Timişoara are imperioasă nevoie de construirea unui Institut de Oncologie, spun medicii care gestionează soarta miilor de bolnavi de cancer. Nimeni nu le cere însă părerea. În vreme ce oficialii din Ministerul Sănătăţii se încurcă în promisiuni, iar politicienii locali discută cu patos despre priorităţile Timişoarei în ce priveşte oferta din domeniul serviciilor de sănătate, medicii se luptă să găsească un loc în cele doar 70 de paturi pentru miile de pacienţi aflaţi anual în evidenţele clinicii.

Un proiect extrem de necesar, consideră medicii specialişti

Medicul Sorin Dema, şeful Cli­ni­­cii de Radioterapie din cadrul Spita­lului Clinic Municipal Timişoara, apre­ciază că ar fi imperios necesară reali­zarea unui spital de oncologie în Timi­şoara. „Nu ar trebui să aibă nimic de-a face politicul cu medicina”, spune el, adău­gând că excesiva politizare a a­cestor subiecte nu este în măsură să aducă beneficii prea mari sistemului medical românesc.

Chestionat dacă responsabilii din Sănătate sau politicienii locali solicită părerea medicilor specialişti atunci când vine vorba despre stabilirea prio­rităţilor şi despre identificarea nevoi­lor reale cu care se confruntă pacien­ţii, Sorin Dema răspunde că niciun oficial nu le-a solicitat părerea despre acest subiect. Şi precizează că, în dez­baterile publice referitoare la proble­me­le din domeniul oncologiei, se discută cel mai adesea despre chimioterapie şi despre fondurile alocate în acest sens de către Stat. Şi aproape deloc despre ra­dio­terapie şi despre oferta extrem de deficitară a spitalelor de stat de la noi.

Întrebat dacă dotarea Clinicii de Ra­dioterapie, a cărei activitate o co­ordonează, se ridică la standardele pe care ar trebui să le îndeplinească un oraş cu pretenţii europene, dr. Dema răspunde, concis: „Din păcate, nu”. Şi enumeră o parte din aparatele care se află în acest moment în dotarea Clini­cii: un aparat rusesc Rokus-M40, pen­tru cobaltoterapie, fabricat în 1978, şi căruia i-a fost  înlocuită sursa în urmă cu câţiva ani, şi un accelerator fabricat în 2000, care a suferit o îmbunătăţire „ce l-ar putea aduce la un nivel compa­ra­bil cu  performanţele unui aparat fa­bricat în 2007”. Cam atât. Ambele – primite de la Ministerul Sănătăţii – sunt insuficiente pentru a asigura ne­voile de tratament ale celor peste 2.000 – 2.500 de pacienţi câţi figurează anual în evidenţele Clinicii de Radio­terapie Timişoara. „Numărul de pa­cienţi bolnavi de cancer este însă mai mare. Acesta este doar numărul esti­mativ al pacienţilor care apelează anual la serviciile noastre”, precizează me­dicul Sorin Dema.  Acesta mai spune că, la câţi pacienţi sunt în total, ar fi mare nevoie de construirea unui spital de oncologie în Timişoara. „Nu ştiu însă dacă un astfel de proiect se va pu­tea realiza”, mai spune dr. Sorin Dema, circumspect, precizând că valoarea unei astfel de investiţii depăşeşte cu mult posibilităţile de finanţare ale Mi­nisterului Sănătăţii.

„Nu văd capabil Ministerul Sănă­tăţii să finanţeze un astfel de proiect. Pentru că, prin proiectul iniţial, se do­rea construirea unui Institut Oncologic cu şase etaje, care să aibă secţii de Oncologie, Oncopediatrie şi Transplant medular. Or, pentru acestea e nevoie de sume foarte mari, pe care Ministe­rul nu cred că le are”.

Clinica de Radioterapie din cadrul Spitalului Clinic Municipal Timişoara este în acest moment singura unitate medicală de stat cu acest profil din par­tea de vest a ţării. Aici este asigu­rată asistenţa medicală necesară pa­cienţilor bolnavi de cancer din Timiş şi din judeţele limitrofe: Arad, Caraş-Se­verin, Hunedoara şi Mehedinţi. În Ti­mişoara nu funcţionează nici clinici private care să ofere servicii de radio­terapie, aşa cum se întâmplă în Bucu­reşti, în Cluj sau în Braşov.

Ingerinţele politicului, un negoţ cinic cu sănătatea bolnavilor de cancer

Timişoara, rămasă pe o eternă listă de aşteptare – într-o ţară condusă de un Guvern care nu este al ei, ci al României, potrivit avertizărilor depu­tatului liberal Horia Cristian – pare că aşteaptă în continuare o parte mă­car din fondurile promise în perioada campaniei electorale din 2012. Până în acest moment, însă, niciun ban nu i-a fost alocat pentru proiectele sale. Şi, recent, de pe lista întocmită de Gu­vern, care reflectă priorităţile de fi­nanţare din bani europeni în intervalul 2014 – 2020, numele Timişoarei a fost şters, fiind menţionate însă Clujul, Iaşiul şi Craiova.

„Lista este una de intenţie”, spune deputatul Horia Cristian. În plus, mai declară acesta, „ca o regulă generală, din fondurile U.E. nu se finanţează sănătatea şi protecţia socială”. Astfel încât speranţele României în această privinţă se leagă exclusiv de posibili­tatea alocării de fonduri din bugetul U.E. pe o axă specială de sănătate, mai adaugă deputatul Horia Cristian. Care admite că, dacă spitalul regional de urgenţă nu reprezintă o prioritate ma­joră pentru Timişoara, un Institut On­cologic ar fi absolut necesar şi ar tre­bui găsite sursele de finanţare pentru acesta, de vreme ce fonduri la buget pentru acest obiectiv nu există. 

Finanţările de la Guvern, sub semnul ipoteticului

La o analiză la rece a situaţiei finanţărilor care i-ar putea fi alocate Timişoarei de către Guvernul U.S.L., rezultă că toate se află în acest mo­ment sub semnul ipoteticului. Şi că ma­joritatea lor covârşitoare stă sub sem­nul decisiv al unor influenţe politice. Inclusiv în cazul celor 15 milioane de euro la care preşedintele C.J. Timiş, Titu Bojin, declară că aspiră pentru necesara modernizare a Spitalului Cli­nic Judeţean de Urgenţă. Bani despre care Titu Bojin declară doar că i-au fost promişi de la Bucureşti, dar pentru care nu există în acest moment niciun angajament ferm din partea Guver­nului.

În aceste condiţii, pretinsa refor­mare de către autorităţi a sistemului sanitar românesc se face în baza unei liste de priorităţi decisă de argumente de ordin politic şi sentimental, dar fără a fi consultaţi profesioniştii cu compe­tenţe în fiecare domeniu în parte.

Slalom politic printre promisiuni neonorate 

Acum mai bine de patru ani, o pro­misiune venită din partea Ministerului Sănătăţii părea să alimenteze spe­ran­ţele Timişoarei că ar putea avea un Institut Regional Oncologic, la care să apeleze pacienţii din partea de vest a României.

Ministrul de atunci al Sănătăţii, Io­nuţ Bazac, promitea, în 2009, la pre­luarea de la Municipalitate a clă­dirii, începută, dar nefinalizată, a Spitalului Municipal amplasat în Calea Toron­talului, că, în mai puţin de patru ani, acolo va fi realizat un modern In­stitut Regional de Oncologie.

Trecerea clădirii din proprietatea Primăriei Timişoara şi administrarea Consiliului Local în patrimoniul Statului român şi în administrarea Ministerului Sănătăţii s-a produs în 29 mai 2009, la predare fiind de faţă, alături de minis­trul Ionuţ Bazac, fostul edil al Timi­şoa­rei, Gheorghe Ciuhandu, preşe­dintele de atunci al Senatului, Mircea Geoană, ministrul Agriculturii, social-democratul timişean Ilie Sârbu, mi­nistrul de Externe, Cristian Diaco­nescu, şi actualul premier Victor Ponta, pe atunci ministru pentru Re­laţia cu Parlamentul.

Ministrul Sănătăţii a promis atunci şi că lucrările la noul Institut vor înce­pe în toamna lui 2009, estimând că ele vor costa 60 de milioane de euro. In­vestiţia urma să se întindă pe o perioa­dă de patru ani, iar sursa de fonduri pe care responsabilii din minister o indi­cau era reprezentată de bugetul pro­priu al instituţiei. În plus, Ioniţ Bazac mai anunţa că ministerul mai are în plan şi construc­ţia unui Spital Regional de Urgenţă, la care lucrările ar fi urmat să înceapă la finalul lunii septembrie 2009. Peste ambele proiecte, însă, s-a aşternut între timp praful.

Din anii ’90, tot „viitorul spital”

Lucrările la clădirea care ar urma să găzduiască viitorul Institut de Oncologie au fost demarate la jumătatea anilor ’90, de către Ministerul Sănătăţii. Iniţial, imobilul ar fi trebuit să fie noul sediu al Spitalului Municipal. Dar, sub pretextul lipsei fondurilor, lucrarea nu a mai fost finalizată. În 2000 au fost sistate complet lucrările şi construcţia a rămas în conservare. Trei ani mai târziu, clădirea nefinalizată a fost transferată din domeniul privat al Statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al Municipiului Timişoara şi în administrarea Consiliului Local. Primăria a încercat atunci, fără succes, realizarea unui parteneriat public-privat pentru finalizarea clădirii. În 2009, imobilul a fost din nou transferat în administrare Ministerului Sănătăţii.

În cadrul uneia dintre cele mai recente vizite ale sale la Timişoara, la final de 2013, întrebat despre soarta Institutului Regional de Oncologie, ministrul liberal al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, preciza doar că, până la identificarea unor surse de finanţare integrală a proiectului, singurul lucru la îndemână a fost o discuţie cu edilul Nicolae Robu despre demersurile ce trebuie întreprinse pentru ca imobilul nefinalizat să rămână în continuare la dispoziţia Ministerului Sănătăţii.

În afară de această declaraţie, ministrul Nicolăescu nu s-a sinchisit să ia vreo altă măsură legată de viitorul Institutului Oncologic promis Timişoarei. Mai mult, după ce a ignorat complet două interpelări pe această temă venite din partea deputatului P.D.L. de Timiş Cornel Sămărtinean, una datând din iunie şi alta din septembrie 2013, abia în ianuarie 2014 ministrul a răspuns celei de-a treia interpelări.

Răspunsul, ambiguu, nu lămureşte însă mai nimic. După asigurările potrivit cărora realizarea Institutului Regional de Oncologie reprezintă un proiect prioritar al Ministerului Sănătăţii,Eugen Nicolăescu a mai precizat doar – lucru ştiut deja – că Ministerul a alocat în 2012 Direcţiei de Sănătate Publică Timiş 850.000 de lei pentru realizarea documentaţiei tehnico-economice, precizând că, „la această dată, documentaţia tehnico-economică aferentă acestui obiectiv de investiţii se află în faza de obţinere a avizului Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional de Locuinţe”.

Eugen Nicolăescu a menţionat că trebuie promovat un proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici. Şi, mai departe, lucrurile rămân în aer… Ministerul Sănătă?ii spune că „se va putea cuprinde în programele de investiţii anuale ale Ministerului Sănătăţii obiectivul de investiţii Institutul Regional de Oncologie Timi?oara, dar numai în condiţiile în care finanţarea poate fi asigurată integral, în limitele de cheltuieli stabilite sau strategiei fiscal-bugetare aprobate potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare”.