Problema clădirilor istorice degradate din Timişoara s-ar putea rezolva prin noile amendamente aduse Codului Fiscal, care prevăd majorări uriaşe ale impozitelor pentru astfel de clădiri neîngrijite, ai căror proprietari refuză sau nu au posibilitatea să le reabiliteze. Conform unor reprezentanţi ai Consiliului Local Timişoara, această măsură nu ar avea decât efectul de a-i constrânge pe proprietarii cu venituri reduse să-şi vândă apartamentele deţinute în astfel de imobile.

Măsuri de constrângere

Comisia pentru buget-finanţe a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil, zilele trecute, cererea de reexaminare a Codului fiscal, cu amendamentele convenite de liderii partidelor parlamentare, dar şi cu o serie de amendamente propuse de Ministerul de Finanţe.

Dan Manolescu, secretar de stat în Ministrul Finanţelor, a cerut reintroducerea în Codul fiscal, aşa cum a fost iniţial, a unei prevederi care vizează acordarea posibilităţii consiliilor locale de a majora impozitul pe clădiri şi pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile situate în intravilan neîngrijite. Conform secretarului de stat, solicitarea aparţine autorităţilor locale. Deputatul liberal Eugen Nicolăescu a spus că este de acord, dar cu introducerea prevederii de la 1 ianuarie 2016.

Deputaţii din Comisia pentru buget-finanţe a Camerei Deputaţilor au adoptat amendamentul cu 19 voturi pentru şi două împotrivă.

Măsura de majorare a impozitelor pentru clădiri neîngrijite ar putea avea efecte directe şi imediate la Timişoara, unde în zona centrală sunt zeci de clădiri istorice într-o stare avansată de degradare. „La un moment dat se discuta şi pe plan local despre posibilitatea de a se majora impozitele, pe principiul că toţi cei care stau în clădiri istorice şi nu sunt în stare să le întreţină, să plece din ele. Problema e puţin mai complicată, pentru că în aceste clădiri nu locuiesc, aşa cum s-ar putea crede, doar persoane cu venituri mari. Şi este discutabil dacă această metodă de persuasiune, prin creşterea impozitelor este cea mai bună. În Occident funcţionează, dar acolo sunt şi alte venituri, şi impozite pe măsură. Din punctul meu de vedere, această majorare a impozitelor ar avea ca efect plecarea oamenilor cu venituri mici din aceste clădiri. Reabilitarea unui astfel de imobil implică sume mari, pentru că nu este vorba doar despre aspectul exterior, ci despre şarpante, reţele de utilităţi, structuri de rezistenţă şi aşa mai departe”, ne-a declarat consilierul local, fost PNȚCD, actual independent, Adrian Orza, fost viceprimar al Timişoarei.

O problemă majoră la Timişoara

În Timişoara au fost inventariate peste 14.500 de clădiri istorice, categorie în care intră toate imobilele construite înainte de anul 1940. Dintre acestea sunt protejate, ca fiind reprezen­­tative pentru patrimoniul cultural local, 949 de clădiri istorice, majoritatea fiind amplasate în cartierele istorice ale Timişoarei – Cetate, Iosefin şi Fabric. Cea mai mare parte a clădirilor istori­ce sunt proprietăţi individuale multiple, însă cei mai mulţi proprietari nu au resur­sele financiare necesare pentru reabi­litarea acestora, în condiţiile lipsei programelor de reabilitare şi de restaurare.

În urmă cu patru ani, Primăria venea cu ideea de a institui aşa-zisa taxă de habitat de 40 de lei pe an, care să fie plătită de timişorenii rezidenţi şi care să fie folosită pentru reabilitarea clădirilor vechi, din categoria monumen­telor istorice.

Potrivit iniţiativei legate de taxa de habitat, fiecare timişorean care deţine un imobil şi are domiciliul în Timişoara ar fi trebuit să plătească 40 de lei pe an. Suma ar fi urmat să se achite în două rate egale: până la 31 martie , respectiv 30 septembrie. În cazul neachitării la scadenţă, urmau să se adauge penalizări de 2% pe lună.

Din banii adunaţi pe primul an, Primăria Timişoara îşi făcuse planul să refacă faţadele a trei clădiri istorice, unităţi de învăţământ din zona centrală a Timişoarei – Liceele „Nikolaus Lenau” şi „J.L. Calderon” şi Colegiul Naţional „C.D. Loga”.

Mai mulţi consilieri locali au remarcat însă că nu s-a precizat în mod clar modalitatea prin care Primăria ar alege clădirile care vor fi reabilitate. Ca atare, în lipsa unei decizii a Consiliului Local, s-ar fi putut naşte tot felul de speculaţii şi semne de întrebare legate de imobilele alese şi criteriile pe baza cărora s-a făcut alegerea. Introducerea taxei respective a fost respinsă, însă, şi, pe considerentul că nu e normal ca banii publici să fie folosiţi în beneficiul unor persoane private – respectiv proprietarii clădirilor în cauză.