După ce a câştigat la CEDO, jurnalistul Ioan T. Morar și-a câştigat dreptatea şi în România

ioan-t-morar-foto-arad-cultureDupă ce, la începutul anului, a câștigat, la CEDO, un proces împotriva României, jurnalistul Ioan T. Morar a obținut, recent, și o reparație morală. Totul a pornit de la un proces care i-a fost intentat după publicarea unor articole în Academia Cațavencu.

 

„După peste zece ani, am câştigat o recunoaştere că mi-am făcut datoria de gazetar cu onestitate şi cu probitate profesională. Că demascarea lui Victor Găetan a fost făcută din respect pentru adevărul public. Încep să cred că şi la noi, iată, nimeni nu e mai presus de lege. Am câştigat sentimentul că, deşi, uneori, se mai întâmplă rateuri, Justiţia din România funcţionează, acum, la standardele europene. Şi am câştigat, prin acest interviu, ocazia de a le spune tot mai puţinilor ziarişti de investigaţii din România să nu se predea, să nu se teamă. Până la urmă, dacă ai scris ceva cu bună-credinţă şi respectând regulile meseriei, vei avea câştig de cauză. Chiar dacă pentru asta traversezi, ca mine, nişte ani grei de aşteptare. Merită!”, declara, zilele trecute, pentru Mediafax, Ioan T. Morar, fost jurnalist la Academia Cațavencu.

Acesta a câştigat, recent, şi în revizuire, la CEDO procesul intentat Statului român, după ce, în prealabil, fusese acționat în instanță de către consultantul politic Victor Găetan.

Procesul pe care Ioan T. Morar, fost jurnalist la Academia Caţavencu, l-a avut cu consultantul politic Victor Găetan a pornit în urmă cu aproape 12 zece ani, după ce, în câteva articole publicate în primăvara lui 2004, în Academia Cațavencu, Ioan T. Morar scrisese că Victor Găetan, consultant politic american de origine română, a fost suspectat de dramaturgul Eugen Ionescu că ar fi fost spion. Ioan T. Morar prezentase și facsimilul unei scrisori, datând din anii '80, semnată de Eugen Ionescu, în cuprinsul căreia acesta îi solicita prietenului său, Mircea Eliade, să se ferească de Victor Găetan, pe motiv de colaborare cu Securitatea și pentru că ar fi persoană primejdioasă și insinuantă, ce ar intenționa să documenteze informații referitoare la persoana sa, în vederea întocmirii unei biografii.

În urma acestor dezvăluiri, publicate în februarie şi martie 2004 în Academia Caţavencu, Lia Roberts, candidată la alegerile prezidențiale din 2004, care apelase la serviciile de consultanță politică ale lui Victor Gaetan, renunţase la acestea.

În 26 aprilie 2004, Găetan l-a acţionat în justiție pe Ioan T. Morar, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În primă instanță, în 20 septembrie 2005, Ioan T.Morar a fost achitat, instanţa „considerând că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie şi că, prin urmare, persoana respectivă nu săvârşise infracţiunea în cauză şi a respins pretenţiile părţii vătămate”. Magistraţii şi-au motivat decizia prin aceea că „articolele incriminate nu conţineau imputări cu caracter calomnios. în plus, aceasta a constatat că partea vătămată se implicase într-un demers politic public, în sfera actorilor politici, şi că, prin urmare, aceasta era expusă discursului critic al ziaristului.

Victor Găetan a făcut recurs, la Tribunalul Bucureşti, instanţă care, în 23 decembrie 2005, l-a condamnat pe Ioan T. Morar la plata unei amenzi penale, admițând în parte acțiunea civilă formulată de Găetan și obligându-l pe gazetar să plătească, în solidar cu Academia Cațavencu, 10.000 de dolari daune morale și 16.000 de dolari cheltuieli de judecată.

Am primit «nota de plată» acasă şi am fost sfătuit să nu plătesc, să o tărăgănez, în ideea că vom ajunge la CEDO, unde vom câştiga categoric. Verdictul final era foarte vicios, mi s-a spus, dar nu am putut amâna plata pentru că m-am trezit la uşă cu executorii judecătoreşti care au iniţiat un proces de partaj judiciar între mine şi soţia mea, şi evaluarea apartamentului pentru a fi vândut. Fără să pot face nimic, am avut un proces de partaj cu soţia mea şi urma să ni se vândă apartamentul, să-i dau partea ei şi lui Găetan suma de peste 20.000 de dolari. Norocul meu a fost că am putut plăti suma de bani din agoniseala de până atunci. Au fost nişte complicaţii, executorul nu voia să primească bani de la mine, voia să-mi vândă apartamentul, aşa cum îi ceruse clientul. Am plătit, totuşi, prin virament suma, prin avocat. Şi, cu toate astea, lunar venea poliţistul şi ne lipea pe uşă cerere de evacuare din apartament. A trebuit să recurg la instanţă pentru a fi recunoscută plata”, declară acum, pentru Mediafax, Ioan T. Morar.

În 16 iunie 2006, Ioan T. Morar a sesizat CEDO, fiind reprezentat de avocatul Doru Costea.

După aproape zece ani, în 7 iulie 2015, instanţa europeană a tranșat litigiul în favoarea a cestuia, invocând încălcarea prevederilor articolului 10 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, referitor la libertatea de exprimare. CEDO a argumentat, printre altele, că, dat fiind contextul în care au fost publicate respectiva scrisoare și articolele invocate și subiectul care prezenta interes pentru public, mai cu seamă că era vorba despre preparative pentru alegerile prezidențiale din 2004, limitele criticii admisibile trebuie extinse, cu atât mai mult cu cât informațiile vehiculate vizau persoane din mediul politic, a căror expunere publică este un demers asumat în mod deliberat. În motivarea Curții se face referire și la faptul că respectivele articole abordau subiecte de interes general pentru societate, informând publicul nu doar despre strategiile electorale și despre profilul potențialilor candidați, ci și despre persoanele din anturajul acestora, suspectate de relații de colaborare cu fosta Securitate.

În plus, CEDO a condamnat Statul Român la plata sumei de 24.445 de euro către Ioan T. Morar – 18.445 de euro pentru prejudiciul material şi 6.000 de euro, pentru cel moral.

Motivarea CEDO mai face referire și la faptul că, în cazul politicienilor, care se expun în mod inevitabil și conștient la atragerea unei atenții sporite și a unei verificări mai stricte a propriilor acțiuni decât o persoană fizică, limitele criticii admisibile presupun un grad mai ridicat de toleranță.

Context în care CEDO face trimitere la cazuri similare în care a fost condamnată România, în procese deschise la CEDO de către jurnaliști români, pe care instanțele de judecată din țară îi găsiseră vinovați pentru „delicte” de informare a publicului. Printre precedentele menționate sunt și procesul câștigat de fostul jurnalist timișorean Laurian Ieremeiov şi cel câştigat de jurnalistul Petre Mihai Băcanu și de societatea „R”, fost editor al publicației România Liberă.

Procesul s-a numit „Morar contra România”. „Cam mult – spune Ioan T. Morar. Era «Morar contra justiţia coruptă din România». Ar fi interesant ca la fiecare proces pierdut de România la CEDO să se dea numele judecătorilor care au dus la situaţia asta, numele celor care au dat sentinţe dubioase şi nedrepte.”

La CEDO i s-a făcut, deci, reparaţia morală. Dar avocata Iulia Mălăescu i-a spus că există calea de a ataca în revizuire procesul cu Găetan, după verdictul CEDO. „Adică, nu doar să mi şe şteargă condamnarea, ci să mi se şteargă şi procesul în urma căruia am fost condamnat. Să fiu pus în situaţia de dinainte de proces (aşa am înţeles eu, poate că situaţia e mult mai subtilă, pentru jurişti). Pe 1 noiembrie am fost anunţat că am câştigat şi că Victor Gaetan trebuie să-mi plătească o despăgubire de 2.500 de euro. Ar fi interesant să cer unui executor judecătoresc american să-i vîndă lui Găetan Galeria Alex, (2106 R St NW, Washington, DC 20008, USA) , ca să-mi plătească datoria. Şi să i se tot lipească hârtii cu chestia asta, să vadă cum e”, mai spune Ioan T. Morar.

Conchizând: „De obicei, românii fericiţi care îşi câştigă dreptatea la CEDO se mulţumesc cu atât. La sfatul avocatei mele, Iulia Mălăescu, am mers mai departe, încercând să obţinem o reparaţie totală. Şi, iată, am reuşit!”

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis