Ministerul Transporturilor nu exclude varianta Intermodalului de la Sânandrei

Între timp, se confirmă ca orizont extrem de finalizare al investiţiei anul 2030

Terminal-intermodalFără să ţină cont de informaţiile vehiculate de Consiliul Judeţean Timiş, legate de „iminenta” realizare a Centrului Intermodal de Transport Marfă la Remetea Mare, într-o nouă poziţie, exprimată săptămâna trecută, Ministerul Transporturilor confirmă încă o dată că nu este exclus că investiţia să aibă ca orizont de finalizare anul 2030. Şi nu infirmă varianta realizării centrului la Sînandrei.

 

Centrul Intermodal de la Sânandrei, în cărţi?

După controversele legate de mutarea Centrului Intermodal de Transport Marfă de la Recaş la Remetea Mare, fiind bănuite existenţa anumitor interese funciare care ar motiva această schimbare, o a treia locaţie ea fost propusă pentru realizarea deja celebrului proiect al Intermodalului timişean. Noua propunere legată de localizarea Intermodalului a readus în discuţie comuna Sînandrei, unde se dorea realizarea unei alte investiţii faimoase – cea a fabricii de maşini Mercedes.

Interpelat pe această temă, ministrul Transporturilor, Dan Şova, a lăsat să se înţeleagă, într-o poziţie oficială publicată la sfârşitul săptămânii trecute, că nici varianta de la Sînandrei nu ar fi exclusă, menţionând: „În analiza studiilor se au în vedere: eficienţa economică privind nivelul actual şi de perspectivă al cererii de transport de marfă în zona de referinţă, interconexiunile optime dintre căile de transport existente sau aflate în imediata vecinătate a terminalului, prioritatea de finanţare a proiectelor în conformitate cu politica de transport a Comisiei Europene şi dinamica atragerii de fonduri externe, minimizarea investiţiilor şi oportunităţile de comerţ extern”.

Ca atare, Ministerul Transporturilor susţine că investiţia încă este în analiză, excluzând ipoteza că varianta de la Remetea Mare ar fi bătută în cuie sau că locaţia de la Sînandrei nu ar fi luată în calcul. Totodată, Dan Şova a reconfirmat faptul că realizarea Intermodalului din Timiş este analizat, pentru a se vedea dacă se încadrează în priorităţile de investiţii pentru perioada de finanţare 2014 – 2020 sau urmează a fi „programate până în anul 2030, având în vedere că Master Planul actual are ca punct de finalizare anul 2030.”

Lobby la nivel parlamentar

Pentru varianta realizării Centrului Intermodal de Transport Marfă în comuna Sânandrei au fost trimise propuneri Ministerului Transporturilor. „Până la un punct, este de înţeles reticenţa Guvernului în a da girul proiectelor înaintate de-a lungul timpului, câtă vreme presa a subliniat suspiciunea unor interese imobiliare ale decidenţilor judeţeni atât în ceea ce priveşte locaţia de la Recaş, cât şi asupra aceleia de la Remetea Mare”, se arată în aceste propuneri înaintate ministrului Transporturilor.

În aceleaşi propuneri se menţionează disputele legate de realizarea Centrului Intermodal la Recaş sau la Remetea Mare: „Există o îngrijorare a locuitorilor din judeţul Timiş pentru ca nu cumva, din pricina unor interese mărunte să se cheltuie bani pe proiecte şi studii de fezabilitate fără finalitate şi, mai grav, să se piardă finanţarea din fonduri europene, până când partizanii celor două locaţii propuse vor cădea de acord.”

Iniţiatorii acestei propuneri mai spun că soluţia legată de Sânandrei a fost ignorată, poate fiindcă se afla chiar sub ochii tuturor şi întrunea toate avantajele.

Adrian Diaconu„Avantajele proiectului sunt date de locaţia sa, aflată în imediata apropiere a Timişoarei, lângă Triajul Timişoara Ronaţ, lângă Piaţa de Gros, vecinătatea cu autostrada Timişoara – Arad şi Centura Nord, prin aceasta putând avea acces facil la Aeroportul Internaţional Timişoara”, spune deputatul Adrian Diaconu, autorul unei interpelări pe această temă adresată Ministerului Transporturilor.

Printre avantajele noii locaţii sunt faptul că există 150 de hectare scoase din circuitul agricol aflate în parcul industrial, un singur proprietar, şi faptul că, fiind o investiţie demarată, şi aflată în diverse stadii de finalizare, se câştigă ani buni faţă de un proiect demarat acum. În plus, se mai invocă faptul că se poate cumpăra terenul şi clădirile pot fi achiziţionate la un preţ avantajos, ţinând cont de faptul că societatea comercială care deţine investiţia se află în insolvenţă.

Cu toate acestea şi, această variantă ar avea dezavantajul că, la fel ca la Remetea Mare, ar trebui ca statul să cheltuie sume deloc mici pentru achiziţionarea terenului necesar investiţiei, teren care, dacă s-ar fi rămas la varianta iniţială de la Recaş, pentru care exista şi documentaţie realizată şi aprobată, ar fi fost pus la dispoziţie în mod gratuit de către stat.

Print Friendly, PDF & Email