Fariseism

Melania-CInceaDiscuţiile politice pe tema votului primarilor denotă fariseism. Şi din partea PSD, şi a PNL.

 

Ar fi hilară, dacă nu ar crea îngrijorări privind percepţia unui partid la rolul unei instituţii a statului, poziţia PNLcare acum îl acuză pe premierul Dacian Cioloş că se derobează de responsabilitatea asumării răspunderii votului în două tururi pentru alegerea primarilor. În plus, denotă fariseism. În 6 mai 2015, în Camera Deputaţilor, PNL a votat în cârdăşie cu PSD acest amendament din Legea alegerilor locale. Asta, deşi cu puţin timp înainte, după votul din Senat, co-preşedintele PNL, Alina Gorghiu, numea drept scăpare trecerea respectivului amendament prin Senat, anunţând că, la votul din Cameră, “e posibil să ieşim din sală, dacă nu se adoptă amendamentul”. Ce a urmat se ştie: legea a trecut lejer. Cu 278 de voturi “pentru”, 22 “împotrivă” şi 14 abţineri.

PNL putea să fi votat împotrivă, gândindu-se la spargerea monopolului unor reţele clientelare consolidate prin teritoriu şi la reprezentativitatea primarilor care, aleşi din primul tur, e discutabilă – dat fiind că o Primărie se poate câştiga şi cu 15% din voturi –, deci, gândindu-se la mersul spre mai bine al societăţii. Şi, totuşi, a votat pentru această lege. De ce? Din prostie, mi-e greu să cred că a făcut-o. Mai degrabă, din raţionamente politice. Poate, în perspectiva unei alianţe electorale cu PSD, pe model USL, şi în urma inventarierii baronilor judeţeni şi a celor locali – supravieţuitori ai DNA-ului, deci pe care se putea miza şi în 2016 – şi care, datorită acestei legi, au şanse să mai prindă un mandat. Idee la care pare să se fi renunţat. Poate, din cauza neînţelegerilor pe împărţirea puterii. Poate, după loviturile de imagine încasate de PSD la vârf, după condamnarea lui Liviu Dragnea, după inculparea lui Victor Ponta, după protestele din toamna anului trecut, care au dus la dărâmarea Guvernului Ponta.

Fariseim este şi din partea PSD. În 2012, când a fost introdus în lege amendamentul privind votul din primul tur al primarilor şi când legea era susţinută de PDL (deci, de o parte a actualului PNL) – care motiva că, aşa, se evită aranjamentele de culise din al doilea tur – era criticată de PNL, care anul trecut a girat-o, din nou, în Parlament, şi de PSD care ameninţă chiar cu boicotul la alegeri, în cazul în care se va merge pe alegeri în două tururi.

Cert este că acum subiectul a ajuns pe masa Guvernului. La iniţiativa PNL. Şi după ce, cu puţin timp înainte, Alina Gorghiu încercase să-i atingă primului-ministru o coardă sensibilă şi, în caz de eşec, să se asigure că pisica e aruncată în curtea lui Dacian Cioloş, transmiţându-i public că revenirea la alegerile în două tururi a fost una dintre cerinţele protestatarilor, care a dus la căderea Guvernului Ponta şi numirea Guvernului Cioloş. Premierul a refuzat, însă, să se implice în acest scandal politic: “Guvernul nu poate veni cu ordonanţă de urgenţă sau să îşi asume răspunderea, în lipsa unei majorităţi în favoarea alegerilor primarilor în două tururi”.

Unii îl acuză pe dl Cioloş că, prin neimplicare, face jocul PSD – dacă legea nu va fi modificată şi se va rămâne la alegerea primarilor din primul tur, marele câştigător al localelor şi, implicit al parlamentarelor se estimează că va fi PSD. Corect ar fi fost ca aceia care îi aduc acuzaţii primului-ministru să-i întrepe pe de o parte pe liderii PNL, iar pe de alta, pe preşedintele Klaus Iohannis dacă, la un moment dat, nu au făcut jocul PSD. Unii, atunci când au votat legea cu acest amendament acum contestat, celălalt, atunci când a promulgat-o rapid, la 12 zile de la votarea sa, neavând nicio intenţie de a o retrimite Parlamentului spre modificare. Ba, declarând că, deşi legea nu este perfectă, “reprezintă un progres într-o direcţie bună.

Decizia d-lui Cioloş de a nu interveni în această dispută politică, nici prin ordonanţă de urgenţă, nici prin asumare de răspundere, ar putea fi efectul unor calcule pragmatice. Al unuia pe termen scurt, care îi vizează şi funcţia, dar şi stabilitatea politică. Dl Cioloş ştie că majoritatea în Parlament, cea care l-a votat în funcţia de prim-ministru, este volatilă azi, putând, în orice moment, să se întoarcă împoriva lui şi să-l debarce printr-o moţiune de cenzură. Ceea ce ne-ar arunca, din nou, într-o criză politică. Dar şi efectul unui calcul pe termen lung care vizează, poate, o carieră politică a d-lui Cioloş. Caz în care, în toamna acestui an, în eventualitatea în care va intra într-un partid sau va conduce o alianţă politică, fiind nominalizat pentru funcţia de premier, va avea nevoie de votul majorităţii parlamentare. Din care, invariabil, va face parte fie PSD, fie PNL.

Ceea ce rămâne de făcut acum este ca PNL să-şi facă majoritate şi să treacă Legea alegerilor locale, cu amendamente, prin Parlament. Iar dacă nu reuşeşte, să-şi asume responsabilitatea şi să se acomodeze cu ideea de a sta în opoziţie patru ani. Şi încă ceva: să înveţe din trocurile politice cu PSD, din care nu e prima data când iese perdant.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email