Pentru a exista măcar şanse minime de recuperare a datoriilor, un proces de insolvenţă ar trebui rezolvat în maximum câteva luni. Nu este cazul în procesul de insolvenţă iniţiat în 2012, după cârdul de datorii lăsat în urmă de către fosta echipă de fotbal Politehnica Timişoara. La ultima înfăţişare încă nu se definitivase tabloul final al creditorilor care mai speră să mai recupereze ceva de la societatea care administra fosta echipă.

Termene stabilite la două luni

Nu se ştie ce şanse de a-şi recupera sumele restante mai au cei cărora fosta echipă Politehnica Timişoara le mai datorează şi bani. Oricum, judecând după parcursul în instanţă al procesului de insolvenţă, nu foarte mari.

“Această celeritate cu care ar trebui să se judece procesele de insolvenţă sună bine, dar nu se prea aplică. Sunt multe procese de insolvenţă care se lungesc, în special din cauza complexităţii cauzei, dar şi a felului în care îşi fac treaba lichidatorii judiciari.  Nu se poate neglija nici faptul că nu întotdeauna debitorii au interesul ca respective cauză să se rezolve repede”.

Avocat Lazăr Gruneanţu

Dosarul respectiv ar fi trebuit, ca orice dosar de insolvenţă, să fie soluţionat cu celeritate, pentru a exista posibilităţi reale de recuperare măcar parţială a sumelor datorate de fosta societate care administra clubul. „Cu celeritate” ar fi însemnat cel mult trei – patru luni, însă în cazul de faţă dosarul are deja aproape trei ani de când este pe rolul Tribunalului Timiş. Anul 2014 nu a adus mai nimic nou în acest proces. La primul termen de anul trecut, în 3 februarie, cauza s-a amânat pentru continuarea procedurii. La următorul termen, din 10 februarie, s-a întâmplat aproximativ singura chestiune notabilă, respectiv instanţa a constatat că solicitarea de depunere a creanţei Municipiului Timişoara – Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara este în termen, Municipalitatea timişoreană adăugându-se lungii liste de creditori.  

A urmat un şir succesiv de amânări. Pe 17 martie s-a amânat cauza pentru continuarea procedurii, pe 19 mai, din nou, s-a amânat cauza pentru continuarea perioadei de observaţie în procedura generală de insolvenţă, în 29 mai s-a preschimbat termenul, şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi la termenul din 1 septembrie. La ultima înfăţişare, pe 3 noiembrie, cauza s-a amânat din nou pentru întocmirea şi depunerea la dosarul cauzei a tabelului definitiv de creanţe, lucru de natură să sugereze că, de fapt, cauza se află într-un stadiu incipient, atâta vreme cât nu s-a definitivat nici lista completă de creanţe. Următorul termen a fost stabilit anul viitor, în 12 ianuarie, la mai mult de două luni de la ultima înfăţişare.

Analizând retrospectiv, se poate constata că anul acesta, în afară de intrarea în ecuaţie a Primăriei Timişoara, care vrea să-şi recupereze sumele pe care I le datorează fosta societate, termenele de judecată au adus doar amânări şi preschimbări de termen.

Aceasta în condiţiile în care există recomandarea ca procesele de insolvenţă să se judece rapid, pentru ca procedura în sine să aibă un sens, pentru că, se ştie, că cu cât se lungeşte procesul, şansele de recuperare a sumelor datorate de societate ajunsă în insolvenţă scad vertiginos.

“Această celeritate cu care ar trebui să se judece procesele de insolvenţă sună bine, dar nu se prea aplică. Sunt multe procese de insolvenţă care se lungesc, în special din cauza complexităţii cauzei, dar şi a felului în care îşi fac treaba lichidatorii judiciari. Nu se poate neglija nici faptul că nu întotdeauna debitorii au interesul ca respective cauză să se rezolve repede”, spune avocatul timişorean Lazăr Gruneanţu.

O masă credală numeroasă

Masa credală, adică toţi cei care mai speră să recupereze banii datoraţi de fosta societate, este formată din peste 40 de creditori. Primii pe listă sunt, după cum era de aşteptat, Direcţia Generală a Finanţe­lor Publice Timiş, care speră să recupere­ze datoriile rămase către bugetul de stat de fosta societate, şi Consiliul Jude­ţean Timiş, individual şi prin Direcţia de Pre­stări Servicii Timiş. Reprezentanţii Direcţiei de Prestări de Servicii din subordinea ad­ministraţiei judeţene spun că a rămas neachitată chiria pentru stadion pe o perioadă destul de lungă de timp. În cazul utilităţilor, acestea intrau în sar­cina Direcţiei de Prestări Servicii, după care trebuia să se recupereze banii de la echipă. O perioadă, s-a reuşit să se recupereze aceşti bani, după care, „ca şi ceilalţi creditori ai clubului, am fost trimişi la plimbare”, spun reprezen­tanţii Direcţiei de Prestări Servicii Timiş, din subordinea CJ Timiş.

Cât se va mai putea obţine în ur­ma acestei proceduri prelungite de in­solvenţă se poate anticipa de pe acum. Un indiciu e şi faptul că instanţa a tre­buit să ceară imperativ societăţii ajunse în insolvenţă să-şi timbreze o cerere depusă la dosar cu 120 de lei taxă ju­diciară de timbru şi 0,3 lei timbru judi­ciar, sub sancţiunea anulării acesteia. Pe parcursul anului trecut, procedura, în loc să se simplifice şi să se apropie de soluţionare, s-a compli­cat, prin contestaţiile făcute legate de masa credală. Culmea e că şi societa­tea în sine a contestat felul în care a fost con­stituită masa credală pentru propria insolvenţă, solicitându-se studiul con­testaţiilor depuse de credi­tori la tabelul preliminar de creanţe. Printre creditori se numără inclusiv fostul finanţator Marian Iancu, şi patru societăţi din grupul de firme cu care a fost asociat. În 2012, încă de la primele faze ale procesului de preluare a echipei Politehnica Timişoara de către administraţia locală şi cea judeţeană, datoriile reprezentau un subiect sensibil. Pentru că, nici fosta conducere a clubului, nici CJ Timiş, nici Primăria nu s-au arătat dornice să le preia, societatea care administra clubul a iniţiat procedura de insolvenţă.

Într-unul dintre ultimele comunicate transmise de fostul club Politehnica Timişoara,  se preciza că existau datorii către furnizori pentru activităţile curente, în valoare de 582.000 de euro, datorii cuprinse în perimetrul de raportare sportiv pentru licenţiere de 3.300.000 de euro, datorii faţă de personalul clubului, antrenori şi jucători, în valoare de 877.000 de euro, şi datorii faţă de bugetul de stat şi bugetele locale de 1.300.000 de euro.

Şi dacă debitele comerciale sau datoriile către personal sau jucători probabil că se vor reglementa, rămâne deschisă problema datoriilor către stat. De aceea, probabil, insolvenţa a fost o variantă luată în considerare de multă vreme.

DNA a intrat oficial, pe fir

După câteva rapoarte ale Curţii de Conturi care arătau nereguli legate de finanţarea fostei echipei de fotbal de către CJ Timiş şi Primăria Timişoara, şi după sesizări oficiale făcute pe această teamă, în urmă cu două săptămâni Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Primăriei Timişoara documente legate de finanţarea clubului de fotbal Politehnica din perioada 2008 – 2011. Acţiunea întreprinsă de procurori la Primărie nu a fost una de percheziţie, ci de ridicare a unor documente privind finanţarea clubului de fotbal în perioada indicată.

Ulterior, procurorii DNA au venit în vizită, pe acelaşi motiv, şi la CJ Timiş. Oficialii administraţiei judeţene au recunoscut că DNA Timişoara a solicitat şi documente care privesc finanţările fostului Club de fotbal Politehnica Timişoara, din perioada în care acesta a fost condus de Marian Iancu. “DNA a cerut, săptămâna trecută, toate documentele derulate în perioada contractului cu Poli la momentul respectiv. Noi am acţionat în judecată Clubul Poli, am câştigat, suntem înscrişi la masa credală şi sperăm că putem recupera sumele de la masa credală. În momentul când a venit inspectorul de la DNA a fost lăsată adresa prin care se solicitau actele necesare, la secretarul judeţului”, a declarat Titu Bojin, preşedintele CJ Timiş.

Pe această temă, mai mulţi consilieri judeţeni au cerut, la ultima şedinţă de plen, “mai multă atenţie în ceea ce priveşte finanţarea structurilor sportive de către administraţia judeţeană”. Interesant este că o parte dintre ei se regăsesc printre cei care au votat în anii trecuţi hotărârile de Consiliu Judeţean prin care se acordau sume clubului de fotbal timişorean.

Anul trecut, TIMPOLIS a solicitat DNA date despre eventualele demersuri de verificare a finanţărilor acordate de către Primărie şi CJ Timiş fostei echipe de fotbal Politehnica Timişoara, răspunsul primit fiind că nu se pot da niciun fel de informaţii în acest sens, nici măcar la nivel de confirmare a unei eventuale anchete.

Avocatul timişorean Carmen Obîrşanu a realizat, încă din 2012, o sesizare legată de modul de finanţare din bani publici a fostei echipe Politehnica Timişoara. “Din informaţiile pe care le am, au venit dispoziţii de la nivel înalt cu privire la faptul că acum, în această perioadă, nu mai trebuie lăsate dosare în nelucrare, şi e cazul să se şteargă praful de pe dosare mai vechi. Sper să nu fie doar un exerciţiu de imagine”, spune avocatul timişorean.

În rapoartele anuale, Curtea de Conturi a precizat că finanţarea fostului club de către Primărie şi CJTimiş a fost una la limita legali­tăţii. La CJ Timiş, a stabilit că „sumele achitate în contul S.C. Politehnica Timişoara S.A. au de­terminat o pagubă adusă bugetului judeţean Timiş, la nivelul plăţilor efectuate, de zece milioane de lei, având în vedere că această finan­ţare a fost efectuată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, menite să reglementeze operaţiunile de anga­jare, lichidare, ordonanţare şi plată a sumelor destinate susţinerii per­formanţelor sportive”. Auditorii au solicitat stabilirea întinderii prejudiciului (care include atât paguba, cât şi beneficiile nerealizate până la data recuperării integrale a prejudiciului) şi luarea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia, având în vedere valoarea estimată de audi­torii publici externi la nivelul sumei de peste 11.4 milioane de lei, repre­zentând sume alocate de CJ Timiş către fosta echipă de fotbal Politehnica Timişoara.