Ministerul Transporturilor a recunoscut, zilele trecute, că finanţarea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru reabilitarea Gării de Nord Timişoara a expirat şi că va trebui găsită o nouă sursă de finanţare. Din cauza neseriozităţii unor contractanţi, dar şi a contestaţiilor în serie, Statul român a pierdut această oportunitate de finanţare şi nu se ştie când şi de unde vor mai fi obţinuţi bani pentru reabilitarea Gării. În plus, şi autorizaţia de construcţie a expirat luna trecută.
Un final previzibil
Ca răspuns la o interpelare adresată Ministerului Transportului de către deputatul timişean P.D.-L. Cornel Sămărtinean, care atrăgea atenţia asupra faptului că, în ciuda promisiunilor de reabilitare şi alocare de fonduri, „Gara de Nord Timişoara arată ca până acum, adică jalnic”, Ministerul Transporturilor, prin vocea ministrului Ramona Mănescu, a recunoscut că finanţarea pentru Gară a fost pierdută. Era un final previzibil al maratonului de contestaţii, rezilieri contractuale şi neîndepliniri de obligaţii asumate prin contract care au marcat acest proiect care, în Timişoara, e în lucru de mai bine de un deceniu. „În prezent, C.F.R. S.A. trebuie să găsească o altă sursă de finanţare, deoarece împrumutul B.E.R.D. a expirat, şi, de asemenea, trebuie elaborat proiectul tehnic pentru restul lucrărilor de executat. Achiziţia serviciului de elaborare «Proiect tehnic şi documentaţie de licitaţie pentru rest de lucrări de executat aferente obiectivului Modernizarea spaţiilor şi eficientizarea activităţilor comerciale în Staţia C.F. Timişoara» s-a făcut prin negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, cu proiectantul iniţial”, a precizat ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu.
Banii pe care Statul i-a pierdut acum au fost la dispoziţia sa din 2003, când Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a contractat un credit extern în valoare de 24 de milioane de euro, de la B.E.R.D., finanţarea fiind garantată de către România, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice, pentru execuţia de lucrări de modernizare a cinci mari staţii de cale ferată din ţară – Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova –, precum şi pentru servicii legate de supervizarea lucrărilor, care au fost atribuite de la Bucureşti. Dacă în cazul celorlalte patru staţii C.F.R. lucrurile au fost puse în practică întocmai, la Timişoara s-au împotmolit din cauza neînţelegerilor cu antreprenorii. Banii au rămas la dispoziţia Statului român până la sfârşitul acestui an, când perioada de acordare a expirat.
Bani pierduţi prin procese
Deşi a existat timp de zece ani această oportunitate de finanţare, proiectul a avut ghinionul să nu fie implementat. În urma unei licitaţii internaţionale, în iunie 2005, între C.N.C.F.R. şi Poldmir Construction ltd. Israel a fost încheiat un contract pentru realizarea proiectului “Modernizare activităţi comerciale şi reducere costuri de întreţinere în staţia de cale ferată Timişoara”. Cu toate că lucrările trebuiau finalizate până în 2007, contractul pentru modernizarea gării a fost realizat în proporţie de doar 30%. Pentru că firma constructoare nu s-a achitat de obligaţiile contractuale, Ministerul Transporturilor a reziliat contractul, în 2008. În plus, C.F.R. a cerut despăgubiri de patru milioane de euro. Firma israeliană a acuzat reprezentanţii Ministerului Transporturilor că nu ar fi fost lăsată să termine lucrările. În replică, oficialii C.F.R. au precizat că materialele pe care compania antreprenoare ar fi trebuit să le folosească nu erau conforme cu proiectul, pentru că, la înlocuirea unor ţevi, s-ar fi constatat că s-a folosit un alt tip de material, sub care se afla altul mai vechi.
Pentru că aşa s-a convenit în contractul iniţial, nu se ştie pe ce criterii, şi pentru că aceasta a fost şi opţiunea B.E.R.D., care a asigurat finanţarea, litigiul a ajuns să fie tranşat la Paris, la Curtea de Arbitraj Internaţional. Procedura a fost complicată şi a durat foarte mult timp, existând, după cum era de aşteptat, divergenţe legate de acceptarea unor experţi care să fie agreaţi de ambele părţi, pentru efectuarea unei expertize legate de stadiul lucrărilor. În cele din urmă, în urma arbitrajului de la Paris, litigiul cu firma israeliană s-a încheiat, iar C.F.R. a avut câştig de cauză.
Din păcate, a apărut un nou obstacol: un nou litigiu, de data aceasta cu societatea cu care s-a încheiat iniţial un contract de consultanţă referitor la reabilitare. Respectiva societate, din Belgia, aleasă de reprezentanţii Ministerului Transporturilor, nu a dorit să renunţe la contractul de consultanţă încheiat în 2005. Şi, evident, atâta vreme cât aceste litigii legate de vechiul contract nu au fost rezolvate definitiv, lucrările de reabilitare nu au putut începe, prin desemnarea altor antreprenori. Şi s-a continuat aşa, cu toate asigurările date de pe plan central şi local că lucrările vor fi deblocate până când finanţarea a fost pierdută.
„Şi autorizaţia de construcţie a expirat”
„Finanţarea B.E.R.D. s-a pierdut, pentru că a expirat contractul. Acum va trebui găsită o nouă sursă de finanţare. În plus, şi autorizaţia de construcţie a expirat, în noiembrie. Din păcate, proiectul nu a fost considerat unul prioritar, la nivel central”.
Mircea Benec, directorul Regionalei C.F.R. Timişoara
În ultimii doi ani, sperând că se vor finaliza, totuşi, litigiile şi va fi demarată investiţia, Regionala C.F.R. a reuşit să obţină prelungiri succesive ale autorizaţiei de construcţie care, însă, a expirat şi ea luna trecută. „Da, este adevărat, finanţarea B.E.R.D. s-a pierdut, pentru că a expirat contractul. Acum va trebui găsită o nouă sursă de finanţare. În plus, şi autorizaţia de construcţie a expirat, în noiembrie. Din păcate, proiectul nu a fost considerat unul prioritar, la nivel central”, spune directorul Regionalei C.F.R. Timişoara, Mircea Benec.
La rândul său, Petrică Stoian, liderul zonal al Sindicatului feroviar Mişcare-Comercial, acuză că, în momentul de faţă, nu mai există vreo gară dintr-un oraş mare care să arate atât de rău ca şi Gara de Nord Timişoara: „Gara, din cauza aspectului jalnic, a fost aleasă şi pentru o reclamă cu James Bond, căutându-se tocmai o gară care arată deplorabil, acţiunea spotului fiind plasată pe undeva, prin Siberia”.
Devizul lucrărilor rămase, estimat la 1,5 milioane de euro
Actualul ministru al Transporturilor, Ramona Mănescu, a enumerat zilele trecute lucrările pe care se va axa proiectul de reabilitare, fără să dea vreo idee legată de când şi dacă se va putea obţine finanţare. Conform ministrului Transporturilor, proiectul va urmări finalizarea lucrărilor ce concură la minimizarea costurilor de întreţinere, maximizarea oportunităţilor de obţinere de venituri din chirii, înlocuirea în totalitate a instalaţiilor electrice, termice şi sanitare, amenajarea mezaninului aferent holului corpului principal (adică, acel subsol infect, care duce la liniile peron), amenajarea şi finisarea tuturor spaţiilor la nivel de parter, amenajarea peronului principal, asigurarea accesului persoanelor cu mobilitate redusă, prin amplasarea unui ascensor, înlocuirea tâmplăriei şi executarea finisajelor exterioare. Ministerul Transporturilor susţine că proiectantul a estimat valoarea lucrărilor rămase de executat la aproximativ 1,5 milioane de euro.
Actuala conducere a Primăriei Timişoara s-a arătat interesată de acest proiect, pe care l-a pus cap de listă la promisiunile electorale făcute anul trecut. Asta, deşi era o chestiune care excede Primăriei, fiind un proiect al Ministerului Transporturilor. Poate ar fi timpul să se şi implice efectiv în această investiţie. Imposibil nu ar fi, ţinând cont că acest deviz estimat – respectiv 1,5 milioane de euro – este cam cât suma pe care Primăria a anunţat că o alocă în acest an pentru echipa de fotbal A.C.S. Poli – adică, şapte milioane de lei.
Un proiect rămas la faza de intenţie, de un deceniu
Teoretic, proiectul de modernizare a Gării de Nord Timişoara a rămas acelaşi, vizând refacerea faţadei clădirii, construirea unui lift exterior de sticlă, construirea şi amenajarea unor spaţii comerciale, modernizarea zonelor publice, a intrărilor, a pasajelor subterane, a grupurilor sanitare din zonă şi a caselor de bilete.
În 2005, Gara de Nord din Timişoara a fost vizată de un alt proiect de modernizare. Un grup de specialişti italieni în planificare urbană a studiat integrarea infrastructurii feroviare în viitorul transportului în comun şi a propus Municipalităţii transformarea gării într-un centru cu funcţiuni de tip mall, având ca model Gara Paris, una dintre cele mai moderne din Europa. Astfel, Gara de Nord Timişoara urma să fie dezvoltată pe două nivele. La cel superior ar fi fost plecările, iar la cel inferior, sosirile. În plus, proiectul prevedea cinci linii moderne pentru trenuri de mare viteză, care să facă legătura între Timişoara şi oraşe europene, precum şi alte patru linii pentru trafic naţional. Noua gară urma să fie dotată cu scări rulante care să faciliteze accesul spre peroane, iar imediat după sosire, călătorii să aibă acces mai uşor la mijloacele de transport local. Termenul final de execuţie a proiectului ar fi fost anul 2020.
Pentru a putea fi pus în aplicare un astfel de proiect, Primăria trebuia să identifice parteneri, iar apoi să realizeze un studiu pentru a vedea cât costă implementarea şi, în final, să găsească surse de finanţare de la bugetul local, naţional sau european.
Proiectul, evident, nu s-a concretizat, idei din acel studiu fiind introduse într-un alt proiect pe care Municipalitatea îl are în implementare în viitorul îndepărtat – Vision 2030, care vizează modernizarea mai multor obiective din oraş, printre care şi Gara de Nord. Totul este însă deocamdată doar la nivel de intenţii, studii şi proiecte.
Ultimele comentarii