250 de persoane private de libertate, inclusiv cei care ajută la întărirea dispozitivului de pază dacă este cazul”. La anunţul publicat pe portalul achiziţiilor publice SEAP nu a răspuns decât Penitenciarul Timişoara, a cărui ofertă a fost acceptată, contractul fiind atribuit cu suma de 1.403.136 de euro.

Deţinuţii s-au mai dovedit cea mai convenabilă variantă de obţinere de forţă de muncă pentru Primăria Timişoara, fiind angrenaţi în lucrări pe domeniul public. Şi anul trecut, Primăria Timişoara a anunţat atribuirea către Penitenciarul Timişoara a unui contract în valoare de un milion de lei.

În ultimul raport, publicat în acest an, în urma controalelor făcute în 2014 şi început de an 2015, Curtea de Conturi remarca faptul că „au fost angajate cheltuieli pentru serviciile de transport efectuate cu forţa de muncă angajată de la Penitenciarul Timişoara, fără justificare, în sensul că au fost acceptate la plată distanţe mai mari decât cele real parcurse”. Rămâne, însă, de văzut dacă această constatare va rămâne în picioar, pentru că Primăria a contestat raportul.

Evidenţierea serviciilor prestate, problematică în trecut

Dincolo de nelămuririle legate de deconturile cu transportul, marea problemă legată de munca prestată de deţinuţi pe domeniul public din Timişoara era legată, în anii trecuţi, de evidenţierea acestor munci prestate. Existau suspiciuni, întărite în urma unor controale ale Curţii de Conturi, că unele firme încasau de fapt, la dublu, bani pentru munca prestată de deţinuţi, adjudecându-şi nejustificat aceste lucrări. Auditorii publici ai Curţii de Conturi constatau, în urmă cu câţiva ani, că Primăria Timişoara a plătit de două ori aceleaşi lucrări realizate la Parcul Copiilor – o dată, Penitenciarului Timişoara şi încă o dată, unor firme care şi-au revendicat acele lucrări, deşi nu le prestaseră. Curtea de Conturi menţiona că, astfel, s-au consumat în mod nejustificat resurse financiare publice în sumă de peste 642.000 de lei, pe toată durata contractului de execuţie a investiţiei din Parcul Copiilor. Auditorii au ajuns la concluzia că Primăria a dat aceşti bani nejustificat pentru că nu are o evidenţă clară a spaţiilor verzi din oraş.

„Repet şi acum că aceste probleme au apărut tocmai pentru că nu există o evidenţă clară a lucrărilor prestate. Situaţiile de lucrări se fac din birou, nu de pe teren, şi nu o dată s-au făcut suprapuneri plătite de două din banii noştri. Mai există suspiciuni şi cu privire la aceste acţiuni, făcute de regulă în perioada premergătoarea campaniei electorale, când diverse grupuri de tineri fac curat în parcuri, pe maul Begăi şi aşa mai departe. Pot să presupun că, în lipsa unei evidenţe clare, şi aceste lucrări pot fi refacturate şi plătite către unele firme”, afirmă consilierul local PNL Simion Moşiu.

Munca în folosul comunităţii, o variantă puţin exploatată

Rămâne de văzut dacă pe viitor Primăria Timişoara va reuşi să satisfacă măcar o parte din acest necesar de forţă lucrativă cu cei care trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii.

Conform prevederilor legii, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară de ajutor social are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. Totuşi, raportat la numărul total de beneficiari, numărul de prestatori rămâne redus – la o evidenţă de acest gen, aproximativ 30% din beneficiarii de ajutor social efectuau muncă în folosul comunităţii. Acestora li se adaugă contravenienţii – prostituate, boschetari, scandalagii –, care adună teancuri de amenzi pe care nu le plătesc niciodată.

În urmă cu doi ani, discutarea în Consiliul Local a unui proiect de hotărâre ce viza domeniile serviciilor publice şi locurile în care contravenienţii pot presta activităţi în folosul comunităţii a dus la controverse legate de scăpările prevederilor care reglementează aceste activităţi. Au fost unii consilieri care s-au întrebat dacă în momentul în care cineva prestează munca în folosul comunităţii, la curăţenie sau amenajare de spaţii verzi, serviciile prestate sunt trecute separat în factura emisă Primărie de către firmele care se ocupă de curăţenie sau amenajare de spaţii verzi. “De unde ştim valoarea muncii prestate de respectivii? De exemplu, măturarea străzii costă 1,8 lei pe metrul pătrat. Dacă aceste operaţiuni se fac de către contravenienţi, în mod normal ar trebui să nu fie facturate către Primărie, iar dacă se facturează, ar trebui facturate separat”, declarau unii consilieri. Cu alte cuvinte, aleşii locali au arătat că, fără o reglementare clară, Primăria s-ar putea trezi în situaţia de a fi obligată să plătească servicii de care are dreptul să beneficieze gratuit, adică serviciile prestate de către cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii.