La mai bine de patru ani de la instituirea obligativităţii asigurării locuinţelor prin Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor, proporţia caselor şi apartamentelor asigurate nu s-a modificat spectaculos în Timiş. În judeţ mai puţin de o treime din locuinţe sunt asigurate împotriva dezastrelor, şi în zonele cu cel mai mare risc (cum e cazul caselor din regiunile care au ajuns sub ape la inundaţiile catastrofale de acum zece ani) proporţia este cu mult mai mică.

Cifre modeste

În Timiş există 86.153 de poliţe valabile de asigurare a locuinţelor împotriva dezastrelor, reprezentând un procent de doar 31,46% din totalul locuinţelor din judeţ. Dintre acestea, doar 20.000 sunt încheiate în mediul rural, unde există cea mai mare nevoie de asigurare a locuinţelor împotriva dezastrelor natural, în zonele cu risc mare de a fi inundate, fiind doar câteva zeci de poliţe încheiate în localităţile care au fost sub ape, 2005.

Potrivit Pool-ului de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale – structura care gestionează asigurările obligatorii de locuinţă din România –, în cazul unei locuinţe de tip A (construcţie cu structură de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn), prima de asigurare este de 20 de euro, iar valoarea asigurată este de 20.000 de euro, în timp ce pentru locuinţele de tip B (construcţie cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic) poliţa costă 10 euro, iar valoarea asigurată se ridică la 10.000 de euro.

Prin intermediul poliţelor obligatorii se acoperă în principal trei riscuri ce apar în caz de dezastre naturale: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren. Problema legată de proporţia mică a asigurărilor e că statul nu va mai acorda ajutor pentru sinistraţii ale căror case sunt distruse de viituri. Astfel, prin asigurarea obligatorie a locuinţelor, autorităţile au transferat în responsabilitatea asiguratorilor eventuala despăgubire a sinistraţilor cărora apele le dărâmă sau le afectează grav locuinţele.

Şi, cum mulţi timişeni din zonele cu risc crescut de inundaţii nu şi-au încheiat încă astfel de asigurări, în eventualitatea unor noi inundaţii, ar rămâne sub cerul liber, fără niciun ajutor.

În Timiş există zone în care, în urma inundaţiilor din 2005, Statul a trebuit să refacă sute de case şi unde în prezent foarte puţini sunt localnicii care şi-au încheiat acele poliţe de asigurare obligatorie a locuinţei. Şi aceasta pentru că, spun reprezentanţi ai Primăriilor din zone-problemă precum Foeni, Otelec sau Gătaia, ştiindu-se riscul foarte mare legat de inundaţii, reprezentanţii societăţilor de asigurare au stabilit preţuri foarte mari la poliţele de asigurare, până la un nivel imposibil de acoperit de cei mai mulţi oameni din mediul rural. Oameni care riscă să fie amendaţi în cazul unor controale de profil, pentru că nu deţin asigurarea obligatorie de locuinţă.

Disciplinare cu amenzi

În Timişoara, Direcţia Fiscală le reaminteşte periodic timişorenilor că, potrivit legii, sunt obligaţi să îşi asigure împotriva dezastrelor naturale toate construcţiile cu destinaţia de locuinţă, înregistrate în evidenţele organelor fiscale. În Timişoara, din 160.000 de proprietăţi, aproximativ 30.000 au asigurare obligatorie.

Nerespectarea obligaţiei de asigurare a locuinţelor constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 la 500 de lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către primar sau de către persoanele împuternici de acesta. În acest sens, PAID transmite lunar primarilor lista proprietarilor care nu au încheiat contracte de asigurare obligatorie a locuinţelor iar potrivit prevederilor legale se transmit scrisori de înştiinţare, cu confirmare de primire, către debitori.

“În vederea îndeplinirii obligațiilor administrației publice locale ce rezultă din prevederile Legii privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor se va proceda la identificarea proprietarilor ce nu au încheiate poliţe obligatorii de asigurare constituind baza de date care să cuprindă evidenţa acualizată a acestora şi corelarea informaţiilor cu cele existente în evidenţele P.A.I.D-ului precum şi emiterea şi comunicarea înştiinţărilor către debitorii identificaţi ca primă măsură în vederea aplicării prevederilor legale specifice”, spun reprezentanţii Direcţiei Fiscale.

Pe de altă parte, în 2011 reprezentanţii de atunci ai Primăriei Timişoara nu au reacţionat prea bine la ipoteza de a demara campania de controale legate de verificarea asigurărilor, argumentând că nu e normal ca Municipalitatea să fie obligată să amendeze proprietarii de locuinţe care nu îşi încheie asigurarea obligatorie, în condiţiile în care cea mai mare parte din cuantumul acestor amenzi urma să fie virat într-un fond al asiguratorilor şi doar 20%, la Primărie, situaţie în care Municipalitatea devine, pe bani puţini, un fel de agent de control al companiilor private din domeniul asigurărilor.

Între timp, echipa de la conduce­rea Primăriei s-a schimbat, şi punctul de vedere actual al Municipalităţii este că, atâta vreme cât aceste obligaţii de verificare au fost impuse prin lege, trebuie acceptate ca atare.

Despăgubiri de doar 20.000 de lei plătite în Timiş

Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor arată că în Timiş, după patru ani de instituire a obligativităţii asigurării locuinţelor, s-au plătit despăgubiri de doar 20.504 lei. Suma încasată a fost, probabil, de sute de ori mai mare, ceea ce înseamnă că asigurările obligatorii de locuinţe sunt, alături de cele de malpraxis, unele dintre cele mai profitabile tipuri de asigurare încheiate de societăţile de profil.

FALT: “Interesul este să se ia nişte bani, nu să se acopere efectiv o serie de riscuri”

Federaţia Asociaţiilor de Locatari Timişoara spune în acest sens că ar fi fost normal ca riscurile suportate din poliţa PAID să fie adaptate specificului local, în urma unor decizii ale Consiliilor Judeţene, şi aceasta pentru că unele dintre dezastrele naturale acoperite de poliţă, cum sunt alunecările de teren sau inundaţiile au un risc infim de a se produce vreodată la Timişoara.

Pe de altă parte, această poliţă de asigurare obligatorie, susţin reprezentanţii Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara, acoperă doar pagubele produse în urma unor dezastre naturale şi lasă neacoperite exploziile la instalaţiile de gaze – care au dus, în ultimii ani, la adevărate tragedii în mediul urban. Reprezentanţii FALT comsideră că, în mod normal, ar fi trebuit să se realizeze, cu Prefecturile, cu Consiliile Judeţene şi Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă, o evaluare a probabilităţii producerii unor dezastre la nivel local şi, în funcţie de acest specific local, să se facă asigurările.  

“De fapt, interesul este să se ia nişte bani, nu să se acopere efectiv o serie de riscuri. Ar fi trebuit să existe o listă de dezastre natural din care să se aleagă trei sau patru tipuri de calamităţi cu risc mare de producere la nivel local. Normal că nişte poliţe de asigurare care acoperă riscurile legate de alunecări de teren la Timişoara şi lasă pe dinafară exploziile de la conductele de gaze sunt nişte poliţe foarte profitabile pentru societatea care le încheie”, spune Petru Olariu, preşedintele FALT.

Schimbări controversate

Nu doar la nivel local, ci şi central există rezerve legate de eficienţa viitoare a acestui gen de asigurări, raportată şi la schimbările legislative dorite în domeniu. Recent, preşedintele Klaus Iohannis a retrimis Parlamentului spre reexaminare, legea de modificare a Legii nr. 260/2008, privind asigurarea obligatorie a locuinţelor, avertizân că aceasta poate duce la îngrădirea dreptului proprietarilor de a-şi proteja imobilele, prin imposibilitatea de a încheia o poliţă.

Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor prevedea posibilitatea Pool-ului de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale ca, în cazuri bine determinate, fără ca acestea să fie definite, să condiţioneze încheierea poliţei PAD de efectuarea unei inspecţii de risc a locuinţei ce va face obiectul asigurării obligatorii.

“Prevederea nou introdusă, care impune o restricţie referitoare la încheierea asigurărilor facultative de către societăţile de asigurare-reasigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă, apreciem că promulgarea legii va conduce, tocmai pentru cele mai vulnerabile proprietăţi, la îngrădirea dreptului proprietarilor de a-şi proteja imobilele, punându-i în imposibilitatea de a încheia orice fel de asigurare a locuinţei”, se preciza în cererea de reexaminare a Preşedinţiei.