Legătura dintre resursele publice și finanțarea partidelor politice, într-o analiză a Expert Forum

Expert Forum a analizat zeci de mii de achiziții și decizii de alocare a fondurilor din programele operaționale, proiecte finanțate din bani românești prin Compania Națională de Investiții și PNDL, din perioada 2007-2016, şi de asemenea, donații de la companii private și persoane fizice către partide politice. Pentru a stabili legătura dintre resursele publice și finanțarea partidelor politice.

 

Organizaţia Expert Forum a organizat, zilele trecute, la Bucureşti, conferința internațională Banii și politica – legătura dintre resursele publice și finanțarea partidelor politice.

În cadrul dezbaterii a fost explorată legătura dintre finanțarea partidelor politice și achiziții publice, respectiv riscul de abuz de resurse publice, o temă intens dezbătută azi în Europa, în contextul îngrijorărilor legate de buna guvernare, transparentizare și reforma finanțării partidelor politice.

La eveniment au participat mai mult de 60 de experți în finanțarea partidelor, procurori, jurnaliști de investigație și experți în achiziții publice din România, Croația, Bulgaria, Lituania, Estonia, Republica Cehă, Polonia, Austria, Letonia, Moldova, Ucraina, Georgia, Belgia, Franța, Italia şi Spania și reprezentanţi ai GRECO, OSCE/ODIHR şi IDEA International.

Cu acest prilej, EFOR a lansat un raport cu privire la politizarea fondurilor publice europene și naționale pentru infrastructură, care acoperă România și Croația. Raportul, coordonat de Septimius Pârvu, analizează în ce măsură fondurile naționale și europene pentru infrastructură sunt politizate și clientelare.

Pentru aceasta, au fost analizate zeci de mii de achiziții și decizii de alocare a fondurilor din programele operaționale Regional, Transport și Mediu, Programul Național pentru Dezvoltare Rurală (alocări pentru perioada de programare 2007 – 2013), precum și proiectele finanțate din bani românești prin Compania Națională de Investiții și Programul Național pentru Dezvoltare Locală din perioada 2007 – 2016. De asemenea, au fost analizate zeci de mii de donații de la companii private și persoane fizice către partide politice și milioane de achiziții publice.

Concluzii ale cercetării:

  1. Deși firmele donează legal la partide, iar sumele se înregistrează în Monitorul Oficial, există o componentă semnificativă de finanțare ilegală atât a partidelor politice, cât și a campaniilor electorale, prin achiziții publice trucate, contracte fictive sau supraevaluate, abuz de resurse publice și numiri clientelare, care pot facilita achizițiile trucate.
  2. Cea mai ridicată valoare a donațiilor s-a înregistrat în 2008 – 2009, iar 36% dintre toate donațiile primite vreodată de partide au mers către Partidul Democrat Liberal.
  3. Politicienii folosesc poziția publică pentru a strânge bani pentru folosul personal și doar o mică parte ajunge la partid.
  4. Companiile cu suport politic preferă banii românești, întrucât mecanismele de control sunt mai lejere; cu toate acestea, există vulnerabilități semnificative și cu privire la banii europeni.
  5. Deși legea nu permite, companiile care au contracte cu Statul donează către partidele politice cu mai puțin de 12 luni înainte de ziua alegerilor.
  6. Piața este dominată de companii mari, care au capacitate și resurse. Cu toate acestea, istoric vorbind, mare parte dintre ele au crescut datorită legăturilor politice.
  7. Un număr semnificativ dintre firmele din top 30-40 ca valori ale contractelor la construcții (Vega 93, Confort, Delta ACM 93, Tancrad, Spedition UMB, Dimar, UTI Group, Iridex Grup Constructii, Cast, Tel Drum, Victor Construct, Selina, Romenergo, Concas, Tehnodomus etc), consultanță (Fichtner Environment, Ramboll South East Europe, Integroup Engineering etc), studii de fezabilitate sau servicii de publicitate (Media Investment Communication, Romair Consulting, Expert One Research etc), finanțate din bani europeni și românești, sunt legate de direct sau circumstanțial de partide politice sau au dosare penale pentru fraude, evaziune fiscală sau spălare de bani.
  8. În privința banilor românești, există indicii conform cărora distribuția fondurilor este direct legată de culoarea politică a partidului de la putere.
  9. Cu privire la condamnări, cele mai frecvente sunt legate de fraude cu fonduri europene și folosirea funcției de conducere în partid. „Din decizii precum Năstase, Frunzăverde sau Popescu reiese cât de puternici sunt liderii politici de la nivel de județ sau de la nivel național și cum folosesc ei întregul sistem instituțional pentru a se mobiliza pentru alegeri (primari, companii, șefi de deconcentrate etc.)”, se arată în raportul EFOR. Una dintre cele mai frecvente situații este solicitarea de mită (de regulă, 10%) pentru acordarea de contracte sau pentru plătirea lucrărilor către companii de către instituțiile publice.
  10. Câteva dintre principalele riscuri legate de achiziții identificate sunt: conflictele de interese, contractarea sistematică a unor companii de consultanță de către mai multe Primării dintr-un județ, persoane din instituții publice (sau care au lucrat în instituții publice), care facilitează câștigarea de contracte, contracte de consultanță supraevaluate sau fictive, diferențe mari între sumele din contract si suma finală, cu costuri adiționale, contracte directe acordate sistematic unor companii cu legături politice, companii cu proprietari reali camuflați (care controlează compania, dar nu figurează în documente) etc.
  11. Bazele de date produse de diferite instituții românești (SEAP, fonduri-ue.ro etc.) nu comunică și conțin erori semnificative, care împiedică orice analiză profesionistă: „Raportul de față a necesitat mai mult timp pentru curățarea și aranjarea bazelor de date decât pentru analiza propriu-zisă. Datele privind finanțarea partidelor sau acționariatul firmelor sunt dificil de obținut sau implică cheltuieli ridicate”, spun reprezentanţii EFOR.

Raportul menţionează şi câteva dintre mecanismele de clientelism, fraudă și potențială finanțare ilegală identificate în cadrul cercetării:

  1. Plătirea unui comision (de regulă, 10 – 20%) din valoarea contractului de către o companie către decident pentru a câștiga o achiziție publică. În anumite cazuri, spun experţii EFOR, o parte din bani merg de la decident (președinte de Consiliu Județean, ministru etc.) către partid.
  2. Solicitarea de mită de către decidenți (de exemplu, primar sau consilier județean) pentru aprobarea unor plăți pentru lucrări deja executate de către companii.
  3. Folosirea de contracte false sau supra-evaluate de consultanță pentru mascarea finanțării ilegale a campaniei.
  4. Obținerea de fonduri în situații de conflict de interese. De exemplu, în cazul în care decidentul este acționar, administrator sau controlează firma sub orice altă formă și folosește funcția publică pentru a acorda direct sau mijlocit contracte firmei. Ori în situaţia firmelor din a căror conducere fac parte persoane cu putere de decizie care lucrează sau au lucrat la instituții publice, precum CNADNR sau MDRAP, instituții care gestionează fonduri și realizează achiziții, solicitarea de la companii de diverse produse sau servicii pentru campanii electorale. O altă situaţie de conflict de interese este determinarea unor factori de decizie locali (primari, spre exemplu) de către un preşedinte de Consiliu Judetean sau alt lider politic de a aduce voturi în schimbul aprobării unor fonduri (de exemplu, din PNDL).
  5. Obţinerea de fonduri în mod ilegal, sub pretextul organizării unor evenimente, prin plata unor taxe de participare.
  6. Supraevaluarea unor contracte în mod ilegal, deşi nu există justificare pentru lucrări sau servicii (consultanţă, studii de fezabilitate etc.)
  7. Numirea unor persoane apropiate partidelor politice în posturi-cheie (de exemplu, în fruntea companiilor de stat), pentru a facilita câștigarea de contracte din achiziții publice, urmând ca o parte din bani să ajungă la partid.

Articol scris de

Jurnalist Timpolis