Problema încărcăturii mari de dosare pe judecător pare să se acutizeze la instanțele din vestul țării, unde un număr mic de judecători trebuie să gestioneze un număr în creștere de dosare. Evident, acest fenomen se răsfrânge asupra justițiabililor, care au de așteptat mai mult pentru soluționarea unui proces, crescând termenele de judecată, dar și numărul de dosare cu stagii impresionante pe rolul unor instanțe.

Campioni la dosare

Conform Consiliului Superior al Magistraturii, instanțele din vestul țării continuă să se numere printre cele mai aglomerate instituții de acest tip din țară.

„Se remarcă, la fel ca şi în anii anteriori, unele Curţi de Apel, cu un număr foarte mare de cauze de soluţionat comparativ cu celelalte, şi anume Curtea de Apel Bucureşti – cu 57.483 cauze în 2016 (62.960 cauze, în 2015), Curtea de Apel Craiova – cu 19.098 cauze, în 2016 (22.178 cauze, în 2015), Curtea de Apel  Timişoara – cu 14.975 cauze, în 2016 (18.747 cauze, în 2015) şi Curtea de apel Cluj – cu 13.557 de cauze, în 2016 (20.246 cauze, în 2015)”, spun reprezentanții CSM.

În ceea ce privește încărcătura de dosare pe judecător, instanțele din subordinea Curții de Apel Timişoara sunt pe locul patru pe țară, cu 673 dosare pe judecător.

Aceasta în condițiile în care în clasamentul CSM, tot Curtea de Apel Timișoara este pe locul doi pe țară ca deficit de personal, cu un deficit de 11 judecători, după Curtea de Apel Piteşti, care ocupă prima poziţie, înregistrând o schemă de 42 posturi cu 30  posturi în medie ocupate efectiv.  

Cu toate acestea, Curtea de Apel Timișoara și instanțele arondate sunt încadrate la gradul de eficienţă „foarte eficient”, alături de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş.

Dosare cu vechime

Din păcate, aglomerarea de dosare la instanțele din vestul țării duce și la creșterea numărului cauzelor cu o vechime foarte mare pe rol. Astfel, zona de vest are partea ei din stocul de 340 de cauze cu mai mult de zece ani pe rolul instanțelor.

CSM dă exemplul unui proces înregistrat în sistem la data de 17.05.2000, aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, unde o parte a declarat apel împotriva sentinţei civile pronunțate în acest caz în primă instanță de Tribunalului Timiş după 13 ani de la pronunţarea ei.

„Se constată o creştere a numărului de dosare mai vechi de zece ani la un număr de 11 Curţi de Apel (Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Oradea, Timişoara şi Craiova)”, precizează reprezentanții CSM.

Aceştia mai dau ca exemplu pe Timiș un proces început acum 11 ani la Judecătoria Timişoara, având ca obiect grăniţuire, care a fost înregistrat la 16 iunie 2006.

La data de 13 martie 2007 suspendarea judecării cauzei a fost dispusă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul unui alt dosar. Apoi, în 2013, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei „până la momentul arătării moştenitorului pârâtului”.

„Durata mare de soluţionare a cauzei s-a datorat mai multor motive obiective: formularea unei cereri de intervenţie în interes propriu, numărul părţilor – 28, administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie, decesul pârâtului, urmat de suspendarea judecăţii până la indicarea moştenitorilor acestuia în vederea introducerii acestora în cauză”, menționează reprezentanții CSM.

Printre cauzele care duc la lungirea unor astfel de procese, oficialii CSM specifică promovarea căilor legale de atac la intervale mari de timp de la data soluţionării iniţiale a dosarului urmată, uneori, de admiterea acestora şi reluarea judecăţii, suspendarea judecăţii pe durate mari de timp, administrarea cu întârziere a probei cu expertiză tehnică, îndeplinirea procedurii de citare cu părţile, unele având domicilii în străinătate, respectiv lipsa de procedură şi netransferarea inculpaţilor judecaţi în stare de arest, complexitatea cazurilor, strămutarea pricinilor şi declinarea competenţei, lipsa sau fluctuaţia de personal în cadrul instanţei sau „lipsa rolului activ al instanţelor care nu dispun în termen scurt măsurile adecvate pentru soluţionarea în termen rezonabil a cauzelor, acordarea unor termene de judecată cu o durată mare sau neadaptată motivelor de amânare ori formularea repetată a cererilor de abţinere”

„Aglomerarea de dosare pe rolul instanțelor duce inevitabil și la creșterea duratelor termenelor de judecată, și, evident, la lungirea proceselor. Se neglijează faptul că judecătorii au nevoie de timp să dezbată în contradictoriu cauza în sală, și apoi au nevoie de studierea cauzelor, pentru o motivare temeinică, și o soluție corespunzătoare. Nu se poate face totul pe bandă rulantă. De aceea, multe greșeli se fac nu din rea intenție, ci din grabă. Știu asta, după 20 de ani în magistratură”, spune avocatul timișorean Dumitru Ganț.