Pe şantierul din Piaţa Sfântul Gheorghe, lucrările au fost sistate, deoarece muncitorii au descoperit un zid, la o adâncime nu prea mare. Au fost anunţaţi arheologii de la Muzeul Banatul, pentru a veni şi a cerceta. Deşi vestigiile nu par foarte vechi, trebuie să se pronunţe specialiştii, anunţă reprezentanţii Municipalităţii.

Piaţa Sfântul Gheorghe este una dintre pieţele vechi ale oraşului. Modificările survenite imediat după defortificarea oraşului au văduvit-o de elementul principal – aşa-zisa „biserică a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune că biserica exista încă dinainte de ocupaţia turcească, pe timpul stăpânirii otomane fiind transformată în moschee.

După instaurarea administraţiei austriece, clădirea a fost predată iezuiţilor, sosiţi la Timişoara în 1718, şi redeschisă ca şi biserică, după restaurarea care i-a imprimat un stil baroc. Vechea clădire a fost demolată în 1739 şi a fost construită o biserică nouă. Între timp, ordinul iezuit a fost dizolvat la 1773. Adiacent clădirii bisericii a fost construit seminarul catolic. Ulterior, în această clădire a fost deschisă prima instituţie de învăţământ superior laic din Timişoara, în 1845. Aceasta avea două facultăţi: filozofie şi pentru drept. A fost închisă în 1848 şi, din documentele epocii, rezultă că sfârşitul i s-a tras mai ales de la insubordonarea faţă de administraţia bisericească şi cea militară.

Biserica seminarului era poziţionată oblic faţă de axul pieţei, adică pe diagonală – ceea ce ducea la apariţia a două spaţii triunghiulare, unice în peisajul urban timişorean.

În plus, este puţin cunoscut că în Piaţa Seminarului, actuala Piaţă Sfântul Gheorghe, s-a pus în mişcare primul tramvai tras de cai, în iulie 1869. Aici urma să fie capătul de linie pentru linia ce făcea legătura spre cartierul Fabric.