Soluţia aplicării aşa-numitei taxe pe paragină, la Timişoara, în cazul clădirilor monument istoric neîngrijite, s-a lovit de o situaţie inedită. Astfel, scutirea de impozitare în cazul unor clădiri de acest gen ducea la o taxă tot de zero lei. Soluţia găsită, aceea de aplicare a unei impozitări în funcţie de specificul clădirii, este considerată însă de Federaţia Asociaţiilor de Locatari una dificil de aplicat şi subiectivă.

O dilemă care trebuia rezolvată

Posibilitatea instituirii celebrei taxe pe paragină, în cazul clădirilor vechi neîngrijite din centrul Timişoarei s-a lovit de o situaţie cel puţin ciudată, generată de scutirea de impozitare a imobilelor monument istoric.

Astfel, cota procentuală de taxă pe paragină, aplicată la un impozit de zero lei, ar fi dus, evident, tot la o taxă de zero lei. „Facilităţile fiscale care se acordă acum, cele spre exemplu pentru clădirile monument istoric, persoanele cu handicap, revoluţionari, deportaţi, veterani de război, toate stau acum nu în puterea legii ci în puterea Consiliului Local. Aici există o capcană, pentru că dacă, spre exemplu, spunem că clădirea monument istoric este scutită de la plata impozitului pe clădiri, clădirea monument istoric aflată în paragină, neîngrijită, impozitul său majorat cu 500% la valoare 0, 0 va fi”, declară Adrian Bodo, directorul Direcţiei Fiscale a Municipiului Timişoara.

Argumentul a fost susţinut şi de primarul Nicolae Robu, care a precizat că „acele clădiri, cu statut de monument – nu avem foarte multe în Timişoara care să fie cu acest statut, dar avem foarte multecare sunt în zone protejate – şi atunci dacă acele clădiri au impozitul 0 şi noi aplicăm supraimpozitarea ca taxă pe paragină, sigur că nu am făcut nimic, tot la 0 rămân.”

Consilierii locali au arătat că, dacă din 1994 până în prezent, legea excludea de la plata impozitului pe clădiri istorice, iar timp de 21 de ani proprietarii acestora nu au plătit impozit, ar trebui făcută o delimitare, din punct de vedere legal, între proprietarii de monumente istorice care şi-au reabilitat clădirile istorice în cei 21 de ani, perioadă în care au beneficiat de această gratuitate şi cei care nu au făcut nimic deşi au beneficiat şi ei de această gratuitate.

„Până la urmă s-a convenit că noua impozitare se va aplica în funcţie de un punctaj diferit, în urma evaluării fiecărei clădiri. Personal, mi se pare o modalitate de impozitare dificil de realizat, şi la fel de dificil de verificat, care lasă loc pentru mult subiectivism”, crede Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari.

Taxa pe paragină, ca soluţie finală

Primăria Timişoara va folosi, deci, pârghiile legale care îi permit creşterea impozitului la clădirile, cu precădere le cele istorice, ai căror proprietari refuză orice propunere de reabilitare.

Conform unui referat al Consiliului Local, Timişoara are un număr ridicat de clădiri care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane.

De asemenea, mai spun oficialii Primăriei, „având în vedere recentele modificări legislative privind supraimpozitarea clădirilor aflate în stare avansată de degradare adoptate de Codul Fiscal, se propune înfiinţarea, prin dispoziţie a primarului, a unei comisii care va inventaria aceste clădiri şi va propune o metodologie de evaluare şi punctare a stării de degradare în vederea supraimpozitării”.

Ca atare, respectiva comisie, care probabil că va fi spaima proprietarilor din clădirile istorice degradate, va inventaria imobilele care reprezintă pericol public şi care nu sunt întreţinute. Pe proprietari îi aşteaptă, deci, pe lângă amenzi, şi perspectivele unui impozit extrem de mare perceput de către Primărie.