Ieşirea din “Serai”

Melania-CIncea

A fost, pe rând, la mâna partidului, a unor mai-mari ai partidului, apoi a baronilor de partid, iar acum, a unei majorităţi parlamentare. Aflându-se, se pare, când în încercarea de a ascunde schelete personale, când de a le ascunde pe ale altora, pentru propria mărire, când în tentativa de a-şi salva cariera şi, posibil, libertatea.  

 

La mâna partidului

Bine, Victor, şi de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie? Iar el mi-a răspuns, şi nu a negat că a mai făcut o dată această afirmaţie: «Au fost singurii care mi-au dat o şansă»”, spune, la un moment dat, mama lui Victor Ponta, Cornelia Naum, invocând momentul în care a aflat de numirea fiului său în funcţia de şef al Corpului de Control al primului-ministru, în guvernarea Năstase. Era anul 2001. Declaraţia Corneliei Naum apare în filmul lui Florin Iepan, Doi pentru România, un documentar realizat înaintea prezidenţialelor de anul trecut, în care sunt realizate portretele celor doi candidaţi intraţi în cursa pentru Cotroceni: Klaus Iohannis şi Victor Ponta.

Au fost singurii care mi-au dat o şansă” este e o frază care pare să indice un moment vulnerabil în trecutul lui Victor Ponta. Poate, legat de perioada lui pariziană. Poate, de racolarea sa ca agent al SIE – Traian Băsescu declara public, în toamna anului trecut, că în anii 1997 – 2001 acesta a fost agent sub acoperire, perioadă suprapusă, ilegal, peste etapa profesională de magistrat.

Au fost singurii care mi-au dat o şansă”  este o frază care ar putea explica şi ascensiunea fulminantă în cariera de magistrat – Victor Ponta a ajuns procuror la Parchetul General cu doar trei ani de experienţă profesională, primind în acest sens derogare de la ministrul Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu –, dar şi în cea politică – la 28 de ani, era numit de Adrian Năstase şeful Corpului de Control al Guvernului şi introdus “în seraiul de vârf” al politicii, cum spunea, în acelaşi documentar, Emil Hurezeanu. Aşa pare să fi ajuns Victor Ponta la mâna partidului. A unor oameni influenţi din PSD. Care, fructificând se pare o breşă vulnerabilă din trecutul său, creându-i altele (a se vedea, de exemplu, lucrarea de doctorat plagiată, realizată sub îndrumarea lui Adrian Năstase), speculându-i deschiderea spre parvenitism, l-au promovat – în timp foarte scurt, în lipsa unui background profesional solid şi în lipsa experienţei – doar pentru a-şi asigura viitorul. Era un om tânăr (“băiat drăguţ, nu mişca în front, cuminte”, cum îl caracteriza Dan Matei Agaton, fost ministru în Cabinetul Năstase), care putea fi “modelat”, pus în slujba şi la mâna partidului. A greilor partidului. Deci, un politician de viitor. Din perspectiva acelor ani, era văzut ca omul care, sperau, după retragerea din liga mare a politicii, le va asigura o viaţă tihnită, departe de justiţia care le-ar fi putut identifica munţii de schelete din dulap. Multe speranţe se puseseră în el până în 2012. Şi încă puţin după aceea.

 

La mâna baronilor

A urmat dependenţa de baronii PSD. Vizibilă pentru marele public mai cu seamă din 2012. Doar că Victor Ponta având deja putere în partid, fiind în vârful piramidei, se crease o dependenţă reciprocă. A fost o perioadă în care, în calitate de şef de partid, de şef de Guvern, iar mai apoi de favorit în cursa pentru Cotroceni, dl Ponta afişa o combinaţie de agresivitate şi de sfidare faţă de tot ceea ce ameninţa să lovească în interesul baronilor penali ai propriului partid şi, indirect, dar mai cu seamă, în interesul său de a ajunge şef de stat, cu sprijinul lor nemijlocit. Din 2012, a coordonat şi supervizat un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi. Au fost luni de zile în care Victor Ponta a acceptat să fie la mâna baronilor. Şi unul, şi ceilalţi erau setaţi pe tolerare reciprocă, dar numai în condiţii de câştig: unii sperând să fie scăpaţi de problemele cu Justiţia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine, concomitent cu intrarea la Cotroceni, toată puterea.

Doar că visul lui Victor Ponta a fost spulberat în noiembrie 2014. Eşec urmat de o joacă de-a demisia – declaraţiile sale contradictorii pe această temă trădau ori o lipsă de maturitate, ori faptul că e captivul unor oameni influenţi de PSD, care îl dirijau ca pe o marionetă şi care îl voiau la vârful Guvernului – şi de o schimbare de strategie în raport cu baronii până atunci mult lăudaţi şi apăraţi. Dată fiind pierderea unei mari cote de în­credere şi autoritate în propriul partid, a căutat să contracareze pre­vi­zi­bilul efect al acesteia – în­lo­cuirea sa de la vârful PSD –, trecând de la faza susţinerii ofi­ciale a ba­ro­ni­lor săi la ceea ce era percepută ca o fugă din faţa lor. În numele disciplinei în PSD, întâi a trecut la epurări. Apoi, în numele re­for­mei partidului, s-a arătat în­gri­jorat de con­cen­trarea pu­te­rii politice şi a celei ad­mi­nis­tra­tive în mâna preşedinţilor de Consilii Ju­de­ţene. În noua vi­ziune a vâr­fu­lui PSD, re­for­ma înseamnă că şefii or­ga­ni­zaţiilor judeţene ale partidului nu vor mai fi or­do­natori de cre­dite, că vor avea o influenţă slă­bită în teritoriu, iar alţii, cei cu pro­bleme ju­di­ciare, adică majoritatea, vor fi traşi pe linie moar­tă. Nu în ultimul rând, a acceptat ca alegerea șefilor de CJ să nu se mai facă uninominal, într-un tur de scrutin, ci prin votul consilierilor județeni, ameninţându-le pu­te­rea actualilor baronilor. Decizii care de­voa­lează dorinţa d-lui Ponta de a-şi păstra po­ziţia în partid, eliminându-şi posibilii contracandidaţi eligibili la şefia PSD şi cuminţindu-i pe alţii cărora le-ar tre­ce prin minte să-l înfrunte ori să încerce să-i ia locul.

 

La mâna parlamentarilor

După furtuna declanşată de anunţul DNA de punere sub urmărire penală a premierului Ponta, în dosarul “Şova-Rovinari -Turceni”, este clar că acesta nu va pleca benevol din fruntea Guvernului. “(…) am fost numit în funcție de Parlamentul României și doar Parlamentul poate să mă demită!”,declara dl Ponta la foarte scurt timp după ieşirea de la Palatul Cotroceni, unde preşedintele Klaus Iohannis îl chemase pentru a-i solicita să demisioneze. Un anunţ reluat, sub o altă formă, două zile mai târziu. Asta, deşi demisia ar fi fost un gest normal şi onorabil. Şi deşi afirmase de două ori – în decembrie 2014 şi în martie 2015 – că va pleca de la vârful Guvernului dacă DNA va declanşa urmărirea penală pe numele său.

Prin acest refuz de a demisiona Victor Ponta dovedeşte, însă, că preferă postura de a rămâne la mâna cuiva, în încercarea de a-şi rezolva o problemă. La mâna parlamentarilor, de data aceasta. A acelei părţi a parlamentarilor, majoritară, care i-a fost alături, în vara lui 2012, în tentativa de lovitură de stat, care a pus în scenă marţea neagră, care face zid de protecţie, de câte ori interesele o cer, în jurul vreunui parlamentar ajuns la ananghie penală, care a cadorisit Legislativul cu titlul de “Persoana anului 2013” la categoria Crimă Organizată şi Corupţie.

Probabil, acea majoritate îşi face acum calcule. Dacă parlamentarii – ai lui, dar şi ai altora – ajung la concluzia că mai au nevoie de el, pentru propria lor salvare, îl vor proteja. Vor face în aşa fel încât moţiunea de cenzură, prin care poate fi schimbat Guvernul şi, deci, Victor Ponta, nu va trece. Vor face în aşa fel încât să îngreuneze pe cât posibil ancheta DNA. Chiar dacă îl vor salva, însă, o vor face-o pe termen scurt. Ieşirea din “Seraiul” politicii a tânărului – iar pentru unii, de perspectivă, la un moment dat – politician Victor Ponta pare destul de aproape. Şi e posibil să semene cu cea a mentorului său, Adrian Năstase. Cel care l-a introdus “în seraiul de vârf” al politicii.

Print Friendly, PDF & Email