Două milioane de euro, un preţ prea mare pentru Casa Mühle

Proprietarii Casei Mühle cer Primăriei două milioane de euro pentru vânzarea imobilului. Viceprimarul Traian Stoia spune că acest preţ este unul nerealist, estimând că locaţia respectivă ar valora, de fapt, în jur de 500.000 de mii de euro.

Clădirea ar valora 500.000 de euro

casa muhleViceprimarul social-democrat al Timişoarei, Traian Stoia, anunţă că reprezentanţii proprietarului Casei Mühle au venit în audienţă la biroul său pentru a înainta Municipalităţii un nou preţ de vânzare a acestui imobil, declarat clădire monument istoric şi lăsat în paragină.

Traian Stoia afirmă că Primăria Timişoara ar fi interesată să recupereze această clădire, mai ales că reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş „nu se arată interesaţi să pornească demersurile de expropriere”. Un punct de vedere interesant, atâta vreme cât preşedintele C.J.Timiş., Titu Bojin, susţine că acest imobil nu aparţine de instituţia pe care o reprezintă şi de aceea nu are niciun interes să sprijine procedura de expropriere astfel încât imobilul să ajungă din nou în patrimoniul Primăriei.  

Preţul pe care actualii proprietari îl solicită Municipalităţii este, spune viceprimarul, exagerat, fiind vorba despre două milioane de euro. Asta după ce, la primele negocieri, de la începutul acestui an, s-au cerut aproape trei milioane de euro. „I-am explicat Mirelei Stancu, cea care a venit în audienţă, că noi vrem să cumpărăm Casa Mühle, dar la un preţ real”, spune Traian Stoia, estimând că în opinia sa „de nespecialist”, valoarea acelui imobil se ridică la maximum 500.000 de euro. Viceprimarul anunţă că, în perioada următoare, un evaluator din partea Primăriei va analiza clădirea şi va spune exact care este preţul.

Mai mult de un an în care nu s-a schimbat nimic

Izbucnit anul trecut, în plină campanie electorală pentru alegerile locale, scandalul legat de Casa Mühle a făcut furori pentru faptul că încă una dintre clădirile-simbol pentru arhitec-tura Timişoarei, ridicată în secolul al XIX-lea, de pe b-dul Mihai Viteazul numărul 3, a ajuns o ruină în urma unui şir de evenimente similar cu cel al altor imobile de patrimoniu distruse în oraşul de pe Bega.

Imobilul, care în secolul al XIX-lea a aparţinut florarului Wilhelm Mühle, cel care a creat primul soi de trandafir românesc, a ajuns acum zece ani în posesia unor persoane care au solicitat autorizaţii de construcţii pentru realizarea mai mul-tor lucrări, ultimul act de acest gen fiind emis în iulie 2011.

În campania electorală, actuala conducere a Primăriei Timişoara a promis reglementarea acestei situaţii şi un control strict pe linie de urbanism, pentru ca astfel de situaţii să nu se mai repete. Este greu de spus ce s-a ales de aceste promisiuni. Poliţia Locală şi Inspectoratul Teritorial de Construcţii Timiş sunt printre puţinele instituţii care au întreprins demersuri concrete, dând amenzi pentru lucrările efectuate ilegal şi dispunând stoparea imediată a acestora.

În urmă cu jumătate de an se menţiona că se lucrează la un proiect tehnologic legat de refacerea şi reabilitarea imobilului, pentru păstrarea specificului său, şi că trebuie realizat un proiect tehnologic după care să se efectueze lucrări la imobil, ţinând cont că intervenţiile pe o astfel de clădire nu sunt uzuale şi trebuie foarte bine detaliate. Despre acest demers nu se mai ştie, însă, nimic.

Promisiuni de expropriere rămase la nivel de intenţie

În luna martie, prezent la Timişoara, ministrul Culturii, Daniel Barbu, promitea că va face exproprierea imobilului, dacă timişorenii vor veni cu un proiect în acest sens, după ce în prima fază declarase că situaţia nu este de competenţa Ministerului Culturii. Ministrul şi-a schimbat, probabil, poziţia, după ce i s-a înmânat o petiţie semnată de aproape 500 de oameni, pentru exproprierea acestui imobil, şi şi-a “adus aminte” că Legea 422 stabileşte competenţele Ministerului Culturii în ceea ce priveşte expropierea imobilelor de patrimoniu. „Eu sunt, fără rezerve, gata să mă angajez într-o operaţiune de expropriere în interes public, în baza Legii 422. Desigur, îmi revine sarcina de a rescrie această Lege pentru a crea un cadru normativ de protejare a monumentelor. În cazul în care monumente importante se degradează din rea-voinţă sau din lipsă de capacitate economică”, a fost declaraţia lui Daniel Barbu.

Acesta a mai spus că le-ar fi recunoscător timişorenilor dacă ar mai face un pas mai departe în implicarea lor civică şi vor prezenta Ministerului un proiect pentru exproprierea Casei Mühle. “În clipa în care voi avea un astfel de proiect, voi expropria în interes public, dar am vrea să ne fie limpede de ce îl facem. Jumătate de răspuns îl avem: e o situaţie intolerabilă în oraş”.

Corneliu N. VaidaPlecând de la propunerea ministrului Daniel Barbu, timişoreanul Corneliu Vaida (foto), poate cea mai puternică voce din societatea civilă care militează pentru salvarea Casei Mühle, a iniţiat un concurs care s-a adresat în primul rând Asociaţiei Studenţilor de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara, pentru conceperea acestui proiect cerut de Ministerul Culturii pentru a iniţia exproprierea. Proiectele ar fi trebuit să fie centrate pe ideea construirii unei Case Memoriale Wilhelm Mühle şi a unui Muzeu al Rozelor, pe terenul unde se află în prezent Casa Mühle, în cazul în care se constată că nu se mai putea reconstrui nimic pe structura actuală.

Din păcate, aceste demersuri nu s-au mai concretizat cu niciun proiect. “Am iniţiat acel concurs, am găsit şi sponsori şi am aşteptat proiecte, pe care nici acum nu le-am mai primit. M-am bazat pe tinerii arhitecţi, în ideea că ministrul Culturii a promis că, odată ce va avea proiectul pe masă, va aloca banii necesari exproprierii. Faptul că nu am primit nici măcar un singur proiect este dezarmant. Şi descurajant este şi faptul că, deşi sunt în lucru două dosare, la Parchet şi la Poliţie, legat de demolările neautorizate de la Casa Mühle, nici acum aceste anchete nu au s-au finalizat”, mai spune Corneliu Vaida.

Negocieri stopate

La începutul acestui an, reprezentanţii actualilor proprietari ai Casei Mühle au mers în audienţă la primar şi i-au spus edilului că doresc să dărâme vechea clădire şi să construiască una nouă. Primarul Nicolae Robu a declarat ulterior că le-a explicat că acest lucru e imposibil, pentru că nu vor primi certificat de urbanism, autorizaţie de construcţie şi nici de demolare a imobilului. O altă variantă încercată de proprietari a fost să vândă Primăriei imobilul contra sumei de 2,8 milioane de euro. Varianta a fost exclusă ulterior, din cauza valorii mari solicitate.

Totodată, un proiect care propunea iniţierea negocierilor pentru cumpărarea Casei Mühle de către Primăria Timişoara a fost respins în Consiliul Local, deşi avea acceptul primarului Nicolae Robu. Iniţiativa legată de cumpărarea Casei Mühle a fost respinsă prin votul majoritar al consilierilor P.D.-L., P.P.-D.D., dar şi P.C.  O parte din consilierii care au votat împotrivă au precizat că atâta vreme cât există pe rol un litigiu legat de acel imobil, şi atâta vreme cât Primăria a făcut plângere penală pentru degradarea acelui imobil, trebuie ca aceste demersuri să se finalizeze la nivelul Justiţiei, şi abia după aceea se poate discuta despre cumpărare sau expropriere.

Aceiaşi consilieri au mai precizat că nu este normal să se stea la negocieri cu cei care şi-au bătut joc de acea clădire reprezentativă pentru Timişoara. Altfel, orice demers de acest gen ar fi speculat, şi ar risca să devină o obişnuinţă. Alte clanuri în posesia cărora au ajuns imobile de patrimoniu ar putea avea ideea să distrugă clădirile, pentru ca Primăria să le facă o ofertă generoasă, în ideea salvării imobilelor. În plus, spuneau aceştia, existau toate şansele ca tranzacţia să fie una dezavantajoasă pentru Municipalitate, pentru că Primăria obişnuieşte “să cumpere scump şi să vândă ieftin”.

Articol scris în colaborare cu Bogdan PITICARIU 

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis