Semnificaţia şi implicaţiile sărbătorii de Halloween, percepţii şi interpretări

Halloween-ul, o incursiune cu origini păgâne într-o lume a întunericului

HalloweenHalloween-ul este o sărbătoare cu origini păgâne, devenită între timp un prilej de distracţie al fiecărui început de noiembrie, cu întreg arsenalul său de obiceiuri. Şi, totuşi, prinde tot mai mult teren. Atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi cea Biserica Catolică resping această sărbătoare, asociind-o cu satanismul. 

 

Antropolog Otilia Hedeşan: “Halloween-ul, o sărbătoare globalizată, care se va impune”

otilia_hedesanAntropologul Otilia Hedeşan, profesor universitar la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara şi prorector al UVT, apreciază că Halloween-ul se va impune tot mai mult şi în România, fiind una dintre sărbătorile globalizate, aşa cum au devenit, spre exemplu, şi Sărbătoarea Sfântului Valentin ori celebrarea comercială a Crăciunului – asociat nu cu Naşterea Mântuirorului, ci cu bonomul personaj Moş Crăciun. “Halloween-ul tinde să se impună, e drept mai greu şi mai târziu decât celelalte sărbători, dar se va impune”, estimează Otilia Hedeşan, adăugând că această sărbătoare este cunoscută şi celebrată mai cu seamă de către populaţia tânără şi în şcoli.

Am întrebat-o care apreciază că este impactul pe care formele de manifestare a acestei sărbători l-ar putea avea asupra psihicului copiilor şi asupra faptului că, în principiu, Halloween-ul celebrează duhurile. Otilia Hedeşan este de părere că acestea „nu produc un impact negativ asupra copiilor, fiind vorba, în general, despre o mică petrecere organizată la şcoală, care pune în relaţie copiii cu aspecte de viaţă cotidiană americane”. Mai mult, declară ea, primele zile ale lunii noiembrie sunt cunoscute şi la noi, mai cu seamă în partea vestică a ţării, ca zile dedicate comemorării celor dispăruţi. De altfel, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor există, ca forme de manifestare în multe state occidentale. În plus, afirmă Otilia Hedeşan, există ceea ce se cheamă „Luminaţia”, celebrată în multe părţi din România, toate acestea fiind prilejuri, inclusiv pentru cei plecaţi dincolo de graniţele ţării să se întoarcă acasă şi să se întâlnească la cimitir, la mormintele străbunilor. Otilia Hedeşan mai spune că, deşi “grupurile tradiţionaliste, mai reţinute, vorbesc despre caracterul diabolic sau satanic al sărbătorii de Halloween”, sărbătoarea e, mai degrabă, asociată cu aceste componente, la fel cum este asociată cu numeroase alte practici.

Arhiepiscopia Timişoarei: “Halloween-ul, o sărbătoare păgână, al cărei conţinut duce în lumea întunericului”

Catedrala Mitropolitana TimisoaraPurtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Timişoarei, preotul Lucian Florea, nu e de acord cu această sărbătoare. El spune că în Biserica Ortodoxă, sărbătoarea Tuturor Sfinților este rânduită în prima duminică după Rusalii, când sunt pomeniţi prin slujbe și rugăciuni „toți care prin viața lor pilduitoare, prin statornicia în credință și prin sfințenia vieții lor au devenit cetățeni ai Împărăției Cerurilor”.

În plus, mai spune el, în cultul ortodox “pomenirea celor care au trecut la Domnul se face neîntrerupt, comuniunea dintre Biserica luptătoare şi Biserica triumfătoare fiind păstrată prin rugăciune, existând  și în calendarul ortodox zile în care se fac pomeniri de obște a celor adormiți”.

În ceea ce priveşte impactul emoţional pe care o astfel de sărbătoare l-ar putea produce asupra copiilor, reprezentanţii Arhiepiscopiei Timişoara susţin că “este neîndoielnic faptul că Halloween-ul de astăzi îşi are originile într-o sărbătoare păgână și oricâtă bucurie ar aduce copiilor, prin organizarea de carnavaluri, sau oricât de inofensivă ar părea la prima vedere, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în Împărăţia luminii”. Întrucât, argumentează Lucian Florea, “personajele macabre care sunt promovate, îmbrăcate sub forma costumației sau a măștii, au un impact negativ asupra dezvoltării emoționale și psihice, în special a copiilor și a celor tineri, inoculându-le acestora stări ca: teama, frica, tragedia, drama, necunoscutul, suferința”.  

Episcopii catolici: „Ziua aceasta nu este străină de practici sataniste”

halloween 2Episcopii din toate centrale catolice din România îi îndeamnă pe credincioşi să nu sărbătorească Halloween şi să se concentreze pe cele două sărbători catolice importante din 1 şi 2 noiembrie, arătând că fenomenul satanismului nu este străin de Halloween.

Comisia Episcopilor Catolici din România a trimis către toţi episcopii catolici români din ţară o scrisoare în care aceştia sunt sfătuiţi să îi îndemne pe credincioşii catolici să se ferească de ”obiceiurile păgâne” acceptate de către unii creştini şi să celebreze ”solemnitatea Toţi Sfinţii” din 1 noiembrie şi „Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi” din 2 noiembrie, anunţă Mediafax.

În document, intitulat „Recomandări creştine în faţa fenomenului Halloween pentru solemnitatea Toţi Sfinţii”, se precizează că în sesiunea de primăvară a Conferinţei Episcopilor Catolici din România, desfăşurată la Oradea, s-a discutat despre manifestările civile care au loc în preajma solemnităţii „Toţi Sfinţii”.

S-a constatat, în timpul dezbaterilor, că în societatea noastră românească s-au strecurat multe obiceiuri păgâne pe care chiar şi unii dintre creştini le acceptă sau chiar le promovează sub sigla obiceiului celtic al Halloween-ului”, se arată în recomandarea transmisă preoţilor catolici.

De asemenea, sunt publicate pe site-urile Episcopiilor Catolice din ţară şi o scrisoare a episcopului greco-catolic din Oradea, Virgil Bercea, precum şi o analiză despre Halloween realizată de doi preoţi din Oradea şi Iaşi. „Biserica în toate timpurile a încercat să dea sens şi valoare vieţii. În contextul în care intră în societate tot mai multe anumite fenomene cu caracter lipsit de sacralitate, precum Halloween, vă îndemn pe fiecare dintre Sfinţiile voastre, precum şi pe toţi credincioşii, să vorbiţi lumii despre valoarea sărbătorii «Toţi Sfinţii», care uneşte cerul cu pământul în rugăciune, precum vă îndemn să evitaţi organizarea altor evenimente, precum cele cu dovleacul de Halloween”, precizează PS Virgil Bercea.

De asemenea, în analiza celorlalţi doi preoţi se arată că Halloween-ul nu este străin de practici sataniste şi că are o influenţă negativă asupra copiilor: „Dincolo de accentele groteşti şi macabre, se remarcă înclinaţia spre esoteric şi malefic. O rapidă căutare pe Internet confirmă lucrul acesta! Iar când aceste manifestări îi vizează pe copii, aspectul devine şi mai îngrijorător!“.

Cei doi preoţi mai explică şi faptul că sunt puse în umbră cele două sărbători catolice importante, exemplul sfinţilor fiind înlocuit cu manifestări animate de personaje macabre: schelete, stafii, schelete, vampiri. „Cultul răposaţilor şi amintirea celor dragi sunt acoperite de manifestări de exorcizare a morţii. Probabil, nimeni nu ar fi încântat dacă, de exemplu, ziua sa de naştere ar fi pusă în umbră de proprii prieteni cu o distracţie de felul acesta”, se mai precizează în textul scrisorii.

Preoţii mai susţin şi că fenomenul satanismului nu ar fi străin de Halloween, invocând un studiu din Italia care spune că 16% dintre tinerii care participă la întâlniri ale sectelor oculte şi ezoterice, „unde au loc chiar sacrificii oferite diavolului”, au intrat în contact cu aceste secte tocmai cu ocazia Halloween.

Este deci de preferat ca în familie, în şcoli şi în parohii, să nu fie «sărbătorit» Halloween-ul? Da! Se poate şi fără! A-i «transporta» pe copii şi tineri într-o lume de vrăjitoare, strigoi şi vampiri este în defavoarea lor, dacă nu chiar periculos”, mai spun ei.

Halloween-ul, o sărbătoare cu origini celtice

All Saints DaySărbătoarea de Halloween a devenit deja, şi în România, o manifestare constantă. Importată ca practică de peste Ocean, sărbătoarea de Halloween şi-ar avea, însă, originile mult mai departe, potrivit informaţiilor cuprinse în Enciclopedia Britannica, într-un obicei al vechilor celţi, care celebrau, în intervalul cuprins între finalul lunii octombrie şi primele două zile ale lui noiembrie, o sărbătoare închinată zeului păgân al morţilor, Samhain. Potrivit aceleiaşi surse, cei care îl celebrau pe zeul morţilor credeau că, în acele zile, zeul Samhain aduna de pe pământ sufletele tuturor celor care muriseră în anul precedent, urmând să decidă apoi ce formă vor lua acestea.

Noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie era, în plus, şi ajunul Anului Nou celtic, moment în care, în mod tradiţional, într-o formă de omagiu adus Soarelui şi într-un ceremonial menit să alunge spiritele rele, celţii aprindeau focuri sacre şi le aduceau zeilor ofrandă jertfe.

Se credea şi că, în noaptea de ajun de An Nou, sufletele celor trecuţi în lumea de dincolo revin şi îşi vizitează casele, momentul fiind, de aceea, asociat cu semnificaţii generatoare de temeri.

Această sărbătoare a zeului Samhain pare să fi stat la originea sărbătorii de Halloween, prin hibridarea mai târzie a ei cu spiritul altor două sărbători, specifice romanilor, Feralia şi Pomona. S-au creat astfel premisele apariţiei sărbătorii de Halloween. O decizie a conducătorilor bisericii creştine, consfinţită printr-o hotărâre a Papei Grigore al III-lea, plasa o sărbătoare – Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor – pe data de 1 noiembrie a fiecărui an, reprezentând un prilej pentru rugăciune, meditaţie şi celebrare a celor trecuţi pe lumea cealaltă.

Ulterior acestei decizii, biserica apuseană a mai instituit o zi, cea de 2 noiembrie, ca Zi a Morţilor, prilej de comemorare a tuturor creştinilor botezaţi care au decedat. Se celebrau, astfel, două sărbători, una pe data de 1 noiembrie – Ziua Tuturor Sfinţilor, sărbătoare a tuturor celor despre care se credea că sunt deja în cer şi o alta pe 2 noiembrie – Ziua Morţilor, o formă de comemorare a tuturor morţilor despre care se credea că suferă în purgatoriu.

Apoi, cele trei sărbători, cea cu origini păgâne, din 31 octombrie, şi cele sărbătorite de creştini pe 1 şi 2 noiembrie, au fost desemnate de englezi drept All Hallows' Even, de unde a derivat denumirea actuală de Halloween.

În America, sărbătoarea a ajuns mai târziu, o dată cu valul de imigranţi irlandezi, ajunşi în Statele Unite, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, Halloween-ul a devenit o sărbătoare celebrată cu baluri mascate, costumaţii specifice, farse, focuri şi multe alte obiceiuri asociate, cum sunt cele legate de sculptarea dovleacului, devenit cel mai cunoscut simbol al Halloween-ului. Acest obicei îşi are rădăcinile în vechile tradiţii irlandeze. În folclorul irlandez, există, de altfel, şi o legendă care explică originea obiceiului de a sculpta dovleci şi de a plasa în interiorul lor o lumânare aprinsă. Acesta este povestea lanternei lui Jack, adică istoria unui bărbat care ar fi izbutit să îl păcălească pe Diavol şi care, pentru viclenia lui, ar fi fost pedepsit să penduleze veşnic în bezna dintre cele două lumi, pe drumul între Rai şi Iad, având drept sprijin o singură concesie ce i s-a făcut: posibilitatea de a lua cu sine un tăciune aprins, care să îi lumineze drumul parcurs între cele două lumi.

Obiceiul de a pune lumânări aprinse în dovleci ciopliţi este consemnat, însă, şi în Ardeal, cu multă vreme înainte ca în România să fi pătruns obiceiurile specifice de Halloween. La noi, semnificaţia gestului în sine pare să fie legată de alungarea spiritelor rele care încep să bântuie pe pământ o dată cu apropierea iernii.

Alte simboluri asociate deja în mod tradiţional sărbătorii de Halloween sunt liliecii, mărul, dulciurile oferite în dar copiilor care recompensă, pisicile negre, scheletele umane, vrăjitoarele, bufniţa, luna, păianjenul şi pânza de păianjen, fiecare dintre ele avându-şi rădăcinile în componenta păgână din care a derivat, în timp, sărbătoarea de Halloween.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis