Printre “minunile” noului Cod de Procedură Penală se numără şi notificarea interceptărilor, care vor putea fi realizate abia după ce persoanei învinuite i se aduce la cunoştinţă faptul că a fost pusă sub urmărire penală. Or, evident, în aceste condiţii, se poate renunţa cu totul la acest instrument probatoriu, conform opiniilor unor judecători şi procurori.

Ascultarea telefoanelor post-notificare, inutilă

Tot mai multe persoane din Justiţie denunţă modul în care se modifică în ultima pe­rioadă nu doar Codul Penal, şi Codul de Procedură Penală. Recent, şi şeful D.N.A., procu­rorul Codruţa Kovesi, a decla­rat că o prevedere din noul Cod de Procedură Penală va fa­ce inutile interceptările, în condiţiile în care, înainte de a se obţine autorizaţie pentru acestea, persoana vizată în an­chetă va trebui înştiinţată că este urmărită penal: “Există o prevedere care va intra în vi­goare în noul Cod de Procedură Penală şi care ne cere să fie începută urmărirea penală îna­inte să putem obţine autorizaţie de interceptare. Practic, noi tre­buie să îl chemăm imediat pe cel cercetat şi să îi pre­zen­tăm învinuirile. Vă daţi seama că, ulterior, interceptarea devi­ne inutilă”. Procurorul-şef al D.N.A. a adăugat că, pentru a fi începută urmărirea penală în cazul unui ministru, va fi nece­sară o aprobare din partea Par­lamentului. Acest lucru, susţine ea, înseamnă că, din acel mo­ment, “practic, investigaţia devine publică”.

Codruţa Kovesi a comen­tat problema interceptărilor şi din perspectiva eficienţei orga­nelor de urmărire penală, dând exemplul unei reţele interna­ţio­nale de trafic de droguri, în care un procuror din străină­tate cere prin comisie roga­to­rie interceptarea unui trafi­cant: “Noi ar trebui să îi expli­căm procurorului american că nu putem să-l interceptăm, pentru că mai întâi trebuie să-l chemăm să-i prezentăm în­vinuirile”.

Totodată, Codruţa Kovesi a subliniat că infracţiunile de corupţie se comit, prin natura lor, în spaţii închise, în condiţii de confidenţialitate. “Nu strigă cineva «Hei, vecine, hai că vreau să iau mită, vreau să am mar­tori!». Este nevoie de aceste interceptări, dar nu există do­sare în care să avem doar in­terceptarea comunicaţiilor. Nu există niciun dosar făcut exclu­siv pe interceptări”, a declarat ea, adăugând că un rechizi­toriu se întocmeşte prin admi­nistrarea mai multor probe.

Procurorul-şef al D.N.A. mai spune că i-a solicitat minis­trului Justiţiei modificarea aces­tui act normativ, menţionând că, deocamdată, nu a primit un răs­puns. Ea adăugat că la nivelul Ministerului Justiţiei există un grup de lucru pentru noul Cod de Procedură Penală, D.N.A. având un reprezentant în acesta.

“Nu mai au rost interceptările, cu o asemenea reglementare”

Procurorul-şef al D.I.I.C.­O.T. Timişoara, Mircea An­dreş, susţine că, deşi există şi acum obligaţia notificării per­soanei în cazul căreia începe urmărirea penală, eventuala pro­gramare a interceptărilor abia după acest moment ar face inu­til acest instrument probato­riu: “Interceptările nu se pot face doar după ce o persoană este notificată că este urmărită penal, pentru că nu mai au niciun rost. Este evident că persoana în cauză va fi pusă în gardă, iar interceptarea nu-şi va mai avea sensul”.

“Să vedem ce formă va avea până la urmă Codul”

Ion Braşoveanu, procu­ror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi­şoara, susţine că ar trebui să se aştepte ajungerea la o formă definitivă a actualului Cod de Procedură Penală. “În momen­tul de faţă nu ştim cu siguranţă ce se va elimina şi ce se va adău­ga. Cred că ar trebui să mai aşteptăm, până se ajunge la o formă definitivă, pentru a putea discuta pe ceva concret. Ipote­tic vorbind, evident că este pu­ţin probabil ca, după aducerea la cunoştinţă a punerii sub ur­mărire penală, interceptările să mai fie utile, ca probă.”

“După ce i se aduce la cunoştinţă unei persoane începerea urmăririi penale, interceptarea ei nu mai are sens”

Potrivit judecătorului Cris­ti Danileţ, membru în C.S.M., realizarea interceptărilor abia după notificarea persoanei cu privire la începerea urmăririi penale goleşte de sens acest instrument probatoriu: “Este evident că, dacă o persoană es­te anunţată că s-a început pro­cedura de urmărire penală îm­potriva ei, interceptările nu-şi mai au sensul. Însă nu întot­deauna interceptările se fac pe o anumită persoană, ci pe un număr de telefon, şi probabil că, în noua variantă, ar putea fi realizate eventual între mo­mentul în care se începe urmă­rirea penală pentru faptă şi mo­mentul în care se începe urmă­rirea penală împotriva unei persoane. După acest moment, când persoanei i se aduce la cunoştinţă faptul că e pusă sub urmărire penală, interceptarea nu trebuie continuată, pentru că nu-şi mai are sensul”.

Puţini timişeni reclamă abuzuri legate de interceptări

Deşi s-a vorbit mult despre abuzurile care se pot comite pe linia interceptărilor nejustifi­ca­te, mulţi dintre cei care devin ţin­te ale abuzurilor sau ilegali­tăţilor nu sesizează autorităţile. E un aspect pe care îl confirmă şi structurile de profil locale, respectiv reprezentanţii timi­şoreni ai instituţiei Avocatului Poporului, respectiv ai Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului Timiş.

Nu o dată, interceptările şi gestionarea acestora au consti­tuit motive de dispută în in­stanţele timişene. De exemplu, la Curtea de Apel Timişoara, într-un proces legat de trafic de migranţi, început în 2008 şi nominalizat pe portalul de hotă­râri judecătoreşti Jurindex, fără să se deconspire numele pro­tagoniştilor, printr-o decizie pe­nală se consemna că avocatul a obiectat că nu a avut acces la interceptările propriu-zise. S-a susţinut, în acest caz, că “s-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, prin refuzul instanţei de a pune la dispoziţia apărătorului inculpaţilor a tran­s­crierilor convorbirilor telefo­nice interceptate, a trans­crierii înregistrării audio a şe­dinţei şi a copiei caietului grefierei, dorind să invoce prin aceste solicitări anumite ilegalităţi de control judiciar”.

În plus, atunci când se face consemnarea materialului din­tr-un anumit dosar de corupţie sau crimă organizată, se poate vedea că materialul probator sub formă de transcrieri de în­registrări telefonice se întinde pe sute, uneori chiar pe mii de pagini, fiind greu de crezut că toate aceste interceptări sunt relevante pentru cauza în sine, şi punându-se în discuţie res­pectarea dreptului la liberă exprimare al celor interceptaţi colateral, care nu au comis vreo ilegalitate.

Astfel, într-un dosar de acest gen, instrumentat anul trecut de către Curtea de Apel Timişoara, se făcea inventarul materialului probator dintr-un dosar instrumentat de D.I.I.­C.O.T. Caraş-Severin, după cum urmează : “volumul I – 308 file, din care interceptări telefonice 123 de file, volumul II – 153 de file, din care interceptări tele­fonice 145 de file, volumul III – 212 file, din care interceptări telefonice 117 file, volumul IV – 55 de file din care interceptări telefonice 94 de file” (în ultimul caz fiind consemnate mai mul­te file de interceptări decât nu­mărul total de file al dosarului). Deci, într-un singur dosar, au fost anexate mai mult de 500 de file de transcrieri de intercep­tări telefonice, fiind greu de crezut că tot acest material es­te util sau relevant pentru in­stanţă.

Scandaluri legate de inter­ceptările legale şi de momentul efectuării acestora au existat şi în Timiş. De pildă, într-unul din cazurile instrumentate de D.­N.A. Timişoara, în care un funcţionar de la Departamentul de Integrare Europeană al Pre­fecturii Timiş a fost, în 2007, arestat pentru luare de mită, avocaţii apărării menţionau, în recursul de la Curtea de Apel Timişoara, că procurorul D.N.A. a solicitat şi obţinut două auto­rizaţii de interceptare a con­vorbirilor telefonice pentru do­uă telefoane mobile şi o autori­zaţie de interceptare ambienta­lă, înainte de începerea urmă­ririi penale. Avocaţii apărării sus­ţineau în recurs că, “dacă s-ar în­­lătura interceptările tele­fo­nice şi înregistrările din mediul ambiental, obţinute total ne­procedural, nu ar mai exista la dosar nicio dovadă în sprijinul vinovăţiei inculpatului”.

Procurorii D.N.A. s-au apă­rat faţă de această acuzaţie, sus­ţinând că, deşi Constituţia Ro­mâniei stipulează că autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată şi că secretul convorbirilor te­lefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este in­vio­labil, dreptul la intimitate „poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea se­curităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetă­ţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale”.

Totodată, la controalele făcute în teritoriu, C.S.M. a găsit şi în Timiş nereguli legate de evidenţa autorizaţiilor de interceptare date de instanţe. De exemplu, anul trecut, la Judecătoria Lugoj, inspectorii C.S.M. consemnau că din re­gistrul de evidenţă a intercep­tărilor şi autorizărilor înregistră­rilor “nu rezultă numărul dosa­rului instanţei şi data pro­nunţării încheierii, iar în dosarele înregistrate nu se face menţiunea prin rezoluţie, a datei de primire a dosarului iar procurorul nu semnează de preluare a dosarului de ur­mărire penală şi a autorizaţiei emise”.