Linişte, pentru mafia doctoratelor plagiate

Urmează încă doi ani de liniște pentru mafia doctoratelor plagiate. Să își poată vedea de treabă, înlăturând oameni oneşti şi incomozi, modificând legi în interes propriu, desființând instituții.

 

După deconspirarea plagiatului din teza de doctorat a fostului premier Victor Ponta, în vara lui 2012, în presă au apărut o serie de articole având ca temă impostura academică. Articole despre doctori care și-au plagiat teza, nume sonore din politică, din mediul de securitate, din Justiție, din mediul academic, ajunse în vârful ierarhiei și datorită titlului obținut prin fraudă. Despre profesori care au girat teze de doctorat plagiate, ce i-au ajutat să-şi consolideze un sistem tentacular şi puternic, de care aveau nevoie pentru a urca în carieră și pentru protecţie. Un exemplu elocvent: Gabriel Oprea şi plagiatele girate la Academia Națională de Informații. Despre școli doctorale unde plagiatul s-a dovedit a nu fi un accident. Despre indivizi submediocri ajunși doctori în baza unor teze de o calitate precară. Unii, niște nulități intelectuale – cu bani, funcții importante sau grade mari, la vedere sau nu, și, deci, influență și protecție – și-au dat chiar și două-trei doctorate, în timp record, în care, în mod normal, abia te încadrezi pentru a scrie o lucrare de disertație.

În toți acești ani s-ar fi putut face ceva pentru sanitația mediului academic: o analiză a cât mai multor teze de doctorat, cu prioritate ale celor aflați în funcții importante ale statului, iar în cazuri de plagiat dovedite, retragerea titlului de doctor, a titlului de conducător de doctorat, sancțiuni în civil și în penal şi retragerea acreditării unor școli doctorale.

Cei care puteau să o facă, miniștri ai Educației, nu numai că nu au făcut-o, dar, împreună cu camarila de partid din instituții care, prin lege, răspund de respectarea eticii academice, au cauționat furtul academic. Pentru Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie şi Sorin Cîmpeanu, care au condus Educația din vara lui 2012 până pe la finalul lui 2015, protejarea şefului plagiator a fost prioritară, refuzând să-i retragă titlul de doctor, deşi legea îi obliga la acest lucru. Nu a făcut-o nici tehnocratul Adrian Curaj. În plus, nu a început nici deratizarea „fabricilor de doctori”, deși promisese că o face.

Scurta perioadă din acești ultimi cinci ani, în care un ministru a vrut să aducă lucrurile la normalitate a fost în mandatul lui Mircea Dumitru, prea scurt, însă, pentru a destabiliza măcar mafia doctoratelor fraudate. Aceasta a fost perioada în care CNATDCU a cerut retragerea titlurilor de doctor în cazul lui Victor Ponta și Gabriel Oprea, după ce, pentru a-i proteja, clica lor politică recursese la desființarea CNATDCU, îi albise prin Consiliul Național de Etică, iar pentru Victor Ponta modificase în regim de urgență Legea educației, pentru a-i permite să renunțe la titlul de doctor şi a-l exonera de răspundere. Tot Mircea Dumitru a fost ministrul care a dat semnalul că nu se va opri doar asupra imposturii academice individuale, ci o va avea în vedere şi pe cea instituțională.

Conform Legii Educației, termenul final de evaluare a școlilor doctorale a fost august 2016. Cum nimeni făcuse nimic, în ultimii cinci ani, Mircea Dumitru s-a văzut obligat să le acrediteze provizoriu, pentru un an, pentru că, altfel ar fi trebuit închise: peste 125 de şcoli doctorale. A cerut, însă, demararea procesului de evaluare, emițând și Ordinul de ministru pentru adoptarea metodologiei. Unele școli doctorale s-au simțit amenințate. Pentru că art. 170 din Legea Educaţiei prevede că, în caz de plagiat, Ministerul Educației poate cere nu doar retragerea titlului de doctor, ci și retragerea titlului de conducător de doctorat şi chiar retragerea acreditării şcolii doctorale. Fără acreditare risca, de exemplu, să rămână Școala Doctorală a ANI a SRI, unde au ieșit la iveală plagiate în serie – pe care conducerea instituției refuză şi acum să le analizeze în Comisia de Etică.

O dată cu venirea la putere a Guvernului Grindeanu, în ianuarie anul acesta, lucrurile reintraseră în matcă. Ministrul Pavel Năstase nu a avut astfel de griji. ARACIS a sfidat Legea Educației şi un ordin de ministru şi nu a făcut nimic, cauționând furtul academic şi bătându-şi joc de şcolile doctorale care nu-şi ghidează funcţionarea după doctorate plagiate sau cumpărate. Treaba noii Puteri a fost, anul acesta, să caute soluţii să scoată din ecuaţia evaluării şcolilor doctorale CNATDCU şi CNCS, lăsând doar ARACIS, o instituţie incapabilă de această misiune.

Așa că amânarea evaluării şcolilor doctorale a fost o prioritate a actualului ministru Liviu Pop – care, în primul mandat, pentru a-şi albi şeful plagiator, desfiinţase CNATDCU, în ziua în care instituţia se pregătea să dea public verdictul de plagiat. Acum, invocând o solicitare a Consiliului Național al Rectorilor, condus de Sorin Cîmpeanu – care spune că amânarea se impunea pentru ca „acestea să poată organiza examene și să poată emite diplome”, de parcă nu asta fac an de an… –, Guvernul condus de Mihai Tudose, el însuși acuzat de plagiat al tezei de doctorat susținute la ANI a SRI, a anunțat, acum câteva zile, amânarea evaluării școlilor doctorale până în 2019. E vorba despre același domn Cîmpeanu membru al Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, bine conectată la SRI, care, în calitate de ministru, a girat modificarea Legii Educaţiei, cu dedicație pentru premierul plagiator Ponta, pentru a-l exonera de răspundere.

Deci, încă doi ani de liniște. Pentru ca mafia academică să își poată vedea de treabă. Înlăturând oameni oneşti şi incomozi, modificând legi în interes propriu, desființând instituții.

 

Articol publicat şi în Revista 22 şi în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS