Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională: „Religia este folosită în conflicte, pentru polarizare, scopul fiind puterea, autoritatea sau resursele”

Iulian Chifu (o) Foto caleaeuropeanaIulian Chifu, unul dintre cei mai importanţi analişti în strategie regională în materie de studii de securitate, managementul conflictelor şi prevenire timpurie, a susţinut la Timişoara conferinţa cu tema „Rolul şi locul religiei în relaţiile internaţionale contemporane”. Vorbind despre corelaţia dintre religie şi relaţiile internaţionale, despre conflictele provocate de religie sau în numele ei, dar şi, în contextul recentelor atentate de la Paris, despre radicalizare şi convertire în contextul răzbunării coloniştilor.

 

Despre religie şi relaţii internaţionale

Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională, în anii 2011 – 2014, profesor asociat la Departamentul Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană al SNSPA Bucureşti, fondator al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, a susţinut aseară, la Timişoara, o conferinţă cu tema „Rolul şi locul religiei în relaţiile internaţionale contemporane”. Moderată de prof. univ. dr. Silviu Rogobete, aceasta a avut loc la Centrul Areopagus.

O primă parte a conferinţei a vizat corelaţia dintre religie şi relaţiile internaţionale. „Aici avem două teme. Prima este: «De ce religia?» Pentru că suntem oameni şi pentru că suntem conştienţi că ne ducem: nu ştim când, dar ştim cu certitudine că ne vom duce cu toţii. Şi atunci există formule de a gestiona această ieşire. Tipul clasic este prin creaţia artistică sau prin procreaţie. Dar pentru că suntem şi fiinţe sociale, mai există o deschidere care, în creştinism, ţine de pomenire, şi atunci există tentaţia eroismului, a actelor de bravură care să facă să rămâi în conştiinţa comunităţii pe care ai apărat-o, pe care ai reprezentat-o. Există categorii de motivaţii ale radicalizării care vin tocmai din tentaţia de a face ceva pentru comunitate şi de a asigura o ieşire”, spune Iulian Chifu.

Al doilea punct din această primă temă a fost „Religia şi UE”. Iulian Chifu afirmă că este obligatoriu ca, atunci când vorbim despre religii şi relaţii internaţionale, să ne uităm la UE, care a avut tentativa ca, întâi în Constituţie, iar apoi în tratate, să introducă vocaţia creştină a Europei. „Tentaţia introducerii acestei idei, pe linia PPE, a fost respinsă pe linie socialisto-liberală, pe principiul egalităţii şi accesului egal la culte. În termeni liberali, este dreptul individual al fiecăruia de a afişa sau nu o credinţă. Dar nu înseamnă că prin prezentarea externă a apartenenţei automat faci prozelitism sau ataci credinţa celui de lângă tine”, adaugă fostul consilier prezidenţial.

Provoacă sau nu religia conflicte?

O altă temă dezbătută a fost „Religie şi conflict”. În cazul căreia, explică Iulian Chifu, există două abordări fundamentale. Una care respinge această idee, motivând că religia nu provoacă conflict. „Susţinerea acestei idei se întemeiază pe faptul că toate religiile au în conţinutul lor dreptul la viaţă, nu acoperirea sau respingerea alterităţii. Că în fiecare din cărţile sfinte găsim elemente de soluţionare a conflictelor. Le regăsim în fiecare dintre religii – evident, în termenii proprii fiecărei religii –, ca poveste, ca pildă, ca elemente de istorie biblică. Şi că, în spatele oricărei pretenţii de conflict religios, de fapt există alte surse de conflict. De principiu, conflictele au, în general, trei surse: autoritate sau putere, zona resurselor şi zona conflictelor de stat. Această linie de gândire spune că, având o capacitate foarte mare de mobilizare, fiind o identitate puternică, religia este folosită în conflicte, pentru polarizare, scopul fiind puterea, autoritatea sauresursele”, explică fostul consilier prezidenţial.

Cealaltă linie de gândire vine şi propune un contraexemplu, care spune că s-a ucis şi s-a murit în numele religiei.

„În general, ca să poţi genera un conflict, după faza de polarizare şi după ce îţi vopseşti în culori cât se poate de sumbre inamicul, trebuie să poţi face saltul de la atitudinea conflictuală la acţiunea conflictuală. Or, în condiţiile în care baza de motivare este de natură religioasă, în momenul critic e foarte simplu de spus ce este alb, ce este negru, ce e adevăr şi ce e minciună. Celebrul război Iadul contra Raiului, Dracul contra lui Dumnezeu, Eden şi Armaghedon”, mai spune Iulian Chifu. Adăugând că, în domeniul acesta, legitimitatea în cazul unui conflict este simplu de dobândit tocmai pentru că există justificări puternice în bine sau rău, în adevărat sau fals: „Tot ce este în exteriorul unei comunităţi intră în spaţiul profanului. E remarcabilă capacitatea de motivare a comunităţii, iar acest lucru este cel care ajută la construcţia legitimităţii pentru a trece de la atitudinea conflictuală la comportamentul conflictual.”

Radicalizare şi convertire în contextul răzbunării coloniştilor

Cum s-a ajuns, însă, la convertirea la islamism şi, mai mult, la radicalizare în cazul unor cetăţeni europeni. Iulian Chifu aminteşte în context de ceea ce numeşte răzbunarea coloniştilor: „Să ne oprim asupra Franţei, pentru că aici au avut loc recentele atentate teroriste, care a fost şi ea stat coloniator. Am avut aici avut o perioadă de decolonizare în care s-au întors pe propriul teritoriu nu numai francezii din colonii, ci şi localnicii care fuseseră în administraţie şi care au devenit cetăţeni francezi. Prima generaţie a fost bucuroasă că a dobândit cetăţenie franceză. Peste o generaţie, în jurul tuturor marilor oraşe din Franţa apăruseră celebrele bidonville-uri – în care, în anii trecuţi, au stat şi resortisanţi de-ai noştri. Ulterior s-au construit nişte cartiere în care au fost mutaţi locuitorii din aceste bidonville-uri. A urmat apoi generaţia incendiilor din jurul Parisului, generaţia izolării şi a discriminării, pentru că deviza naţională, «Liberté, égalité, fraternité!» funcţiona deja cu o xenofobie fundamentală, adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. Au fost marginalizaţi, izolaţi, accesul la muncă fiindu-le restrâns sau deschis doar spre munci de joasă calificare. Reacţiile au fost rapide: contestarea propriilor părinţi, deci a primei generaţii, fuga după o identitate şi, finalmente, căderea sub islamizare, pentru a li se da un scop în viaţă, şi radicalizarea lor”.

După atentatul de la Charlie Hebdo, din ianuarie anul acesta, aminteşte fostul consilier prezidenţial, apăruse informaţia că sunt câteva mii de cetăţeni francezi care se deplasează periodic în zonele de război şi 15.000 de francezi creştini vulnerabili la racolare, la convertire.

Şi afirmă că un caz de acest gen este cel înregistrat, zilele trecute, la Craiova: „Un minor care, pe o scală a nivelului de convertire – există o scală: primul pas înseamnă să accepţi, cel de al doilea pas este să le propovăduieşti, al treilea pas, să te converteşti, al patrulea, să cauţi acţiunea, fie ducându-te în zone de război, fie să achiziţionezi arme, explozibili, iar pasul cinci, să treci în partea cealaltă – se afla în faza a patra de radicalizare. El intrase deja în legătură cu ISIS şi căuta să-şi procure explozibil”.

În privinţa atentatelor din 13 noiembrie, Iulian Chifu afirmă că autorităţile franceze se află în paradigma inamicului în cetate. „Cu această ocazie, s-a aflat că există 386 de zone de interdicţie pentru autorităţi, enclave, pungi de radicalism, de infracţionalitate. Autorităţile au avut ordin să nu intre, ca să nu-i deranjeze şi, astfel, aceştia să recurgă la incendieri, cum s-a întâmplat în mandatul lui Sarkozy. După atentatele din 13 noiembrie, în acele zone s-a intrat, în premieră, cu Armata, nu cu Poliţia”, mai spune Iulian Chifu.

Întrebându-se dacă, în condiţiile unei libere circulaţii, nu cumva este iresponsabil din partea autorităţilor franceze să solicite unor state să-şi ia acasă cetăţenii care nu se integrează, lăsând, în schimb, zone, locuite de foştii colonialişti, de urmaşii colonialiştilor, în care Poliţia nu calcă. „E de reţinut întrucât, cu libera circulaţie, vulnerabilitatea unui stat se repercutează asupra tuturor statelor UE”, avertizează Iulian Chifu, specializat în analiză de conflict şi decizie în criză, este profesor asociat la Departamentul Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană al SNSPA Bucureşti, fondator al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS