Celebrul cartier de locuinţe sociale „Henri Coandă”, din Constanţa, a fost dat, la momentul finalizării, ca un exemplu de urmat şi în alte municipii, inclusiv în Timişoara, pentru rezolvarea problemei cazurilor sociale care aşteaptă repartizarea unei locuinţe de la Primărie. Câţiva consilieri locali s-au opus ideii, spunând că preţul estimat era mult prea mare, iar constructorul putea jongla mult cu tarifele practicate pentru racordarea la reţelele de utilităţi.
Un „exemplu naţional”, anchetat de DNA
Din cauza unor nereguli legate de construcţia campusului de locuinţe sociale „Henri Coandă” – o şpagă de 175.000 de euro, luată de la constructor pentru a-l ajuta să câştige licitaţia şi pentru a mări ulterior valoarea contractului –, primarul Constanţei, Radu Mazăre, a ajuns să fie cercetat de D.N.A., fiind reţinut marţi seară. Procurorii D.N.A. susţin că unele dintre cele mai importante demersuri efectuate de primarul Constanţei, în favoarea firmei constructoare, au fost cele prin care a fost aprobată creşterea valorii iniţiale a contractului de achiziţie (de 40.964.030 lei fără TVA, adică, aproximativ zece milioane de euro), cu suma de 3.722.910 lei fără TVA – circa 900.000 de euro, în urma unei hotărâri a consiliului local, iniţiată de Radu Mazăre.
Conform unor specialişti, acest gen de construcţii din prefabricate îi permit antreprenorului să jongleze destul de mult cu preţul, mai ales în ceea ce priveşte racordarea la reţelele de utilităţi. De aceea, acest model ar fi putut crea controverse şi anchete similare şi la Timişoara, unde să dorea implementarea aceluiaşi model de construcţie de locuinţe modulare, poate chiar cu aceleaşi firme de construcţii.
În 2012 se vorbea pentru prima oară de aceste locuinţe la Timişoara. Însă înainte de a fi avansat un termen de construcţie şi a se vorbi despre numărul locuinţelor de acest fel care ar putea fi construite şi de amplasarea lor, Direcţiei de Patrimoniu a Primăriei Timişoara i-a fost solicitat un studiu de evaluare a costurilor pe care le implică realizarea acestor construcţii. Direcţia de Patrimoniu a realizat o estimare de cost bazată pe ce s-a construit în oraşul administrat de Radu Mazăre. Şi s-a ajuns la concluzia că preţul realizării unei astfel de locuinţe este de 490 de euro pe metrul pătrat, din care o mare parte a costului e reprezentată de utilităţi. Nu era, deci, un preţ foarte mic, deşi a existat impresia că realizarea acestor construcţii este foarte ieftină. E şi motivul pentru care Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, care venise cu o astfel de idee şi pentru municipiul pe care îl administrează, pare să fi renunţat la proiect. Ignorând acele calcule, anul trecut Primăria a părut dispusă să iniţieze construcţia acestor locuinţe, dând deja comandă pentru studiul de fezabilitate aferent. Însă rămâne de văzut dacă preţul de pornire, rezultat în urma studiului de fezabilitate, va fi de natură să justifice realizarea acestor locuinţe. Altfel, Primăria va avea doar încă un studiu de fezabilitate imposibil de pus în aplicare.
Oricum, poate şi din cauza scandalului de la Constanţa, nu s-a mai discutat însă nimic despre posibilitatea concretizării acestui proiect. Zonele vehiculate până acum pentru construcţia acestor locuinţe erau Freidorf, Ronaţ şi Calea Aradului.
Potrivit unor surse din Primărie, pentru că toate reţelele de utilităţi sunt prezente în zonă, costul pe metru pătrat construit al unor blocuri sociale în zona Ion Ionescu de la Brad, unde Primăria are teren, ar fi chiar mai mic decât cel avansat pentru locuinţele modulare – aproximativ 411 euro pe metrul pătrat. Caz în care construcţia acelor locuinţe modulare nu s-ar mai justifica.
Consilier local: „Primăria promitea că va construi locuinţe sociale cu banii luaţi pe Cazarma U”
Consilierul local P.D.-L. Ştefan Constantin Sandu spune că ideea construcţiei de locuinţe modulare pentru rezolvarea problemei legate de spaţiul locativ la Timişoara nu ar fi fost în niciun caz recomandabilă. „Este un proiect la care sper că s-a renunţat definitiv. Primăria are deja o experienţă nefericită, cu acele locuinţe sociale din blocul de pe strada Polonă, unde s-a realizat achiziţia fără un studiu care să certifice oportunitatea unui asemenea demers. Iar acum s-a ajuns la concluzia că nu sunt doritori pentru acele spaţii, pentru că majoritatea cazurilor sociale de pe listele de priorităţi sunt familii numeroase, cu mulţi copii, pentru care acele locuinţe extrem de mici din blocul de pe strada Polonă sunt total nepotrivite. La fel ca locuinţele modulare, sunt spaţii foarte mici, în care nu poţi înghesui familii numeroase”, spune Ştefan Constantin Sandu.
Consilierul local declară că, deşi Primăria Timişoara promitea, în mandatul trecut, la vânzarea Cazarmei U, că va folosi banii primiţi din această tranzacţie pentru construcţia de locuinţe sociale, această promisiune a fost uitată. „Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acei bani, care au fost foarte mulţi, dar se ştie că nu s-au construit locuinţe sociale, aşa cum se promitea. Şi, în situaţia în care Primăria Timişoara este unul dintre municipiile cu cel mai mare grad de îndatorare din ţară, mă îndoiesc că se vor mai găsi resursele necesare pentru demararea construcţiei unor ansambluri de locuinţe sociale”, susţine consilierul local.
Ultimele comentarii