După îndelungi discuţii legate de situaţiile cadastrale neclare, Consiliul Local Timişoara a aprobat cumpărarea de către Primărie a unei părţi din clădirea de pe strada Romulus, unde în perioada interbelică funcţiona cea mai celebră casă de toleranţă timişoreană, Şari Neni.

Un preţ considerat acceptabil

După multe drepturi de preemţiune care nu au fost exercitate de către Primăria Timişoara, fie pentru că nu existau fonduri, fie pentru că preţurile propuse nu erau competitive, raportate la piaţa imobiliară, Consiliul Local a aprobat cumpărarea prin preemţiune a unei părţi din imobilul de pe strada Romulus, unde a funcţionat în perioada interbelică celebrul bordel Şari Neni.

Conform proiectului aprobat, se va exercita dreptul de preemţiune pentru o bucată din imobil, la preţul de 120.000 de euro.

Pentru restul imobilului, scos de proprietar la vânzare pentru suma de 60.000 de euro, Consiliul Local nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune.

„Eu spun că e o tranzacţie normală, preţul care a fost avansat este unul acceptabil. Într-adevăr au existat discuţii şi nelămuriri legate de documentaţia cadastrală, prezentată pentru acest imobil, în care nu se potriveau suprafeţele cu situaţia de fapt”, declară consilierul local Ioan Ştefan Szatmari.

Magazii de două ori mai scumpe decât clădirea

În noiembrie anul trecut, odată cu posibilitatea de exercitare a dreptului de preemţiune în cazul acestui fost restaurant de pe strada Romulus, din Timişoara, unde Primăria ar fi putut să amenajeze locuinţe sociale pentru tineri, consilierii locali au constatat încă o dată că dreptul Municipalităţii de a-şi exercita întâietatea la vânzarea imobilelor de patrimoniu este formal.

Pe strada Romulus, imobilul care ocupa poziţia 63 în Lista Monumentelor Istorice întocmită în 2015, fusese proprietatea unei femei, Földessy Charlotta – Şarlota, până când comuniştii au naţionalizat restaurantul cu „servicii alternative” şi l-au transformat în restaurant care, ulterior, s-a închis.

În ultimii ani, Primăria a analizat posibilitatea de achiziţie, în vederea amenajării aici a unor locuinţe pentru tineri, pentru că preţul părea unul bun, raportat la suprafaţă şi zonă, însă a constatat că nu se putea baza pe datele cu care s-a venit de prima oară în plen, pentru aprobare.

Astfel, dacă se propunea vânzarea spaţiului pentru suma de 120.000 de euro, ulterior s-a făcut reapartamentare, diminuându-se suprafaţa cu 100 mp, dar preţul a rămas acelaşi. Primăria a solicitat un nou set de acte şi proprietarii au explicat că din eroare mandatarul a depus un extras de carte funciară care nu prevedea că imobilul că s-a transformat în două unităţi: una de 100 de metri pătraţi spaţiu de alimentaţie publică, format din magazii, şi restul de 464 de metri pătraţi.

Studiind documentaţia, câţiva consilieri locali au constatat că preţul pentru magazii a devenit dublu faţă de preţul clădirii, pe aceeaşi suprafaţă, şi Primăria s-a trezit că suprafaţa pe care a fost invitată să o cumpere iniţial s-a diminuat.

Între timp, lucrurile s-au lămurit şi s-a ajuns la concluzia că, raportat la suprafaţă şi zonă, tranzacţia ar fi acceptabilă.

Primarul Nicolae Robu spunea că în momentul de faţă cadrul legal nu permite un control efectiv pe acest mecanism al preemţiunii: „Suprafaţa micşorându-se, a crescut preţul pe metru pătrat. Noi nu ştiu cum comentăm preţul cuiva care vrea să vândă, el nu trebuie să justifice în faţa noastră. Stabileşte preţul cât vrea să fie noi cumpărăm sau nu cumpărăm, nu există nici o lege care să impună nişte obligaţii clare legate de stabilirea preţului”.

Primarul Timişoarei a mai menţionat că, dacă s-ar fi iniţiat, ca exerciţiu, exercitarea dreptului de preemţiune, la un preţ care părea sub cel al pieţei (240 de euro metrul pătrat, faţă de 300 de euro metrul pătrat în zonă), proprietarul ar fi putut să nu mai vândă: „Aşa s-a întâmplat de fiecare dată când noi am vrut să cumpărăm ceva. Ei încearcă să ducă preţul unde le convine în speranţa că noi cumpărăm. Dacă noi nu cumpărăm, nu mai vând.”