Ideea deschiderii unui Muzeu al Revoluţiei, la Timişoara, este pusă, din nou, pe agenda publică. Deşi Timişoara are deja un astfel de muzeu, cunoscut sub numele Memorialul Revoluţiei.

Ideea deschiderii unui Muzeu al Revoluţiei, la Timişoara, a fost vehiculată în campania pentru parlamentare din 2012. Opiniile în privinţa acestui subiect au fost împărţite, cei care nu îl susţineau invocând ca argument existenţa, tot în Timişoara, a Memorialului Revoluţiei. Proiectul a fost abandonat. Până în urmă cu puţin timp, când primarul Timişoarei, liberalul Nicolae Robu, a anunţat că se caută un spaţiu unde să funcţioneze acest muzeu.

Azi, la Timișoara ajunge o delegație a Ministerului Culturii, pentru a vedea potențialele spații muzeale. „Locația pe care am propus-o, pentru că nu aveam alta la dispoziție în zonă centrală, este clădirea muncipalității de Vasile Alecsandri nr. 1, cea imediat de după Primăria veche. Noi avem oricum, pentru această clădire, un proiect de consolidare și de înălțare cu un nivel pentru a o aduce la nivelul de înălțime cu celelate clădiri din zonă. Atunci amenajarea suplimentară probabil că ar fi binevenită pentru a-i asigura o configurație spațială care să corespundă nevoilor muzeului plus sunt celelalte sunt potrivite. Neajunsul este că nu are vizibilitate destulă din Piața Libertății”, a declarat ieri, pentru Radio Timişoara, Nicolae Robu.

Ideea Muzeului Revoluţiei a apărut în peisaj în noiembrie 2012. La vremea respectivă, actualul senator PNL Ben-Oni Ardelean, care candida atunci pentru Colegiul 1 Senat, anunţa că Timişoara are nevoie de un Muzeu al Revoluţiei. Susţinând că a fost contactat pe internet de o persoană din SUA, care i-a scris că i-ar plăcea ca fiii săi să aibă ce vedea în Timi­şoara. Şi ce s-a gândit Ben-Oni Ardelean să le arate copiilor americanului la Timişoara? Un muzeu al Revoluţiei. „Ceea ce îmi doresc este să existe un muzeu cum es­te cel al Holocaustului din Israel. Cred că Ti­mişoara este un brand internaţional al luptei pentru demnitate şi libertate. Un asemenea proiect ar însemna mult pentru turism şi pentru valorificarea culturii”,afirma atunci Ben-Oni Ardelean.

Traian Orban, care conduce actualul Muzeu al Revoluţiei de la Timişoara, cunoscut sub numele Memorialul Revoluţiei, declara că se abţine de la orice fel de comentarii pe această temă.

Teodor Mărieş, vicepreşedinte al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, care, în noiembrie 2012, candidat pe listele Forţei Civice pentru un loc în Senat, dezaproba propaganda electorală pe tema înfiinţării unui nou Muzeu al Revoluţiei, considerând-o o iniţiativa populistă, care “şterge cu buretele anii de eforturi ai actualului Memorial al Revoluţiei, proiect care defineşte pe deplin ceea ce a însemnat şi înseamnă istoric şi moral evenimentele din Decembrie 1989”.

Teodor Mărieş mai spunea că acest muzeu este depozitarul nu doar al fotografiilor, ci şi a întregii arhive a documentelor cu valoare istorică, politică şi morală: “Iniţiativa acestuia este o palmă dată peste obrazul celor care şi-au dedicat ultimii 23 de ani pentru construcţia şi menţinerea Memorialului Revoluţiei. (…) Timişoara nu are nevoie de încă un muzeu al Revoluţiei, ci de o memorie comună anticomunistă. Memorialul Revoluţiei este un bun naţional şi nu un pretext de propagandă ieftină.”

Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16 – 22 Decembrie 1989 a fost înfiinţată în 26 aprilie 1990 cu scopul de a cinsti memoria victimelor represiunii din timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, se arată pe pagina oficială a asociaţiei. Din 1990 până în 1999, Asociaţia a realizat un complex memorial în Cimitirul Eroilor din Timişoara şi 12 monumente, ridicate în Timişoara, în zonele represiunii din Decembrie 1989. Începând cu 1996, în cadrul Memorialului Revoluţiei funcţionează Centrul Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică privind Revoluţia din Decembrie 1989.

„Scopul declarat al asociaţiei este de a deveni, prin Centrul Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică, un mijloc operativ de informare referitoare la evenimentele ce au dus la căderea regimului comunist din România, propunându-şi să valorifice informaţia istorică românească circumscrisă evenimentelor anului 1989 din Europa Centrală şi de Sud-Est. Pentru că aceste momente nu pot fi pe deplin înţelese fără a cunoaşte sistemul comunist în ansamblu, Centrul se preocupă şi de studierea perioadei comuniste din România”, se mai arată pe pagina asociaţiei.