Un audit al Curţii de Conturi arată debandada ce a caracterizat în ultimii ani modul de repartizare a sumelor alocate de la buget pentru reabilitări de monumente istorice. Un judeţ cu extrem de puţine proiecte de reabilitări de monumente istorice, Timişul apare pe site-ul Institutului Naţional al Patrimoniului cu ultima reabilitare finalizată în anul 2009.

Haos oficializat

Într-un audit extins, realizat de Curtea de Conturi cu privire la modul în care s-au derulat în ultimii ani finanţările legate de reabilitarea monumentelor istorice (finanţări care, în general, au ocolit Timişul), se evidenţiază modul dezorganizat şi defectuos în care s-au derulat la nivel naţional acest tip de lucrări.

În raport se arată că, în perioada 2010 – 2014, Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Ministerului Culturii a avizat documentaţiile tehnico-economice pentru monumentele istorice, indiferent de valoarea proiectelor de lucrări supuse avizării. Asta, deşi, legea dă posibilitatea aprobării de către ordonatorul terţiar (Institutul Naţional al Patrimoniului) a documentaţiilor cu o valoare de până la cinci milioane lei, cu acordul prealabil al ordonatorului principal de credite. “Începând cu anul 2012, Consiliul Tehnico-Economic nu a funcţionat corespunzător, în sensul neavizării notelor de comandă pentru lucrări suplimentare necesare continuării desfăşurării activităţilor de restaurare, fapt care a condus la blocarea lucrărilor pentru mai mult de 28 şantiere”, se arată în documentul Curţii de Conturi, făcut public zilele trecute.

Auditorii mai arată că o consecinţă directă a lipsei unei metodologii aprobate de către Ministerul Culturii a fost introducerea în Programul Naţional de Restaurare a unor obiective care nu au fost identificate, selectate şi aprobate în mod real. De asemenea, faptul că nu a existat cadrul legal pentru încheierea de contracte multianuale a condus la situaţia în care în contabilitatea angajamentelor legale încheiate de instituţie erau evidenţiate doar sumele alocate prin Programul Naţional de Restaurare în anul respectiv şi nu valoarea totală a contractului. “În perioada 2010  – 2012 au fost demarate multe achiziţii publice de lucrări de restaurare fără a se ţine seama de restul de finanţat pentru lucrările angajate în anii precedenţi la alte obiective. De asemenea, pentru contractele de lucrări noi angajate, sumele alocate în anul respectiv pentru finanţare au fost foarte mici în corelaţie cu valoarea contractelor încheiate, coroborat şi cu termenele de realizare a lucrărilor la aceste obiective, termene declarate în ofertă, care uneori au făcut diferenţa în sensul că au condus la descalificarea altor oferte”, susţin reprezentanţii Curţii de Conturi.

Acest sistem a fost folosit pentru a cuprinde în Programul Naţional de Restaurare cât mai multe obiective noi, declanşarea multor proceduri de achiziţie şi încheierea de contracte de lucrări, deşi nu existau sursele de finanţare în anul respectiv, asigurându-se astfel front de lucru, inclusiv finanţare cât mai mare şi pe o perioadă îndelungată pentru anumite firme care cunoşteau mecanismul.

Care a fost rezultatul? “Consecinţa majoră a acestei situaţii a fost nerealizarea a însuşi scopului Programului Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice, prin prelungirea termenelor de realizare a contractelor prin acte adiţionale, actualizarea valorii contractelor încheiate înainte de 2010 şi întocmirea de Note de Comandă Suplimentare, necesare desfăşurării activităţilor de restaurare, fapt care a condus la blocarea lucrărilor pe şantiere până la obţinerea avizului Comisiei Tehnico – Economice din Ministerul Culturii la obiective pentru care s-au cheltuit deja sume semnificative”, se arată în auditul Curţii de Conturi.

Finanţări foarte puţine în Timiş

În aceste constatări ale Curţii de Conturi poate fi găsită şi explicaţia pentru faptul că sunt extrem de puţine obiective finanţate în ultimii ani în vestul ţării

Timişul figurează în evidenţa Ministerului Culturii cu 340 de monumente istorice – de la conace boiereşti, clădiri istorice până la situri arheologice extrem de valoroase. Dintre acestea, mai puţin de 5% au beneficiat în ultimii zece ani de alocări decente de fonduri, pentru pază, reamenajare sau punere în valoare din punct de vedere turistic. Şi aici, probabil pe principiul descentralizării, multe Primării comunale pe raza cărora se află astfel de obiective au fost lăsate să se descurce cu partea de finanţare, dându-li-se însă avertismente din timp în timp că o gestionare necorespunzătoare poate fi generatoare de cercetări penale.

Deşi are o listă de investiţii şi proiecte extrem de bogată, Institutul Naţional al Patrimoniului nu a avut prea multe obiective finanţate în vestul ţării în ultima perioadă.  

Ultima inaugurare âa unor lucrări ample de restaurare este în 2009, atunci când s-a organizat recepţia bisericii sârbeşti “Maica Domnului”, din Ciacova, (construită în perioada 1746 – 1768), restaurare realizată prin “Programul Cultural Pilot de consolidare restaurare cu fonduri din timbrul monumentelor istorice”.

Având în vedere că, în Timiş, sunt sute de monumente istorice, un ritm de restaurare de un proiect la trei ani va face ca foarte multe monumente istorice să se degradeze şi, în cele din urmă, să dispară.

“Într-adevăr, fondurile pentru restaurare sunt puţine în ultimii ani, însă cred că pe acest segment s-ar putea folosi mai mult banii europeni. Exemplul cel mai bun este ce s-a realizat la Iaşi, unde Palatul Culturii a beneficiat de un astfel de proiect de reabilitare, şi a ajuns dintr-o ruină o adevărată bijuterie arhitectonică. Cred că şi Guvernul, dar şi autorităţile locale ar trebui să fie mai active, din acest punct de vedere, pentru că se pierd bani mulţi cu care s-ar putea face multe lucrări oportune. Sunt foarte multe monumente care şi în Timiş, se distrug deliberat, în sensul că sunt concesionari sau investitori interesaţi de teren care le iau, pe ascuns bucăţi din acoperiş, şi în lipsa ţiglelor, lasă intemperiile să-şi facă treaba şi să distrugă imobilul”, spune istoricul timişorean Vasile Dudaş.

Monumente care se degradează

De existenţa multor obiective din lista celor 340 de monumente istorice timişene din judeţ nu ştiu, probabil, nici o parte dintre factorii locali cu competenţe în domeniu.

Cetatea turcească de pământ de la Alioş, Tell-ul din Bucovăţ, Cetatea Morisena, din Cenad, Câmpul de tumuli, din Checea, necropola din zona “La Picioroane”, din Hodoni, fortificaţia medievală din Opatiţa, casa Contelui de Mercy, din Carani, conacul “Petala”, din Clopodia, Hanul din Comloşu Mare, Podul de cărămidă, din Foeni, ansamblul conacului Liptay, din Lovrin, sunt tot atâtea obiective care, bine puse în valoare, ar putea face din Timiş o zonă mult mai atractivă din punct de vedere turistic.

Pentru întreţinerea şi restaurarea acestora, însă, e nevoie de sume care, de cele mai multe, depăşesc posibilităţile administraţiilor locale. De aceea, singura speranţă rămân granturile europene şi finanţările bugetare date de Ministerul Culturii prin INP. “Numărul mare de obiective care necesită intervenţii urgente de consolidare a structurii de rezistenţă, restaurare a componentelor de arhitectură sau artistice, comparativ cu sumele alocate de la bugetul de stat, şi nesemnificativa participare la cofinanţarea lucrărilor de către proprietari au determinat conceperea si utilizarea de noi criterii pentru stabilirea priorităţilor, in finanţarea lucrărilor din Programul Naţional de Restaurare”, precizează conducerea INP.

Totul e ca lista de priorităţi să cuprindă mai multe obiective din Timiş. Altfel monumente istorice celebre se degradează vizibil de la an la an, un exemplu în acets sens fiind în Timiş conacul de la Banloc. Deşi au existat mai multe proiecte legate de el, fiind în atenţia mai multor investitori, mai mult sau mai puţin “strategici”, pentru conacul de la Banloc nu a existat până la urmă nicio soluţie viabilă. În urma unei decizii a Consiliului Local Banloc, a fost concesionat, pe o perioadă de 49 de ani, Mitropoliei Banatului cu intenţia de a deveni centru de training şi conferinţe, axat pe problematica socio-culturală şi ecumenică.  

Vechiul castel se află pe lista monumentelor de clasă A şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural a înaintat un proiect vizând reabilitarea acestui obiectiv şi a altor zece, către Institutul Naţional al Patrimoniului. Nu s-a primit încă niciun răspuns oficial legat de acest obiectiv.