Având nevoie de forţă de muncă, Primăria Timişoara a apelat la Penitenciarul Timişoara, de unde a achiziţionat prestaţii în valoare de un milion de lei. Unii consilieri locali spun că acest gen de contracte trebuie monitorizate cu atenţie, pentru a nu se repeta prestaţiile plătite la dublu, din trecut.

Licitaţie cu un singur participant

Pentru a satisface nevoia de forţă de muncă pentru diverse contracte derulate pe domeniul public sau activităţi care intră în sarcina Municipalităţii, zilele trecute Primăria Timişoara a anunţat atribuirea către Penitenciarul Timişoara a unui contract în valoare de un milion de lei. Singura instituţie care a răspuns anuţului dat de Primărie care căuta să  angajeze de forţă de muncă, „minim 30, maxim 200 de persoane”.

Rămâne de văzut dacă pe viitor Primăria Timişoara va reuşi să satisfacă măcar o parte din acest necesar de forţă lucrativă cu cei care trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii. Conform prevederilor legii, una din­tre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară de ajutor social are obligaţia de a presta lunar, la soli­ci­tarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a putea depăşi regi­mul normal de lucru şi cu respectarea nor­melor de securitate şi igienă a muncii. Totuşi, raportat la numărul total de beneficiari, numărul de prestatori rămâne redus – la o evidenţă de acest gen, aproximativ 30% din beneficiarii de ajutor social efectuau muncă în folosul comunităţii. Acestora li se adaugă contra­venienţii – prostituate, boschetari, scandalagii –, care adună teancuri de amenzi pe care nu le plătesc nici­odată.

Anul trecut, discutarea în Consi­liul Local a unui proiect de hotărâre ce viza domeniile serviciilor publice şi locurile în care contravenienţii pot pres­ta activităţi în folosul comunităţii a dus la controverse legate de scăpările prevederilor care reglementează aces­te activităţi. Au fost unii consilieri care s-au întrebat dacă în momentul în care cineva prestează munca în folosul comunităţii, la curăţenie sau amena­ja­re de spaţii verzi, serviciile prestate sunt trecute separat în factura emisă Primăriee de către firmele ca­re se ocupă de curăţenie sau amenaja­re de spaţii verzi. “De unde ştim valoa­rea muncii prestate de respectivii? De exemplu, măturarea străzii costă 1,8 lei pe metrul pătrat. Dacă aceste ope­raţiuni se fac de către contravenienţi, în mod normal ar trebui să nu fie fac­turate către Primărie, iar dacă se fac­turează, ar trebui facturate separat”, declarau unii consilieri. Cu alte cuvinte, aleşii locali au arătat că, fără o reglementare clară, Primăria s-ar putea trezi în situaţia de a fi obligată să plătească servicii de care are dreptul să beneficieze gratuit, adică serviciile prestate de către cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii.

Soluţii pentru evitarea plăţii la dublu

În ceea ce priveşte muncile prestate pentru Primărie cu persoane private de libertate, există speranţa că s-au eliminat între timp scăpările pe acest segment – scăpări remarcate şi de Curtea de Conturi –, care nu erau imputate Penitenciarului, ci unor funcţionari ai Primăriei şi unor firme prestatoare.

Auditorii publici ai Curţii de Conturi constatau, în urmă cu câţiva ani, că Primăria Timişoara a plătit de două ori aceleaşi lucrări realizate la Parcul Copiilor – o dată, deţinuţilor Penitenciarului Timişoara şi încă o dată, unor firme care şi-au revendicat acele lucrări, deşi nu le prestaseră. Curtea de Conturi menţiona că, astfel, s-au consumat în mod nejustificat resurse financiare publice în sumă de peste 642.000 de lei, pe toată durata contractului de execuţie a investiţiei din Parcul Copiilor. Auditorii au ajuns la concluzia că Primăria a dat aceşti bani nejustificat pentru că nu are o evidenţă clară a spaţiilor verzi din oraş.

“Din păcate situaţia nu s-a clarificat nici acum,şi nici nu se va clarifica atâta timp cât nu se realizează acest Registru al spaţiilor verzi, pentru a se verifica exact cantitatea reală de lucrări. Altfel, se pot suprapune prestaţii pe aceleaşi suprafeţe”, spune consilierul local PNL Simion Moşiu. Care mai declară că, deşi de ani de zile, solicită realizarea acestui Registru al spaţiilor verzi, nu se face nimic pentru finalizarea sa, “semn că, poate, există interese în acest sens”.