Cunoscutul sportiv timişorean Ştefan Cojocnean a reuşit să demonstreze că problema oamenilor străzii din Timişoara poate fi rezolvată măcar parţial prin transformarea uimitoare la care l-a supus pe un om care îşi făcea veacul de ceva timp în centrul Timişoarei.

Un exemplu remarcabil

Pe sportivul Ştefan Cojocneanu timişorenii îl cunosc mai ales prin recordurile mondiale stabilite periodic în discipline sportive noi. Recent, Ştefan Cojocnean a reuşit să stabilească un nou record, de această dată la nivel uman, transformând radical în bine viaţa unui om al străzii din Timişoara, Kendi Arpad, pe care mulţi timişoreni îl ştiu pentru că stătea cu precădere în zona pietonală din centrul oraşului.

Cu un aspect de pustnic şi o barbă impresionantă, Arpad dormea sub cerul liber, pe nişte cartoane, în apropierea Domului Romano-Catolic, trăind din mila oamenilor. Fost miner în Lupeni, omul a rămas fără loc de muncă odată cu disponibilizările din acest domeniu şi închiderile de mine. Cu banii luaţi pe celebra ordonanţă prin care minerii puşi pe liber erau compensaţi de stat cu salariul pe un an şi jumătate, omul a plecat la muncă în Germania, unde s-a angajat, fără acte, la o fabrică de mobilă, şi apoi în Anglia, unde a lucrat la un restaurant. A fost forţat să plece de fiecare dată pentru că nu avea documente legale de şedere şi muncă.

Întors în ţară, după ce a lucrat la o fermă din Bazoş, „Arpi” a ajuns om al străzii în Timişoara.

Barba de pustnic, pe care nu şi-o mai răsese de cinci ani l-a făcut să fie remarcat de Ştefan Cojocnean, care, după ce i-a aflat povestea, a decis să-i schimbe viaţa. După transformarea radicală a înfăţişării sale, omul străzii fiind tuns, ras, putând face baie şi primind haine curate, a urmat o transformare la fel de radicală a vieţii sale. Ştefan Cojocnean i-a oferit o încăpere în sala sa de sport, din centrul Timişoarei, după care a făcut demersurile necesare pentru a-i face rost de acte, şi a reuşit să-l angajeze la o firmă de curăţare a utilajelor industriale.

O soluţie pentru o problemă spinoasă

„A fost o transformare în timp record, cu adevărat uimitoare. Aş spune că a fost un adevărat miracol”, spune Ştefan Cojocnean.

E un caz din care autorităţile de resort ar putea învăţa cu siguranţă ceva. Mai ales că problema oamenilor străzi nu este deloc una simplă în Timişoara, unde iarna trecută, în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, s-a demonstrat din nou că că nu există suficiente spaţii şi resurse alocate în această direcţie.

În Timişoara, numărul persoanelor străzii este estimat de Poliţia Locală la peste 700. Capacităţi de cazare temporară, pentru perioada iernii, există pentru mai puţin de jumătate dintre ei. Pentru cei care nu găsesc loc în astfel de centre, rămâne doar “alternativa” adăposturilor improvizate în guri de canal, în scări de bloc ori în clădiri părăsite. Aceste adăposturi sunt însă distruse periodic, fie pentru că se află pe domeniul public, fie pe terenuri private. Iar refugiile finale ajung să fie tot secţiile de urgenţe ale spitalelor timişorene, care din această cauză sunt supra-aglomerate pe perioada sezonului rece.