A fost luată în discuţie, zilele trecute, desprinderea structurilor de Ordine Publică şi de Circu­laţie de Poliţia Naţională şi trecerea lor în subordinea Pri­măriilor. În cadrul proce­sului de regionalizare – pe care, fie vorba, nu l-a văzut nimeni pus pe hârtie ca proiect înaintat dez­baterii publice. Ideea aparţine viceprimarului P.S.D. Liviu Dragnea. În toamna lui 2011, aceeaşi idee care viza cele două structuri ale I.G.P.R. fusese luată în calcul ca măsură în procesul de reorganizare – reconfigurare a sistemului de ordine publică, prin intermediul ei dorindu-se integrarea Ordinii Publice şi a Circulaţiei în Poliţia Locală. Ideea fusese pre­zentată de ministrul de atunci al Internelor, democrat-liberalul Traian Igaş.

Şi acum, şi atunci discuţia a fost superficială. O decizie luată după principiul prima dată anunţăm ţinta, apoi identificăm argumentele care ne-au determinat să por­nim spre ţintă şi, dacă mai e cazul, discutăm şi pe marginea efectelor. Ceea ce s-a comuni­cat oficial în 2011 a fost faptul că se dorea creşterea eficienţei acţiunilor de pe teren, fără să spună nimeni dacă, anterior, se ajun­sese la concluzia că poliţiştii de la Ordine Publică sunt ineficienţi, fără să se comunice cifre care să oglindească această ineficienţă şi nici cauze ale acestei stări de fapt. Calcularea efectelor a fost, şi atunci, materie opţională. Ceea ce se comunică oficial în 2013 este că se doreşte descentralizarea unor instituţii în vederea regionalizării. Doar că se lucrează haotic. De data aceasta, nici măcar nu a fost consultat M.A.I., deşi este vorba despre descentralizarea unor componente ale Poliţiei Române. Nu s-au făcut calcule – sau, cel puţin, nu au făcute publice – în privinţa riscurilor. Sunt “n” Primării aflate în pragul falimentului. Vor putea suporta acestea costul susţinerii Poliţiei Rutiere şi a Ordinii Publice sau oamenii din “n” localităţi s-ar putea trezi că nu mai au în comună picior de om al legii? Nu cumva trebuia, înainte de a anunţa această decizie, să se analizeze situaţia fiecărei Primării şi să se revină la vechea formă de organizare a celor care nu se pot susţine financiar, dar care fuseseră ridicate în rang pe baza unor calcule strict electorale? În plus, şi-a pus cineva problema că, în baza actualei legislaţii, Primăriile nu sunt obligate să-şi bată capul nici măcar cu Poliţia Locală, deci, nici cu poliţiştii de la Ordine Publică sau cu cei de la Circulaţie? Pentru că  legea nu le impune să aibă Poliţie Locală, le dă doar posibilitatea de a avea.

Nu ar fi prima măsură care s-a vrut a fi luată pompieristic. În vara lui 2011 se decisese închiderea Posturilor de Poliţie rurale, deoarece, explica şeful Poliţiei Române, pe atunci chestorul Liviu Popa, reprezintă “un lux”, şi comasarea lor în Secţii de Poliţie Rurale, poliţiştii fiind trimişi pe teren, să asi­gure patrularea permanentă. Nu s-a pierdut nimeni în întrebări de genul, va avea M.A.I. bani pentru combustibil şi pentru logistică suplimentare, pe care le implică patrularea permanentă, în condiţiile în care fondurile erau, oricum, insuficiente? Pentru a vă con­vin­ge de eficienţa măsurii, puteţi alege la în­tâmplare o comună, cutreieraţi-o, şi vedeţi de câte ori vă veţi intersecta cu poliţiştii aflaţi în “patrulare permanentă”.

După aceste experimente făcute pe M.A.I. şi pe sistemul de ordine pu­blic, va răspunde, totuşi, cineva pentru pre­vizibila viitoare (dez)ordine publică?