În ultimii ani de mandat ai fostei administraţii a Timişoarei erau nelipsite la şedinţele de Consiliu Local discuţiile aprinse legate de lucrările la spaţiile verzi. Deficienţe vechi şi cunoscute sunt perpetuate până azi, când Primăria Timişoara încă nu are un registru electronic care să-i permită un control clar al acestui tip de lucrări.

Constatări noi, probleme vechi

Aproape că nu există vreun raport anual al Curţii de Conturi care să nu consemneze nereguli legate de lucrările la spaţii verzi efectuate de către Primăria Timişoara. Nici cel mai recent raport nu face excepţie, conţinând probleme de natură să sugereze că, din nou, la Municipalitatea timişoreană lipseşte o strategie de control a lucrărilor de acest tip.

Şirul de nereguli începe cu efectuarea de plăţi nelegale pentru întreţinerea şi amenajarea spaţiilor verzi, în perioada noiembrie 2013 – mai 2014, prin decontarea în mod nejustificat şi nelegal a 523.905 ore ca fiind lucrate, când în realitate numărul maxim de ore lucrate ce putea fi menţionat în situaţii de lucrări era de doar 152.320. Prejudiciul stabilit doar pe acest segment, mai spune inspectorii Curţii de Conturi, este de 2.837.000 de lei.

Mai departe, auditorii constată că s-au efectuat cheltuieli nelegale pentru întreţinerea şi amenajarea spaţiilor verzi din oraş, prin decontarea în mod nejustificat şi nelegal a unor lucrări de cosit manual şi mecanic, realizate cu preţuri exagerate şi fără documente justificative, în valoare de 4.285.000 de lei.

O altă constatare vizează efectuarea de cheltuieli fără documente justificative pentru lucrări ce constau în tăieri de corecţii şi defrişare de arbori în Timişoara. De asemenea, se mai arată în raport, prin utilizarea unor preţuri cu mult mai mari decât cel al pieţei, „dintre care transportul este de aproximativ 11 ori mai mare faţă de preţul real al pieţii”, a crescut în mod artificial valoarea situaţiilor de lucrări şi implicit a facturilor emise, prejudiciul estimat fiind de 1.018.000 de lei.

Pe parcursul unui singur control anual s-au constatat prejudicii în valoare totală de peste opt milioane de lei, adică aproape două milioane de euro. Cifra trebuie luată în considerare cu rezervele de rigoare, pentru că rezultatele acestor controale au fost contestate, deocamdată fără succes, în instanţă, de către Primăria Timişoara.

„Noi plătim, la spaţiile verzi, lucrări efectuate, pe baza unor documente întocmite în privinţa acelor lucrări şi pe baza verificărilor făcute pe teren a efectuării lucrării, de către pesonal angajat al Primăriei, în aparatul tehnic. Curtea de Conturi consideră că lucrările respective nu au fost făcute – chiar dacă pe teren se dovedeşte că au fost făcute – pentru că o firmă nu are suficienţi angajaţi”, spune primarul Timişoarei, Nicolae Robu.

O aplicaţie care ar elucida nebuloasele

Problema este că, dincolo de discuţiile privind maniera de control a Curţii de Conturi, şi actuala conducere a Primăriei Timişoara plăteşte pentru un sistem deficitar de gestionare a spaţiilor verzi, încetăţenit de pe vremea fostei administraţii. Lucrurile s-ar putea lămuri uşor, sau măcar nu ar mai fi loc de atâtea interpretări, dacă s-ar definitiva o aplicaţie electronică, numită Registrul spaţiilor verzi. Aceasta ar putea identifica ce suprafeţe au nevoie de lucrări, şi care e aria completă care trebuie acoperită de acest gen de amenajări.

„Din păcate, vorbim de ani de zile despre acest Registru al spaţiilor verzi, fără să se reuşească finalizarea sa. Dacă s-ar definitiva această aplicaţie, lucrurile nu ar mai fi atât de complicate, şi lucrările prestate pe aceste spaţii verzi ar fi mai uşor supuse unui control eficient”, declară consilierul local PNL Ştefan Sandu. Acesta mai spune că trebuie să se ştie, înainte de atribuirea unei lucrări, ce suprafaţă trebuie acoperită, care e situaţia de fapt, iar acest lucru se va întâmpla doar când acest Registru al spaţiilor verzi va fi gata: „Fără el, se perpetuează o situaţie ambiguă, de pe urma căreia Primăria are de pierdut.”

La rândul său, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România, filiala Teritorială Vest, Andrei Condoroş, spune şi el că e vizibil faptul că nu există o strategie coerentă pe baza căreia să se facă lucrări de amenajare la spaţiile verzi este vizibil în oraş. „Trebuia realizat demult, şi există şi o obligaţie legală în acest sens. Cu ajutorul său s-ar fi reglementat multe chestiuni care sunt deficitare azi – ce se realizează, unde se realizează, cu ce costuri şi aşa mai departe. Sunt factori tehnici, economici care nu pot fi neglijaţi la acest gen de lucrări. Cu el rişti mai puţin să faci intervenţii care să prejudicieze calitatea aerului, în perimetrul Timişoarei, şi se reduc greşelile. Planul Urbanistic General şi Registrul Spaţiilor Vezi ar fi extrem de utile şi pentru noi. Fără ele nu poţi identifica şi trage la răspundere argumentat administraţia pentru deficienţele legate de administrarea spaţiilor vezi din oraş”, declară Andrei Condoroş. Care mai spune că înainte de Registrul spaţiilor verzi, Primăriei Timişoara îi lipseşte şi un Plan Urbanistic General, care încă este la stadiul de definitivare şi pe care îl aşteptăm cu interes: „Fără el, nu se poate vorbi despre o strategie închegată pe acest domeniu.”

Un proiect mereu amânat

Conform devizului făcut de Direcţia de Mediu a Primăriei, anul trecut s-au cheltuit pe spaţiile verzi ale Timişoarei peste 16,18 milioane de lei. Şi tocmai pentru că se cheltuiesc sume uriaşe, este mai mult decât necesară aplicaţia electronică menită să certifice că aceşti bani se duc unde trebuie, în proporţia cuvenită.

Mai ales că an de an auditorii publici ai Curţii de Conturi au depistat numeroase nereguli legate de amenajarea spaţiilor verzi, care au culminat cu constatarea că Primăria Timişoara a plătit în urmă cu câţiva ani de două ori aceleaşi lucrări realizate la Parcul Copiilor – o dată, deţinuţilor Penitenciarului Timişoara şi încă o dată, unor firme care şi-au revendicat acele lucrări, deşi nu le prestaseră. Curtea de Conturi menţiona că s-au consumat în mod nejustificat resurse financiare publice în sumă de peste 642.000 de lei, pe toată durata contractului de execuţie a investiţiei din Parcul Copiilor. Auditorii au ajuns la concluzia că Primăria a dat aceşti bani nejustificat pentru că nu are o evidenţă clară a spaţiilor verzi din oraş.

Nu este însă singurul exemplu. Controversată a fost şi amenajarea Parcului Doina, în urmă cu câţiva ani, pe vreme fostei administraţii Ciuhandu când, sus­ţineau unii consilieri locali, s-a constatat că lucrările s-ar fi putut face cu 40% din preţ. Aceştia ceruseră explicaţii pentru un tarif de 55.000 de euro pentru servicii de organizare de şantier, precizând că nu are de ce să coste aşa de scump organizarea de şan­tier pentru un parc care, oricum, arăta destul de bine şi înainte de moder­nizare. Ulterior, după ce au apărut aceste controverse în Consiliul Local, devizul estimat iniţial a mai scăzut.

În timpul fostei administraţii şi amenajarea de către Primăria Timişoara a Parcului Uzinei a fost una dintre lucrările cele mai controversate de amenajare a spaţiului public din oraş, în primul rând din cauza valorii execuţiei. Preţul final al reabilitării a fost de aproximativ 1.500.000 de lei, iar investiţia care a iscat cele mai multe discuţii a fost aşa-numitul “an­samblu Stonehenge” – lucrare despre care o serie de artişti plastici şi arhi­tecţi din Timişoara spun că nu cadrea­ză cu zona. Acest ansamblu a ridicat, însă, suficient de mult valoarea inves­tiţiei, pietrele în sine costând peste 300.000 de lei. Şi aceasta pentru că, potrivit unor reprezentanţi ai Direcţiei de Mediu Timişoara, mate­rialele prevăzute în proiect, pentru realizarea blocurilor de piatră, nu au putut fi aduse din cariere din România. Astfel, în locul bazaltului de Apuseni au fost preferate pietrele metamorfice din Grecia, pe motiv că acestea “au paleta curcubeului şi oferă un impact vizual deosebit asupra acestui peisaj realizat prin ridicarea pietrelor la o înălţime de 3,10 – 3,20 metri şi mobilierul de jur împrejur”.

Plecând de la aceste cazuri, Curtea de Conturi a solicitat remăsurarea cu exactitate a tuturor spaţiilor verzi, actualizarea Cadastrului Verde, realizarea Registrului spaţiilor verzi, care să conţină identificarea exactă a fiecărei parcele verzi, stabilirea exactă a vegetaţiei existente şi evaluarea acesteia. Ceea ce, mai spune Curtea de Conturi, ar permite şi realizarea unei inventarieri reale a zonelor cu vegetaţie din Timişoara, ce trebuie întreţinute. Această aplicaţie ar fi trebuit realizată de mul­tă vreme de către Direcţia de Mediu, ţinând cont de faptul că Municipalitatea a cheltuit sume considerabile, în ultimii ani, pe tot felul de aplicaţii informatice.

Persistând în actuala situaţie, împământenită pe vremea fostei administraţii, actuala conducere a Primăriei nu are decât de pierdut, pentru că, în lipsa Registrului spaţiilor verzi, nici măcar nu are un instrument clar cu care să demonstreze eventualele greşeli făcute de Curtea de Conturi în activitatea de control. Ceea ce înseamnă că va urma un nou raport, o nouă tranşă de scandaluri şi noi devize foarte mari pentru amenajarea spaţiilor vezi din Timişoara, plătite din buzunarul contribuabililor timişoreni.