Dosarul DNA privind puşcăriaşii scriitori, declinat Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie

 

DNA a declinat dosarul puşcăriaşilor scriitori de opere „ştiinţifice” către Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului General. O decizie care ridică semne de întrebare, pentru că dosarul DNA nu viza doar fapte comise de procurori sau de judecători.

 

O declinare cu semne de întrebare?

Într-un răspuns trimis la o solicitare de informaţii referitoare la stadiul anchetei privind publicarea de cărţi ştiinţifice în penitenciare, deschisă de DNA în ianuarie 2016, ni se transmite că în acest dosar s-au efectuat cercetări strict cu privire la fapte, dar că anul acesta, în 8 februarie, a fost declinat la Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie – intens criticată de o serie de voci din Justiţie, din politică şi societatea civilă, care o consideră un instrument de presiune la adresa magistraţilor – a fost înfiinţată în noiembrie 2018, de ministrul Tudorel Toader.  Condusă de procurorul Adina Florea, pe care Tudorel Toader a propus-o de două ori pentru a fi numită la conducerea DNA, secţia are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Decizie declinării acestui dosar al DNA către Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie – care are în atribuţii strict investigarea unor presupuse fapte ilegale comise de magistraţi – ridică, deci, nişte semne de întrebare. Pentru că dosarul DNA nu vizează doar fapte comise de procurori sau de judecători – care ar putea fi implicaţi în punerea în libertate ilegală a unor puşcăriaşi care au declarat că au scris „opere ştiinţifice” –, ci fapte comise de deţinuţii scriitori şi de cei care au contribuit la punerea lor în libertate, adică directori şi patroni de edituri, cadre universitare, angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor .

 

O veritabilă frăţie penal-academică

După cum am mai scris, dosarul a fost deschis de DNA în ianuarie 2016, la vremea respectivă instituţia anunţând că s-a autosesizat în acest caz şi a început o anchetă penală in rem ce viza modul în care, pentru a-şi scurta pedeapa, sute de puşcăriaşi declaraseră, în ultimii ani, că au scris în perioada detenţiei lucrări ştiinţifice. Pentru fiecare astfel de lucrare le-au fost scăzute 30 de zile din pedeaspă. Dosarul viza nu doar sute de deţinuţi, ci şi pe cei care contribuiseră la eliberarea din detenţie, înainte de termen, a acestor „scriitori”. Adică, zeci de cadre universitare, care le-au girat, deşi ştiu ce înseamnă o lucrare ştiinţifică şi ştiu că este imposibil de scris un astfel de volum, în decurs de câteva săptămâni, în detenţie. Apoi, administratori sau directori de edituri care declară că le-au tipărit, dar nu le-au trimis nicăieri spre vânzare, nici măcar nu le-au declarat la Biblioteca Națională. Şi, nu în ultimul rând, angajaţi ai Penitenciarelor şi chiar judecători care nu au văzut nereguli – deşi acestea au fost sesizabile și la o verificare jurnalistică – şi au dispus punerea lor în libertate. Numai în anul 2015, când a fost un vârf al „creaţiei” în puşcării, în penitenciare au fost declarate ca fiind scrise aproape 400 de lucrări ştiinţifice.

În ultimul an şi jumătate am scris mai multe articole pe tema aceasta – pe care, mai apoi, le-am inclus în volumul Frăţia penal-academică, publicat la Humanitas, în 2018 –, după ce am verificat o serie de lucrări „ştiinţifice”, alegând în mod aleatoriu autori, edituri şi profesori care le-au coordonat. O dovadă a imposturii la scară largă este că fiecare dintre speţele verificate ridică mari semne de întrebare, iar în cazul multora, există indicii de fraudă incontestabili. Care vorbesc de la sine despre complicități, în defavoarea legii, între pușcăriași, cadre universitare, edituri și reprezentanți ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Printre numele sutelor de deţinuţi care au scris opere „ştiinţifice” în puşcărie se numără Adrian Năstase, Gigi Becali, George Copos, Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Dan Diaconescu, Dorinel Mucea, generalul MApN Marin Măciucă, Relu Fenechiu, Miron Mitrea.

Pe lista coordonatorilor acestor lucrări se regăsesc Dan Dungaciu, directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române, Mireille Rădoi, director general al Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti, George Ţical, director al Colegiului Naţional de Afaceri Interne, din cadrul Academiei de Poliţie, generalul Vasile Ozunu, fost director al Colegiului Naţional de Apărare, sau Paul Dobrescu, fost director al Consiliului Naţional de Etică, Doina Mureşan, de la Universitatea „Dimitrie Cantemir”.

 

DNA: „S-a acționat coroborat, astfel încât persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice”

Iată ce transmitea DNA, referitor la acest dosar, într-un comunicat din 12 ianuarie 2016:

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-au sesizat din oficiu cu privire la suspiciune săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată.

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurori, fapta ar fi fost săvârșită de mai multe persoane care au acționat concertat în scopul de a crea aparența că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca persoanele condamnate să fie liberate condiționat. Dintr-o notă întocmită de Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și din datele existente în spațiul public rezultă indicii că, în realitate, aceste condiții nu erau îndeplinite în realitate, iar prin faptele săvârșite s-a urmărit exclusiv favorizarea persoanelor condamnate.

În această modalitate, printre persoanele condamnate la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de corupție se regăsesc condamnați care au executat sau urmează să execute cu până la 300 de zile mai puțin decât stabilise instanța de judecată, exclusiv ca urmare a activității infracționale care face obiectul sesizării din oficiu.

Astfel, potrivit art. 96 alin. 1 lit. f din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, în cazul elaborării de lucrări științifice, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică. Pentru a profita de această prevedere, s-ar fi creat un mecanism în care ar fi implicate cadre universitare, reprezentanți ai unor edituri și membri ai comisiilor din penitenciare, care au acționat coroborat, astfel încât persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice, iar pedepsele aplicate de instanțe să se considere ca executate.

Mai multe cadre universitare ar fi acordat recomandări formale prin care au atestat pretinsa relevanță științifică a unor lucrări, exclusiv pe baza titlului acestora, fără a lua contact în vreun mod cu autorul lucrării și fără a cunoaște viziunea acestuia asupra temelor care urmau să fie abordate. Aceste recomandări ar fi avut o natură generică și ar fi fost folosite, uneori, în aceeași formă, pentru elaborarea unor multiple lucrări cu caracter științific.

Alte cadre universitare ar fi acceptat să valideze valoarea unor lucrări și să le includă în evidența unor conferințe științifice internaționale, în condițiile în care activitatea de elaborare desfășurată de autor durase câte o oră pentru fiecare comunicare. Se observă că ar exista o discrepanță între prestigiul presupus al unei asemenea manifestări și implicarea reală a autorului, care a determinat ca fiecare oră de activitate să reducă durata pedepsei executate cu câte 30 de zile.

Totodată, ar fi existat persoane care au acceptat să elaboreze lucrări cu un aparent caracter științific și care au fost asumate ulterior de persoanele condamnate. Lucrările pretins a fi fost realizate în penitenciar citează opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecă, nici online, iar timpul dedicat elaborării lucrărilor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori 6 ore și 40 de minute pentru elaborarea unei lucrări de 212 pagini). În aceste împrejurări, concluzia este că autorul real este o altă persoană.

Reprezentanții unor edituri ar fi acceptat publicarea lucrărilor fără a se raporta în niciun fel la valoarea științifică acestora și interesul pieței de carte, în tiraje infime, care nu au fost puse în vânzare în circuitul comercial obișnuit. Modalitatea atipică de încheiere și executare a contractelor în raport cu celelalte lucrări publicate de aceleași edituri demonstrează că aceste persoane nu ar fi acționat în scopul pentru care a fost înființată persoana juridică, ci exclusiv pentru a împiedica executarea pedepsei în condițiile stabilite de instanță.

Pe de altă parte, funcționari din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu atribuții în analiza condițiilor prevăzute de lege pentru a propune liberarea condiționată ar fi acceptat susținerile condamnaților și le-ar fi acordat beneficiul legal menționat, în lipsa oricărei cenzuri cu privire la temeinicia acestora. Astfel, au existat situații în care persoanele condamnate nu figurau în tabelele de pontaj sau au elaborat în același interval patru lucrări științifice în paralel, împrejurări care arată că era în mod obiectiv imposibil să fie autorii acestor opere.

Aceste împrejurări au dat naștere unui adevărat fenomen de natură să lipsească de conținut deciziile instanțelor (în luna decembrie doar la Penitenciarul Rahova erau în curs de elaborare 46 de lucrări pretins științifice).”

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS