Fermierii francofoni

Dincolo de tabloidizarea globală a presei, poate că ar fi fost bine dacă în ulti­me­­le săptămâni, o parte din ziarele franceze, ca­re au acordat spaţii largi modului în care François Hollande fuge cu scuterul, cu sau fără cască, la actriţa sa preferată, s-ar fi aplecat, măcar cu un articol de câteva rânduri asupra unei alte fugi, din păcate, suportată ani de zile din buzu­narul contribuabilului francez. Este vorba de „fuga” din ţară a unor sume mari, transferate în România pentru ceea ce s-a numit, şi se nu­meş­te şi acum, foarte abstract „reinserţia ro­mi­lor repatriaţi din Franţa”. Mai ales în con­tex­tul în care aceste programe de „reinserţie” finalizate dezastruos prin 2007 se doresc a fi reluate în prezent, un acord în acest sens fiind parafat zilele trecute la Prefectura Timiş. Este surprinzător, în acest sens, entuziasmul cu care autorităţile judeţene timişene vorbesc despre proiectul experimental prin care peste 20 de familii de romi din Timiş, repatriate din Franţa se vor alege, peste noapte, cu micro-ferme sponsorizate de statul francez.

Cu greu se poate înţelege amnezia care a coborât brusc peste acest proiect, ca­re s-a derulat în Timiş şi în urmă cu şapte ani, fiind oprit de statul francez, după ce s-a consta­tat că s-a ales praful de bunele intenţii, şi de animalele repartizate romilor „reinserţionaţi”.

Cei care au însoţit delegaţia trimisă în 2007 de autorităţile franceze pentru a constata „succesul” implementării acestui pro­gram de reinserţie în Timiş îşi amintesc şi acum uimirea sau şocul camuflat în spatele ochelarilor fumurii ai ambasadorului Franţei, Henri Paul, în momentul în care a constatat că fermele finan­ţate din bugetul statului francez sunt, vorba lui Caragiale, „sublime, dar lipsesc cu desăvârşire”.

“25 or fost tare slabe ş-or murit. N-or mai rezistat. 25 o trebuit să le vând, că am avut dou[ decese în familie. Şi cu asta am gătat cu oile”, e doar una din declaraţiile an­tologice ale unui “micro-fermier” cadorisit cu 65 de oi şi 14 porci. Şi când i s-a explicat că, la fel ca Pristanda cu steagurile, oile nu ies la numă­rătoare, acelaşi fermier de ocazie i-a explicat, cu mâna pe inimă, lui “Jean Luis, de la Timişoa­ra”, cum îl botezase pe diplomatul francez, că “Na, am vândut 40 din ele. Ce să fac? N-am mai avut ce să le dau de mâncare. Da’ n-am luat mulţi bani pe ele, că erau vai mama lor oi”. Cam toate declaraţiile erau la unison: “Oile au fost slabe şi fără dinţi: nişte mârţoage”, deşi chiar ei le aleseseră, şi nu li s-a dat şi bani de fu­raje, cum li se părea normal, aşa că le-au tă­iat rapid sau le-au vândut şi, evident, după săr­bători, se pregăteau să se întoarcă “cu arme şi bagaje” în Franţa, dând uitării rapid experienţa urâtă a “micro-fermelor”.

La rândul lor, reprezentanţii O.N.G.-urilor intermediare au explicat, în termini elevaţi, că au chemat romii, aceştia şi-au ales animalele, şi totul s-a terminat acolo. “Am luat banii pentru intermedierea operaţiunii şi am ple­cat”, ar fi putut să spună, deşi nu ar fi sunat la fel de elevat. S-au mărginit doar să precizeze că “implicarea factorilor locali a fost insuficien­tă”, lucru pe care ar fi trebuit însă să-l scoată în evidenţă înainte de a începe derularea proiec­tului, şi de a încasa bani pentru implementare.

Cât despre diplomaţii francezi, după constatarea dezastrului din Timiş, au fost rezervaţi în declaraţii, şi după ceva timp Ambasada Franţei se limita la a preciza că programul a fost întrerupt.

Tocmai de aceea, e extrem de greu de înţeles de ce este relansat acum, ca o noutate, cu mult entuziasm şi aproximativ în aceiaşi parametri. Crede François Hollande că va reuşi ce nu a reuşit Sarkozy? Are Franţa un ex­ce­dent bugetar fulminant? Interpelată pe această temă, Ambasada Franţei preciza, în urmă cu ceva timp: „Contrar unor convingeri şi eşecurilor menţionate de către mass-media, proiectele au ajutat multe familii să se stabi­lească în România, cu demnitate şi să se inte­greze în comunitatea locală prin şcolarizarea copiilor, renovarea locuinţelor şi adăugarea de valoare proiectelor demarate”. Toate bune, doar că, în Timiş, cu toţi banii daţi, rămâne pertinentă întrebarea: care proiecte?

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro