Ileana Mălăncioiu, la Timişoara despre „Dincoace de zona interzisă”

Poeta și eseista Ileana Mălăncioiu va conferenţia la Universitatea de Vest din Timişoara.

 

Universitatea de Vest din Timișoara va fi marţi, 8 mai, gazda unei prelegeri susţinute de Ileana Mălăncioiu. Conferinţa, cu titlul Dincoace de zona interzisă, va fi susţinută de la ora 11.30, în cadrul seriei „Conferințele UVT”.

Ileana Mălăncioiu, (născută în 1940), poetă şi eseistă distinsă de mai multe ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor, este cunoscută nu doar pentru cărţile sale, ci şi pentru activitatea civică.

A debutat în 1965, în revista Luceafărul, primind premiul pentru poezie al acestei reviste, pentru anul 1966.

Doi ani mai târziu, în 1968, şi-a luat licenţa în filosofie la Universitatea din Bucureşti. După absolvire a fost repartizată la Televiziunea Română, ca redactor la Secţia Cultural, de unde a trebuit să plece, ca urmare a unei intervenţii “nepotrivite” cu privire la aplicarea  tezelor lui Ceauşescu din 1971.

În 1975 şi-a luat doctoratul în filosofie cu teza Vina tragică (Tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, avându-l conducător ştiinţific pe profesorul Ion Ianoşi.

În anii 1986-1987 a beneficiat de o bursă Deutscher Akademischer Austauschdienst .

Înainte de 1989 a mai fost încadrată ca redactor la revista Argeş, la Studioul Cinematografic Animafilm şi la revista Viaţa Românească, de unde, în 1987, şi-a dat demisia în semn de protest împotriva cenzurii, care scosese unele texte din numărul de care răspundea sau le modificase pe altele. După câteva luni, pentru că nu i-a fost acceptată demisia, s-a întors în redacţie. A fost responsabil al numărului  revistei, oprit de cenzură din cauza unui text al lui Constantin Noica, al cărui nume fusese interzis post-mortem. A protestat, alături de Petru Creţia, Răzvan Theodorescu, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, prin retragerea propriilor colaborări, în condiţia în care lui Noica i s-a luat dreptul de semnătură la trei luni de la trecerea în nefiinţă. După mai multe tergiversări, revista a fost tipărită, dar apoi a fost interzisă şi topită de cenzură.

După 1989 a fost redactor -şef adjunct la revista Viaţa Românească, apoi, redactor-şef la Editura Litera. A susţinut rubrici permanente la revistele 22 şi România literară şi la ziarul Cotidianul.

A participat la festivaluri de poezie, la întâlniri cu cititorii şi la colocvii internaţionale organizate în Paris, Roma, Viena, Madrid, Barcelona, Stockholm, Visby, Heidelberg, Padova, Torino, Knocke-Heist, Budapesta, Praga, Saraievo, Rodos, Salonic, Ierusalim, Belfast, Dublin, Chişinău etc..

În 1 decembrie 2000, i-a fost conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor, pentru merite excepţionale în domeniul artei şi al promovării culturii.

A primit de mai multe ori premiul Uniunii Scriitorilor şi pe cel al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, atât pentru poezie cât şi pentru eseuri şi publicistică. Pentru activitatea literară i-au fost acordate Premiul naţional „Mihai Eminescu”, Marele premiu pentru poezie „Lucian Blaga”, Premiul „Alia” (de la  Adevărul literar şi artistic), Premiul naţional pentru literatură, decernat de Uniunea Scriitorilor în 2003. În 2009 a primit Marele Premiu „Prometheus” pentru Opera Omnia, acordat de Fundaţia Anonimul şi decernat de un juriu format din reprezentanţi ai tuturor uniunilor de creaţie.

Este membru corespondent al Academiei Române, din anul 2013.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis