Guvernul vrea mărirea Centrului pentru Solicitanţi de Azil de la Timişoara şi bani de chirii pentru aceştia

Ca principală idee de strategie de gestionare a numărului în creştere de refugiaţi, Guvernul, prin Ministerul Afacerilor Externe, doreşte să mărească Centrul de Azil de la Timişoara şi să pună pe picioare un proiect care să prevadă alocarea de bani de chirie pentru solicitanţii de azil.

 

O abordare curioasă

Întrebat cum se va gestiona în următoarea perioadă numărul în creştere de refugiaţi şi ce strategii interministeriale există închegate până în momentul de faţă, Guvernul şi Ministerul Afacerilor Externe au confirmat că ideea de bază rămâne mărirea Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara.

Fără să se mai aducă în discuţie faptul că, în ultimii ani, după cum a remarcat şi conducerea Primăriei Timişoara, autorităţile locale nu au primit fonduri pentru gestionarea acestei probleme, care nu se rezolvă de la sine, ci tinde să se agraveze odată cu trecerea anilor, oficialii MAI par să fi găsit soluţia. „În scopul creşterii capacităţii de cazare pentru solicitanţii de azil şi persoanele cu o formă de protecţie, Inspectoratul General pentru Imigrări intenţionează mărirea numărului de locuri de cazare la Centrul Regional de Proceduri şi Cazare pentru solicitanţii de azil Timişoara, una dintre variantele analizate fiind mutarea Centrului de Tranzit în Regim e  Urgenţă într-o nouă locaţie”, spun oficialii M.A.I., confirmând că Timişoara rămâne centru de bază pentru rezolvarea problemelor legate de posibilele viitoare valuri de refugiaţi.

„Odată ce membrii unei comunităţi sunt expuşi direct la consecinţe, nu cred că o creştere a numărului de refugiaţi la nivel local se poate decide de la nivel central, fără o consultare locală. Ca să nu mai menţionăm faptul că toată această impunere de acceptare de cote de refugiaţi se bazează doar pe nişte înţelegeri, nu pe o bază legală clară”, consideră Petrică Folică, fost consilier local.

Decizia de extindere a Centrului de Azil de la Timişoara este stranie şi raportând-o la faptul că, în urma unei monitorizări făcute zilele trecute de către senatorul USR de Timiş Nicu Fălcoi, Centrul timişorean nu are personal suficient, funcţionând cu doar două treimi din totalul personalului prevăzut.

Deci, nu este suficient să se construiască noi spaţii de cazare, atâta timp cât nu există oameni care să le deservească. Şi, pe lângă aceste chestiuni legate de lipsa de personal, senatorul timişorean a mai remarcat deficienţe legate de serviciile IT, dotări şi parcul auto la acelaşi centru.

 

Centru Regional de Integrare, la Timişoara

Continuând confirmarea faptului că Timişoara, ca oraş, este văzut ca o ţintă pentru gestionarea la nivel nu local, ci naţional, a problemei refugiaţilor, conducerea MAI îşi anunţă şi planurile de a face Centre de integrare şi pe plan local.

„Un pas important pe linia integrării străinilor cu un drept de şedere în România a fost introducerea, în cursul anului 2016, a conceptului de integrare regională, prin intermediul programelor de integrare finanţate din Fondul pentru Azil, Migraţie şi Integrare. Astfel, Inspectoratul Generai pentru Imigrări a întocmit termenii de referinţă şi a contribuit la elaborarea instrucţiunilor pentru participanţii la licitaţia de granturi prin care se urmăreşte crearea în oraşele cu un număr reprezentativ de străini a unor Centre Regionale de Integrare”, spun oficialii MAI.

Aceasta cu toate că o mare problemă legată de strategia de reintegrare este faptul că autorităţile române nu ştiu efectiv cine sunt toţi refugiaţii ajunşi în România, pentru simplul fapt că o parte din ei nu au acte, şi identitatea lor este imposibil de verificat la autorităţile din statele din care au plecat.

 

Bani de chirie, noua idee

La nivel guvernamental nu se ia în considerare doar cazarea în spaţii controlate, la nivel de Centre de Azil a refugiaţilor sosiţi în România. S-a luat în calcul şi posibilitatea asigurării cazării solicitanţilor de azil, în situaţia în care capacitatea de cazare a Inspectoratului General pentru Imigrări este depăşită, prin acordarea unor sume de bani pentru chirii.

Este un concept care dă şi mai puţin impresia că Statul va gestiona în cunoştinţă de cauză acest fenomen în perioada următoare.

 

Lămuriri şi fonduri aşteptate de ani de zile

Mai rău este că la nivel central pare să se fi delegat problema gestionării şi integrării refugiaţilor la nivel local. Anul trecut, MAI preciza că „integrarea efectivă se realizează la nivelul comunităţilor locale, autorităţile locale şi serviciile deconcentrate au un rol deosebit şi datoria de a furniza servicii suplimentare în domenii ca accesul la locuinţe educaţie, asistenţă socială şi medicală, accesul pe piaţa forţei de muncă”.

Cu alte cuvinte, după „descentralizarea” şcolilor şi spitalelor, trecute cu administrare şi finanţare la autorităţile locale, de la nivel central se pregăteşte „descentralizarea refugiaţilor”. Aceasta în condiţiile în care structuri precum CJ Timiş sau Primăria Timişoara nu au primit fonduri pentru datoria trasată de MAI.

În plus, e cel puţin ciudat să i se impună Primăriei Timişoara să găsească locuinţe pentru refugiaţi, în condiţiile în care pe listele de priorităţi pentru repartizarea unei locuinţe sociale sunt cereri din anii 90.

Pentru că lipsesc planurile, informaţiile şi propunerile de sprijin ale Timişoarei în varianta confruntării cu un val numeros de refugiaţi, mai mulţi consilieri locali au cerut de anul trecut conducerii Primăriei Timişoara să ceară o informare Guvernului. “Nici măcar nu ştim cine sunt aceşti cetăţeni, sunt refugiaţi, sunt imigranţi, sunt terorişti – nu e normal ca acest Guvern să nu ne informeze corect. Şi dacă îi relocăm în Timişoara, să ştim din ce bani vor fi finanţaţi şi cum se va face această integrare”, s-a precizat în Consiliul Local.

Lămuririle, şi cu atât mai puţin fondurile de gestionare a problemei refugiaţilor nu au mai sosit pe plan local.

„Nu mi-aş dori ca în loc să ne ocupăm de problemele pe care le avem şi în Timişoara şi în judeţul nostru şi în întreaga ţară, să ne ocupăm de problemele altora. Sigur că unele obligaţii derivă din apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi, câtă vreme suntem şi parte la decizii, indiferent dacă deciziile sunt în acord cu punctele noastre de vedere ca stat, sau nu, atunci trebuie să le şi respectăm. Altminteri nu e în regulă să fim consideraţi ţară de mâna a doua, care execută pur şi simplu ce i se ordonă şi să ne complicăm existenţa şi aşa complicată, ocupându-ne de alţii, când îi avem pe ai noştri destui”, declara pe această temă primarul Timişoarei, Nicolae Robu.

 

Articol scris de

jurnalist Timpolis, mircea.pavelescu@timpolis.ro