Epidemiolog Emilian Popovici: „«Îmblânzirea» virusului ar putea fi determinată doar de imunitatea colectivă”

Foto: Televiziunea Medicală

Dacă indicele de transmisibilitate a virusului SARS-Cov-2 se va menţine la 1.1, cât este în prezent, la jumătatea lunii septembrie ne-am putea confrunta cu mai mult de 2600 de cazuri de noi îmbolnăviri pe zi, cu o corespondenţă în Terapie Intensivă de peste 1500 de cazuri. Sunt cifre care rezultă din investigații statistice și epidemiologice foarte recente ale epidemiologului Emilian Popovici, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, şi ale statisticianului Valentin Pârvu.

Mutaţiile despre care se spune că le-ar fi înregistrat virusul SARS-Cov-2 de la debututul pandemiei până acum, condiţiile care ar putea duce la inactivarea acestuia sau măcar la scăderea gradului său de periculozitate, modul în care se ajunge la dezvoltare de anticorpi,  la imunizare colectivă, evoluţiile diferite în cazul bolii provocate de Covid-19, dar şi previziuni epidemiologice pentru perioada următoare sunt subiecte ale dialogului la care l-am invitat pe Emilian Popovici.

 

 

„Mutaţii privitoare la gravitatea bolii generate de SARS-Cov-2 nu au apărut”

CV Emilian Popovici

 

Conf. univ. dr. Emilian Popovici este medic primar epidemiolog, doctor în medicină.

Şeful Disciplinei de Epidemiologie din cadrul Departamentului Boli Infecţioase din Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara şi coordonator de rezidenţiat în specialitatea Epidemiologie.

Vicepreşedinte al Societăţii Române de Epidemiologie.

Membru al International Network for Epidemiology in Policy.

Domnule Emilian Popovici, virusul Sars-Cov-2 a înregistrat mutaţii în aceste luni de când a izbucnit epidemia? Câte şi ce au modificat în modul de răspândire, în gradul de agresivitate al virusului?

La virusuri, mutaţiile sunt uzuale şi nu reprezintă o problemă până când nu se produc mutaţii majore. Dar aceste mutaţii majore trebuie dovedite prin teste de laborator pentru că, altfel, sunt simple presupuneri. Despre ceea ce putem discuta acum, ca posibilitate, nu ca o certitudine, este o mutaţie care ar fi apărut în privinţa transmisibilităţii şi care ar putea genera o transmisibilitate şi mai crescută. În rest, mutaţii privitoare la gravitatea bolii generate de acest virus nu au apărut până acum şi sperăm să nici nu apară pentru că sunt deja destule problemele pe care le generează.

 

„Imunitatea colectivă devine deplin funcţională când procentul de îmbolnăviţi depăşeşte 80 la sută din populaţie”

La începutul pandemiei mai mulţi specialişti estimau că virusul s-ar putea inactiva la temperaturi crescute în mediul extern. Mulţi dintre noi ne puneam speranţa în venirea verii, or, iată, numărul de noi cazuri e crescut.

O serie de studii făcute în privinţa aceasta arată că SARS-Cov-2 are transmisibilitatea cea mai mare între temperaturi cuprinse între 4 şi 10 grade Celsius şi că, în cazul în care s-ar înregistra constant temperaturi de 37 de grade sau mai mult, minimum două zile consecutiv – ceea ce noi nu am avut până acum –, atunci transmisibilitatea ar putea scădea, dar nu semnificativ; studii realizate la Harvard, una dintre cele mai valoroase universităţi din lume, arată o posibilitate de scădere a transmisibilităţii cu aproximativ la 20 la sută. Nu este, deci, suficient să ne fie nouă cald pentru ca acest virus să-şi piardă transmisibilitatea. La temperaturi şi mai ridicate, de 70 de grade, inactivarea virusului se face în decurs de câteva minute.

 

Ce ar putea determina, în timp, un grad mai mic de periculozitate al SARS-Cov-2? Cum ar putea fi „îmblânzit”?

„Îmblânzirea” virusului, cum spuneţi, ar putea fi determinată doar de imunitatea colectivă, ceea ce înseamnă ca majoritatea populaţiei să dobândească imunitate post-contagioasă şi/sau imunitate post-vaccinală, într-un procent de peste 60-70 la sută. Această imunitate colectivă devine deplin funcţională când procentul depăşeşte 80 la sută. Dar suntem foarte departe de acel moment…

 

Care este, în momentul de faţă, procentul de imunizare naturală în România?

Mic. Pentru că am blocat transmisibilitatea. Iar imunitate post-vaccinală nu avem deoarece încă nu avem un vaccin care să fie administrat la nivel populaţional.

 

Un studiu recent realizat pe pacienţi Covid trataţi la Clinica Schwabing din München sugerează că anticorpii produşi de organism la contactul cu noul coronavirus nu se menţin în organism decât câteva luni. Există şi la noi indicii că aşa ar sta lucrurile?

Sunt mai multe studii făcute până acum, dar eu spun că au o valoare limitată, valoare care rămâne să fie confirmată în timp  – dacă va fi confirmată. Aceste studii arată că s-ar pierde protecţia post-infecţioasă după un anumit număr de luni, număr care diferă după un studiu sau altul. Dar, repet, rămâne de văzut în timp, pentru că s-au făcut o serie de afirmaţii, chiar fundamentate ştiinţific – sau cel puţin aparent temeinic fundamentate ştiinţific. Încă nu cunoaştem suficiente aspecte legate de comportamentul acestui virus şi de comportamentul organismului uman în urma afectării lui de către acest virus. Lucrurile sunt într-o anumită dinamică. Dar, aşa cum spuneţi, într-adevăr, se pare, cel puţin la momentul acesta ar fi o imunitate labilă post-infecţioasă. Rămâne de văzut dacă aceste concluzii ştiinţifice se vor menţine sau vor fi infirmate în timp.

 

Un bolnav asimptomatic dobândeşte anticorpi împotriva SARS-Cov2?

Au fost discuţii legate de contagiozitatea acestor bolnavi asimptomatici, de felul în care pot sau nu transmite mai departe infecţia, discuţii plecate de la un studiu făcut de un grup de opt cercetători chinezi ale cărui concluzii au fost greşit traduse sau incomplet traduse, cu intenţie sau involuntar. Eu am citit cu foarte mare atenţie acel studiu care se termina cam aşa: s-ar putea ca unii dintre bolnavii asimptomatici să aibă un rol mai limitat în transmitere, nicidecum cum a apărut în media că bolnavii asimptomatici nu ar transmite. Exact aşa stau lucrurile în mai multe privinţe legate de această infecţie cu sar-Cov-2, pentru că unii preiau informaţiile şi le modifică, din neştiinţă sau cu rea-credinţă, şi atunci apar tot felul de afirmaţii care induc lumea în eroare.

În rest, la bolnavul asimptomatic, ca şi la cel simptomatic se produc aceleaşi procese, deci apare o imunitate post-infecţioasă, dar mai puţin exprimată decât la bolnavul simptomatic; în cazul simptomaticului, e clar că a avut loc un conflict mai serios între sistemul imun şi virus şi atunci şi această imunitate post-infecţioasă este mai slabă. La asimptomatic, se pare – vedeţi, şi eu spun tot timpul „se pare” –, această imunitate poate fi mai puţin exprimată.

 

„Bolnavul asimptomatic prezintă un risc epidemiologic foarte mare”

Modul de transmitere a coronavirusului de către persoanele asimptomatice diferă de transmiterea de către cei simptomatici?

Din punct de vedere epidemiologic, bolnavul asimptomatic prezintă un risc foarte mare, pentru că nici el, nici anturajul nu ştiu că e bolnav, iar atunci, dacă nu respectă măsurile de protecţie – adică nu poartă mască, nu păstrează distanţa şi celelalte măsuri –, răspândeşte boala mult mai eficient. De aceea e important ca toată lumea să poarte mască în spaţiile închise, în locuri aglomerate pentru că, aşa, ne protejăm unii pe alţii. Ăsta este motivul pentru care se insistă ca toată lumea să poarte mască.

 

Sunt, însă, şi medici care susţin în spaţiul public că aceste măşti sunt inutile…

Din păcate, aceasta este o exprimare a incompetenţei. Doi cercetători, Dunning şi Kruger, profesori de psihologie la prestigioasa Universitate Cornell, au făcut studii privitoare la această exprimare a incompetenţei, încă din 1999. Poţi să fii chiar şi medic, dar într-o altă specialitate, şi să nu ai competenţa de a te exprima într-o problemă de sănătate publică, o problemă de epidemiologie sau una legată de infecţia cu SARS-Cov-2. Presupunerile nu sunt acelaşi lucru cu realitatea şi cu adevărul.

 

„Orice comparaţie între Covid-19 şi virusurile gripale este sortită greşelii”

Spuneaţi într-un interviu recent că evoluţia în cazul bolii provocate de Covid-19 este particulară de la un bolnav la altul. Este un comportament tipic al acestui virus sau şi în cazul infecţiilor cu alţi viruşi reacţiile sunt similare?

Această afirmaţie este valabilă pentru toate bolile infecţioase. În general, în medicină se ştie că nu există boală, ci există bolnavi. Indiferent de boală, chiar şi în cazul a două forme tipice de boală înregistrate la doi pacienţi diferiţi, nu se vor găsi aceiaşi parametri. În toată patologia nu găseşti doi bolnavi care să se manifeste identic.

 

SARS-Cov-2 a declanşat rapid o pandemie, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul altor viruşi din aceeaşi familie, SARS-CoV sau MERS-CoV. Ce are diferit acest virus?

Virusurile pe care le-aţi menţionat aparţin aceleiaşi familii a Coronavirusurilor, dar au nişte aspecte care le diferenţiază. De exemplu, dacă comparăm acest SARS-Cov-2 sau Covid-19 cu SARS-Cov, putem vedea că la SARS-Cov avem o mortalitate mai importantă, care ajunge undeva la 10 la sută, dar transmisibilitatea este mai scăzută. Dacă facem comparaţia între Covid-19 şi MERS-Cov, vom observa că la MERS transmisibilitatea este semnificativ mai scăzută decât în cazul Covid-19, dar mortalitatea e mai mai mare, undeva la 30 la sută. În cazul Covid-19, avem o transmisibilitate extrem de crescută, mult mai crescută decât la gripa sezonieră, chiar şi decât la celebra gripă spaniolă şi cu mortalitate mult mai importantă atât faţă de gripa sezonieră, cât şi faţă de gripa spaniolă.

Aceasta e o paralelă care îmi arată că orice comparaţie între Covid-19 şi virusurile gripale este sortită greşelii.

 

„În septembrie ne-am putea confrunta cu aproximativ 2604 cazuri de noi îmbolnăviri pe zi”

În cel mai recent studiu la realizarea căruia aţi participat, aţi calculat indicele de transmisibilitate al SARS-Cov-2 ca fiind în jur de 1.1. Dacă se va menţine acest indice – deşi sunt premise ca el să crească – câţi noi îmbolnăviţi estimaţi că ar putea fi peste o lună, peste două?

La un număr bazal de reproducere de 1.1, proiecţia noastră pentru 14 august este de 836 de cazuri noi, cu o corespondenţă de 561 de cazuri pe Terapie Intensivă. În cazul în care acest număr bazal de reproducere s-ar menţine până în 19 septembrie, ne-am putea confrunta cu aproximativ 2604 cazuri de noi îmbolnăviri pe zi, cu o corespondenţă în Terapie Intensivă de 1578 de cazuri, ceea ce ar ridica probleme sistemului.

 

Interviu publicat şi în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS