În prag de implozie

Melania-CInceaRămâne de văzut ce va mai însemna, în câteva luni, PSD pe scena politică românească. Momentan, vedem un partid în degringoladă. Vedem o ascuţire a luptelor între facţiuni – o luptă ce ia forma denunţurilor penale. Vedem un partid a cărui conducere fusese, cel puţin în ultimii ani, setată doar pe suportare reciprocă şi asta numai în condiţii de câştig. Un partid ce pare a fi în prag de implozie.

 

Spectacolul oferit zilele acestea, o dată cu şi după excluderea din PSD a trei politicieni, dintre care doi cu state foarte vechi şi poziţii importante, devoalează un partid un un staff total debusolat, intrat într-o stare de panică vecină cu pierderea lucidităţii.

Această acţiune în forţă din cadrul PSD nu a avut nimic de-a face cu analizarea rezultatelor alegerilor, nici cu discutarea unor măsuri de corijare a stării de fapt care a dus la înfrângerea umilitoare a lui Victor Ponta de către Klaus Iohannis.

Pare să fi fost strict o acţiune de epurare a zonei dinspre care, într-un viitor apropiat, ar putea veni pericolul. Dl Ponta era conştient că, fără această măsură de forţă, care nu ajută partidul, ci doar pe el însuşi, el personal va pierde tot. Cu circumstanţe agravante faţă de situaţia în care s-a aflat, în 2009, Mircea Geoană. Pentru că, acum, PSD a avut toată puterea, cu excepţia Cotroceniului, a avut televiziuni la dispoziţie, a avut acces la fonduri publice, pentru a le dirija în scop electoral şi, în perspectiva unei victorii la prezidenţiale, ce părea iminentă, la fonduri private – să ne amintim doar de grandioasa şi ultra-costisitoarea lansare a candidaturii la prezidenţiale a lui Victor Ponta, care a coincis, nu întâmplător, cu aniversarea sa.

Aşa că, pentru a nu pierde tot, acum, şi poziţie în partid, şi poziţie în Guvern – cum se preconiza după scorul obţinut la alegeri –, a transformat defensiva în ofensivă. Şi i-a îndepărtat pe cei trei – Mircea Geoană, Dan Şova şi Marian Vanghelie –, văzuţi fie ca posibili succesori, fie ca oameni care trăgeau sforile în partid pentru îndepărtarea lui de la conducere. Îi este clar şi d-lui Ponta că partidul nu-l susţine in corpore pentru a rămâne în vârful PSD, că unii nu l-au dorit nici candidat pentru funcţia de la Cotroceni. „Victor Pon­ta trebuie să decidă dacă vrea să fie un rege sau un creator de rege, «king» sau «king­ma­ker», iar având în vedere vârsta şi po­zi­ţii­le pe care le are, a doua poziţie e mai fa­vo­rabilă“, spunea, prin primăvară, Ioan Mircea Paşcu. De asemenea, ştie că unii aşteptau de mult timp plecarea lui din funcţia de preşedinte al PSD. Cu două săptămâni înainte de alegeri, ieşise la iveală, întâmplător – o dată cu stenograme ale SRI, în dosarul „Retrocedărilor” –  faptul că Dan Şova se pregătea să îi ia locul la şefia partidului, cu ajutorul lui Viorel Hrebenciuc, care îi promisese sprijin în acest sens, în schimbul iniţierii în Parlament a proiectului Legii amnistiei şi graţierii.

Iar prin această epurare Victor Ponta încearcă să le transmită, totodată, şi altora că el este cel care deţine controlul în PSD şi, deci, ar trebui să aibă grijă spre ce funcţie de partid aspiră. Pentru că, după toate probabilităţile, sunt şi alţii care aşteptau momentul preluării acestei funcţii. Şi care întreţineau, în partid, o stare de nemulţumire la adresa liderului PSD. Să ne amintim de un episod, din vara lui 2013, ce aducea a întreţinere voluntară a unei situaţii încordate în PSD: protestul aleşilor puterii la adresa ANI, izbucnit în lipsa din ţară a lui Vic­tor Ponta. O răbufnire intempestivă, în con­diţiile în care toţi ştiau, de multă vreme, că au proces cu ANI şi că nu au nicio şansă ca lucrurile să se schimbe în favoarea lor, odată cu o posibilă modificare a Legii ANI, pentru că nicio lege nu poate fi aplicată retroactiv. Ci­neva, însă, mai ştia ceva, atunci: că Victor Ponta nu ie­şea bine din acest episod, indiferent de de­cizia luată. Dacă ar fi acceptat, atunci, eliminarea unor atribuţii ale ANI, ar fi avut, din nou, pro­bleme cu partenerii occidentali. Dacă ar fi res­pins făţiş ideea modificării legii, şi-ar fi dina­mitat relaţia cu baronii şi baroneţii locali. Atunci, dl Ponta găsise o soluţie de avarie – ră­mâ­ne­rea în stand-by, pentru un termen pentru care nu-şi luase angajamentul. Câteva luni mai târziu, în primăvara acestui an – în ciuda MCV-ului şi a CE –, Liviu Dragnea le promitea un pro­iect de lege care îi va „dez­le­ga“ de incompatibilităţi. Promisiune de care s-a şi ţinut de cuvânt. Numai că Victor Ponta ştie că relaţia cu Liviu Dragnea trebuie menajată. Măcar prin prisma faptului că acesta din urmă este cercetat în dosarul “Referendumul”, rol din care ar putea spune lucruri interesante despre deciziile luate în partid şi în Guvern, în vara lui 2012…

O dată cu anunţarea plecării din PSD a prietenului său, Sebastian Ghiţă – care l-a însoţit în Dubai şi alături de care e mai mult ca sigur să fi luat aceste decizii –, în ziua următoare excluderii din partid a celor trei, apare un posibil plan B. Un joc comun al celor doi. În care Sebastian Ghiţă se va reîntoarce, prin primăvară, poate rugat în mod public, într-un PSD în derivă, nereformat şi ţinut în loc, cum acuza în ziua „execuţiei” celor trei, de Ion Iliescu şi, se înţelege, de toţi cei care îi susţin ideile. Şi care îl va alege preşedinte pe omul care vine nu doar cu bani, ci, iată, şi cu idei de rerformare a partidului. Situaţie în care Victor Ponta nu va mai fi pe locul întâi, dar nici nu va fi obligat să ia calea surghiunului, cum i s-a întâmplat, în 2009, unui alt perdant, Mircea Geoană. Deci, nu va fi chiar totul pierdut. Rămâne, totuşi, de văzut cât din acest plan le va permite Justiţia să mai pună în aplicare. Sebastian Ghiţă, cel puţin, are un dosar al cărui final e iminent. Iar Legea aministiei şi graţierii, pentru care amicul său, Victor Ponta, a intrat în contradicţie şi cu partenerii strategici ai României, e tot la fază la proiect.

Şi mai rămâne de văzut, până în primăvară, când va avea loc congresul, cât va mai rămâne din PSD-ul care, în vara lui 2012, punea la cale o lovitură de stat, iar în toamna lui 2014, se pregătea să acapareze toate puterile statului. Să nu uităm de numeroşii baroni şi baroneţi de partid, cu probleme penale – pentru care, declarativ, dl Ponta, declarase că merge până în pânzele albe, adică până dincolo de limitele legii. În ochii lor, responsabil pentru situaţia în care au ajuns – de neimaginat în urmă cu câţiva ani –este Victor Ponta, care le putea rezolva problemele, numai să fi vrut.

Momentan, vedem un partid în degringoladă. Vedem o ascuţire a luptelor între facţiuni – o luptă ce ia forma denunţurilor penale. Vedem un partid a cărui conducere fusese, cel puţin în ultimii ani, setată doar pe suportare reciprocă, şi asta numai în condiţii de câştig. Un partid ce pare a fi în prag de implozie.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS