Deşi această realitate nu se lasă dedusă din discursurile cu caracter politic sau electoral al anumitor reprezentanţi ai administraţiei judeţene, Timişul este în momentul de faţă unul dintre judeţele cu cea mai proastă stare a infrastructurii din ţară. Fără investiţii, viitorul nu arată deloc bine pe acest segment, fie că este vorba de infrastructură feroviară sau rutieră. Este o realitate consemnată, şi recunoscută implicit de către Consiliul JudeţeanTimiş în Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean, a cărui actualizare urmează a fi votată în zilele următoare în plen.

Investiţii care nu se prea văd

Zilele trecute C.J. Timiş a făcut public un proiect de hotărâre care vizează aprobarea versiunii actualizate a Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţean, un document care cuprinde propuneri cu caracter director, care stabilesc strategiile şi direcţiile principale de evoluţie în teritoriu, la diverse niveluri de complexitate.

Realizarea acestui document de sinteză şi actualizarea sa nu reprezintă neapărat o intenţie a administraţiei judeţene, ci o obligaţie, pentru că, potrivit legii, fiecare judeţ trebuie sa deţină un plan de amenajare a teritoriului şi sa îl reactualizeze periodic, la o perioadă cuprinsă între cinci şi zece ani, în funcţie de politicile şi de programele de dezvoltare ale judeţului, iar prevederile acestui document devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism care le detaliază.

Prin supunerea raportului aprobării plenului, executivul C.J. Timiş lasă de înţeles că este de acord cu concluziile acestui document de sinteză, deşi ele nu sunt în niciun caz pre măgulitoare sau cosemtizate, raportate la situaţia judeţului. Din acest punct de vedere, un capitol aparte îl constituie cel legat de starea infrastructurii, în care se descrie, în termeni oficiali ceea ce se poate spune că e aproape de o situaţie dezastruoasă, în lipsa unor investiţii semnificative pe acest segment. Conform documentului asumat de conducerea C.J. Timş, lipsa centurilor ocolitoare pentru oraşe şi municipii reprezintă una din disfuncţiile majore, pentru că relaţiile de tranzit trec prin centrul localităţilor şi aglomerează traficul în arii urbane centrale şi cresc gradul de poluare. “Până în prezent, există doar parţial centuri rutiere, la Timişoara, Lugoj şi Deta”, se arată în planul achiziţionat de către administraţia judeţeană. 

Acestor neajunsuri li se adaugă, conform aceluiaşi document, insuficienta amenajare sau dotare cu dispozitive de siguranţă a circulaţiei (amenajări de intersecţii inadecvate nivelului traficului, treceri de pietoni fără refugii în ax şi semnalizare sau iluminat neadecvate, lipsa de dispozitive de calmare a traficului în localităţile rurale şi a trecerilor la nivel cu calea ferată amenajate corespunzător), în special la traversarea localităţilor. La toate acestea  se adaugă, starea de viabilitate necorespunzătoare pe reţeaua de drumuri locale – comunale şi judeţene. Practic, se arată în raport, din totalul de drumuri locale (judeţene şi comunale) de circa 2.367de kilometri, doar 1.227 de kilometri sunt drumuri cu îmbrăcăminţi moderne, restul fiind drumuri pietruite sau de pământ.

Se remarcă, în continuare, lipsa podurilor sau poduri cu stare necorespunzătoare pe traseele drumurilor locale. “Spre exemplu, între Lugoj şi Timişoara există doar un singur pod peste Timiş – la Hitiaş-Topolovăţ, fapt ce generează rute de legătură lungi, neconvenabile, într nordul şi sudul râului Timiş pentru locuitori de pe un mal sau altul.”

Documentul mai specifică la categoria “bile negre” atingerea capacităţii de circulaţie în orele de vârf pe sectoarele D.N. 6 – limită judeţ – Lugoj – Timişoara şi pe D.N. 69 Timişoara – Vinga, până la finalizarea construcţiei autostrăzii Timişoara – Lugoj – Deva, ceea ce presupune în orele de vârf circulaţie în coloană, întârzieri la traversarea localităţilor şi viteză de circulaţie redusă.

Specialiştii care au întocmit documentul au mai menţionat încadrarea neadecvată pe categorii a drumurilor locale, în special în zona metropolitană a Timişoarei, unde, ţinând seama de traficul actual sau poziţia drumului în reţea, există încadrări ca drum comunal în loc de drum judeţean.

Nu în cele din urmă, planul ce urmează a fi aprobat de plenul C.J. Timiş menţionează în ceea ce priveşte infrastructura rutieră că “există încadrări necorespunzătoare ale legăturilor funcţionale între judeţul Timiş şi judeţele învecinate, şi se remarcă faptul că sunt încadrate ca drumuri comunale drumuri ce au continuitate în judeţele vecine şi ar trebui să fie încadrate ca drumuri judeţene.”

Tocmai investiţiile în drumuri, puse sub semnul întrebării

În condiţiile unui astfel de dezastru asumat în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, este cu atât mai greu de înţeles de ce administraţia judeţeană a scos tocmai trei proiecte de reabilitări de drumuri de pe lista de obiective finanţate prin creditul pe care a ţinut morţiş să-l contracteze acum, la început de an.

“Din ce ni s-a spus, tocmai pentru aceste investiţii în drumuri nu exista întocmită documentaţie. Or, la bancă nu se poate merge, pentru împrumut, cu fabulaţii de Remetea. S-a mai spus de către C.J. Timiş că această finanţare este aprobată în principiu, formulă care nu înseamnă nimic”.

Consilier judeţean P.D.-L. Marius Martinescu

După demersuri îndelungate, începute anul trecut, conducerea C.J. Timiş a obţinut ce şi-a dorit: undă verde pentru contractarea împrumutului. Iniţial, valoarea aprobată a fost de 165 de milioane de lei, nu de 200 de milioane, cum se intenţiona. Diferenţa se explica prin faptul că  unele proiecte care trebuiau finanţate prin acest credit, cum e proiectul centrului multifuncţional  care ar fi trebuit făcut în zona Pieţei 700, într-un spaţiu al M.Ap.N., şi trei reabilitări de drumuri au fost scoase de pe lista obiectivelor care urmau a fi finanţate.

Consilierii judeţeni P.D.-L. au spus că este greu de înţeles de ce s-au scos din lista de obiective aceste investiţii care, culmea, erau şi printre cele mai importante. Cele trei investiţii în reabilitări de drumuri erau considerate şi cele mai necesare de pe toată lista de investiţii şi s-a tăiat exact ce nu trebuie, rămânând altele a căror oportunitate este cel puţin discutabilă. “Din ce ni s-a spus, tocmai pentru aceste investiţii în drumuri nu exista întocmită documentaţie. Or la bancă nu se poate merge, pentru împrumut, cu fabulaţii de Remetea. S-a mai spus de către Consiliul Judeţean că această finanţare este aprobată în principiu, formulă care nu înseamnă nimic”, spune consilierul judeţean P.D.-L. Marius Martinescu.

Până la urmă însă, la sfârşitul săptămânii trecute s-a votat aprobarea restului de 35 de milioane de lei din împrumut care a ajuns la 200 de milioane de lei – cifra dorită de la început de C.J. Timiş.

În ceea ce priveşte însă infrastructura rutieră, conform unor consilieri judeţeni ai P.D.-L., aceştia au fost induşi în eroare nu o dată de către reprezentanţi ai conducerii C.J.T. cu privire la asfaltarea sau pietruirea unor drumuri, care s-a dovedit a fi doar scriptică la faţa locului, un exemplu fiind drumul Racoviţa – Ohaba unde, spun aceiaşi consilieri, “nu s-a turnat niciun centimetru de asfalt”, deşi în plen s-a susţinut cu totul altceva.

Nici pe segmentul feroviar nu se stă mai bine

Timişul nu poate spune nici că are o alternativă feroviară la căile de transport rutiere degradate. Conform Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţean, există o mare problemă şi pe acest segment, în sensul că nu există linie dublă electrificată, iar ponderea liniilor electrificate este de numai 14,2% din totalul lungimii căilor ferate din judeţ: „Starea tehnică necorespunzătoare (starea căii cât şi a terasamentului şi a unor lucrări de artă) şi viteza comercială medie de circa 40 de kilometri pe oră este necorespunzătoare standardelor actuale.”

În plus, se mai arată, majoritatea haltelor au dotări vechi, nu au fost renovate şi sunt deficitare din punct de vedere al amenajării.

Planul semnalează şi conectivitatea redusă a reţelei de cale ferată cu cea rutieră, mai ales în contextul apariţiei autostrăzii, precizându-se că nu există soluţii corespunzătoare de amenajare a unor terminale intermodale, în special în zona Timişoarei (terminalul actual din zona Haltei Semeni fiind depăşit atât din punct de vedere al amenajărilor, cât şi a poziţionării spaţiale în raport cu reţeaua de drumuri şi autostrăzi).

Raportul mai specifică faptul că o altă disfuncţie a căii ferate în traversarea Timişoarei o reprezintă “niveleta” căii, care face dificilă subtraversarea ei de către axele principale de circulaţie) Calea Lipovei – Popa Şapcă, Calea Aradului, strada Jiului).

Nu în ultimul rând, documentul consemnează lipsa unor amenajări specifice pentru transbordarea călătorilor între transportul pe calea ferată şi reţeaua de transport public în zona municipiului Timişoara, precizând că “ trebuie revitalizate serviciile prin interconectarea cu reţeaua de transport public, atât spaţial, cât şi prin amenajări specifice, pentru facilitarea transbordării călătorilor, corelarea planurilor de mers şi a sistemului de tarife şi titluri de călătorie.”

De încheiere, Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean mai menţionează trei probleme deloc neglijabile, care îşi pun amprenta asupra traficului feroviar din Timiş – lipsa unei legături a reţelei de cale ferată cu Aeroportul Internaţional Timişoara, lipsa pasajelor peste calea ferată pe drumurile naţionale şi neamenajarea corespunzătoare a trecerilor la nivel cu calea ferată pe traseele drumurilor locale.