Fond locativ vândut pe sume derizorii, şi cu o evidenţă opacă la Timişoara

Ne-am obişnuit să considerăm Timişoara unul dintre vectorii pieţei imobiliare, întrucât, după un scurt regres în anii de vârf ai crizei economice, oraşul continuă să înregistreze creşteri succesive pe acest segment. Puţini ştiu că unul dintre pilonii principali ai pieţei imobiliare locale – proprietăţile vechi, construite cu mult înainte de 1989, în zone foarte bine cotate ale oraşului – se bazează, într-o bună parte, pe achiziţii sau dobândiri de la stat în schimbul unor sume infime, şi pe baza unei evidenţe care lasă mult de dorit.

 

Secrete nelămurite ale unei pieţe înfloritoare

Segmentul imobiliar continuă să rămână în Timişoara unul extrem de profitabil, după regresul aferent crizei economice preţurile continuând să urce, atât la chirii, cât şi la tranzacţii de vânzare-cumpărare.

O parte dintre cei acum câştigă sume fabuloase din închirieri sau vânzări au dobândit, însă, proprietăţi în condiţii extrem de ciudate şi pe sume infime, din fostul fond locativ de stat.

Recent au fost publicate concluziile unei anchete pe această temă făcută de către Corpul de Control al fostului premier Dacian Cioloş. Raportul arată dimensiunea şi implicaţiile unei mega-afaceri care, începând din 1995, a îmbogăţit, în defavoarea Statului, mii de actuali proprietari cu acte în regulă.

Conform raportului, în perioada 1996 – 2014, în Timişoara au fost vândute 10.325 de locuinţe din fondul locativ de stat, invocându-se ca temei al vânzării prevederile Legii nr. 112/1995, privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Cele mai multe vânzări au fost înregistrate în perioada 1996 – 1998, perioadă în care au fost înstrăinate 7.200 de locuinţe.Înstrăinarea locuinţelor s-a făcut prin aşa-numita Comisie locală a municipiului Timişoara pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995 nu a prezentat Consiliului Local, care, la finalul activităţii, nu a prezentat un raport de activitate obligaţie prevăzută de lege.

Mai bine nu au stat lucrurile nici în ceea ce priveşte aplicarea Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În baza acestei legi, extrem de multe clădiri istorice din Timişoara au ajuns în posesia unor clanuri de „baştani imobiliari”. Raportul de control spune că la Primăria Timişoara activităţile privind evidenţa şi soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 s-au desfăşurat defectuos şi fără a fi emise regulamente de lucru ale comisiilor interne constituite în acest sens. „În niciuna din cele două dispoziţii emise de primarul municipiului Timişoara nu au fost prevăzute atribuţiile comisiilor sau procedura de lucru în cadrul acestora şi nici dacă aceste comisii adoptă hotărâri, iar în caz afirmativ, condiţiile de cvorum în care sunt adoptate hotărârile.”

Această situaţie aberantă a continuat la Primăria Timişoara până recent. „Verificările efectuate în cadrul acţiunii de control au evidenţiat faptul că, până în cursul lunii iulie 2014, la nivelul Primăriei Municipiului Timişoara nu au existat regulamente de lucru ori alte reglementări interne, aprobate de Consiliul Local al Municipiului Timişoara ori de către primarul acestui municipiu, privind organizarea, funcţionarea şi procedura de lucru a comisiilor interne constituite în cadrul acestei instituţii în vederea soluţionării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001”, se arată în documentul privitor la măsurile luate în urma controlului.

 

Retrocedări fără număr

Retrospectiv, descurcarea iţelor acestui proces este extrem de dificilă, în condiţiile în care nici acum nu se cunoaşte numărul total de revendicări de imobile soluţionate. În cadrul acţiunii de control nu s-a putut stabili cu certitudine care a fost numărul dosarelor administrative având ca obiect notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, soluţionate în perioada 2001 – aprilie 2014, „deoarece reprezentanţii Primăriei Timişoara nu au comunicat date statistice aferente perioadei 2001 – 31 decembrie 2009, deşi Corpul de control al primului- ministru a solicitat în mod repetat transmiterea acestor date”, se mai arată în raportul de control.

 

Necunoscute mari şi la locuinţele vândute din fondul de stat

Lacune informative mari există şi în ceea ce priveşte vânzarea locuinţelor din fondul de stat, în condiţiile în care, conform auditorilor, „la iniţierea acţiunii de control, reprezentanţii Primăriei Timişoara nu deţineau o evidenţă certă a locuinţelor din fondul locativ de stat administrat de Consiliul Local care au fost înstrăinate invocându-se ca temei prevederile Legii nr. 112/1995 şi nu cunoşteau anumite date cu privire la asemenea vânzări.”

Respectiv, nu se ştia numărul de imobile din fondul locativ de stat administrat de autorităţile administraţiei publice locale ale municipiului Timişoara care au fost vândute, cuantumul veniturilor realizate cu titlu de comision din preţul de vânzare a apartamentelor, de către entităţile din subordinea Consiliului Local Timişoara care au vândut asemenea imobile şi cuantumul sumelor cu care aceste entităţi au alimentat Fondul extrabugetar special constituit, aflat în administrarea Ministerului Finanţelor Publice, rezultate din vânzarea cu preţul integral sau în rate a acestor imobile.

Aceste date au fost furnizate parţial de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

Deşi legea prevedea că apartamentele în care locuiesc îl au numai chiriaşii care cu contract de închiriere valabil încheiat, s-a constatat că au cumpărat locuinţe şi persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu ocupau acele apartamente în baza unui contract de închiriere.

Toţi aceşti împroprietăriţi” au intrat în posesia acestor locuinţe contra unor sume echivalente cu două, cel mult trei chirii percepute acum lunar pentru aceleaşi apartamente. Astfel, dacă un apartament de aproape 100 de metri pătraţi a costat 2.900 de lei, el poate fi închiriat cu uşurinţă acum cu 300 de euro pe lună, ceea ce înseamnă că proprietarul a cumpărat locuinţa cu valoarea a trei chirii actuale.

 

Control inutil

În urma acestor constatări despre felul în care un fond locativ extrem de valoros a fost înstrăinat în condiţii dezavantajoase pentru stat, nu se poate constata decât că o astfel de acţiune de control făcută acum nu are decât un rol „contemplativ”.

„Sub aspect penal, faptele sunt prescrise. Şi pe civil, e greu de imaginat ce s-ar mai putea face, pentru că multe din aceste apartamente şi-au schimbat între timp de trei-patru ori proprietarii, şi se merge pe principiul cumpărătorului de bună credinţă. Eu îmi amintesc de o Hotărâre de Consiliu Local absolut aberantă din 1998, prin care juriştii Primăriei nu mai aveau voie să conteste prin apel hotărârile judecătoreşti prin care se făceau retrocedări. Au trecut câţiva ani până când acea decizie să se abroge”, spune avocatul timişorean Carmen Obârşanu.

Raportul de control a fost înaintat către DNA, însă e greu de imaginat ce s-ar mai putea face acum, după 20 de ani de la momentul comiterii prezumtivelor infracţiuni. Acum doi ani, în 2015, aleşii locali timişoreni au propus un proiect de hotărâre care prevede suspendarea activităţii de vânzare-cumpărare a locuinţelor din fondul locativ de stat, în urma anchetelor DNA. Ce ar mai fi însă de vândut, la acest punct?

Print Friendly, PDF & Email