Discriminarea profesională a femeilor suferinde de cancer de sân, o prejudecată

Numeroase raţiuni pentru a lupta, câteva motive de optimism şi o campanie inedită: 25 de luni de implementare a unui proiect în care se vor realiza 5000 de mamografii gratuite, 25 de evenimente informale menite să răspândesacă informaţii referitoare la importanţa diagnosticării precoce a cancerului de sân, 25 de femei ambasador ale acestei cauze şi 25 de frânturi de poveste, parte dintr-un destin în care cancerul a fost una dintre încercări. Acestea sunt doar o parte dintre coordonatele conceptului Help 25, structurat de Fundaţia OncoHelp.

 

Luptă şi speranţă

Help25Într-un cotidian invadat de tumul­tul dezlănţuit al unor realităţi presante, se consumă chiar lângă noi, la adăpost de lumina reflectoarelor sub care s-au deprins să evolueze, după partituri din ce în ce mai stridente, personaje poli­tice sau mondene, o serie de manifes­tări menite să aducă în atenţia publicu­lui larg vulnerabilitatea unor semeni de-ai noştri. Într-un astfel de cadru, ales parcă anume pentru a predispune la re­flecţie, poţi să afli frânturi din încleş­tarea unor oameni cu destinul care li s-a dovedit potrivnic şi în faţa căruia cau­tă, cu determinare, toate argumentele pentru a învinge.

Un astfel de prilej s-a dovedit a fi şi întâlnirea de marţi seara, desfăşu­rată în spaţiul Librăriei Cărtureşti, din incin­ta Iulius Mall, în organizarea Fundaţiei OncoHelp. Manifestarea a adus în dis­cuţie un subiect delicat le­gat de stigma­tizarea femeilor suferin­de de cancer, într-un context social marcat de preju­decăţi şi de o educaţie precară. 

Cancerul, un motiv de stigmatizare?

Mihaela Ciotea portret

Potrivit declaraţiilor Mihaelei Ciotea, reprezentant al Help25, femei­le care au avut sau au de înfruntat po­vara unui astfel de diagnostic, mai au în faţă, în societatea românească, încă o oprelişte… Stavilele sociale de care sunt nevoite să se izbească adesea. Ele vin din partea anturajului sau chiar din par­tea angajatorilor. Acestor femei li s-a adresat în principal dezbaterea de marţi seara, găzduită de Librăria Cărtureşti.

Activităţile Fundaţiei OncoHelp, adresate tocmai femeilor bolnave de cancer de sân, sunt structurate într-o serie de demersuri. Pe de o parte, este vorba despre o campanie în curs de de­rulare, care vizează strângerea de fon­duri menite achiziţionării unui mamo­graf performant. Pe de altă parte, se derulează o campanie de informare, conştientizare şi sensibilizare a publi­cului larg asupra beneficiilor diag­nos­ticării precoce a cancerului de sân. În plus, o iniţiativă a aceleiaşi fundaţii vizează susţinerea pacientelor care se confruntă cu teribilul diagnostic, deru­lată prin intermediul Grupului de Su­port pentru Persoanele Bolnave de Can­cer de Sân “Violeta”.

Campania de strângere de fonduri pentru achiziţionarea unui mamograf digital şi-a propus ca scop iniţial colec­tarea a 200.000 de euro. Până în acest moment, s-a strâns aproape 15% din suma necesa­ră, spune Mihaela Ciotea, care declară însă că luna decembrie se va dovedi bogată în evenimente de colectări de fonduri. Pe lângă achiziţio­narea mamo­grafului menit să depisteze cancerul de sân în stadiile incipiente ale bolii, voluntarii proiectului Help25 şi-au mai propus şi constituirea unei baze de date care să cuprindă o eviden­ţă a tuturor pacientelor diag­nosticate cu cancer de sân în partea de vest a ţării, în judeţele Timiş, Arad, Caraş-Se­verin şi Hunedoara. În total, aproxima­tiv 1.750.000 de suflete, mai cu seamă femei din mediul rural, persoane cu ve­nituri modeste sau fără nicio formă de venit, ar putea beneficia de pe urma acestei campanii de scree­ning pentru depistarea precoce a can­cerului de sân.

Catalin Marian portret

Baza de date ar urma să fie pusă la dispoziţia cercetătorilor de la Uni­ver­sităţile de Medicină şi Farmacie ca­re derulează proiecte de cercetare în domeniul prevenţiei, depistării şi trata­mentului maladiei. Printre acestea, şi Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, din Timişoara, acolo un­de îşi desfăşoară activitatea de cerceta­re unul dintre reprezentanţii echipei Help25, medicul Cătălin Marian, im­plicat în studii în domeniul carcinoge­nezei, al depistării biomarkerilor tu­morali şi al epidemiologiei moleculare.

Confesiuni emoţionante despre confruntarea cu un inamic nevăzut

Componentei ştiinţifice a proiec­tu­lui i se adugă şi o componentă de su­port desfăşurată sub auspiciile Grupului „Violeta”, înfiinţat în 2006 , la iniţiativa unor medici oncologi şi a unor paciente care s-au luptat cu boala şi s-au dovedit mai puternice decât aceasta. Graţie lor a fost lansată recent, broşura inti­tulată 25 de frânturi de viaţă, în care foste paciente vorbesc despre modul în care s-au luptat cu boala, despre cum au găsit puterea de a purta pe umeri teribilul diagnostic şi despre felul în care această confruntare le-a modifi­cat percepţia asupra vieţii.

Dacă îţi oferi răgazul de a răsfoi paginile broşurii sau de a parcurge rândurile testimonialelor publicate pe site-ul proiectului Help25, cuvintele care îţi vor reţine imediat atenţia se leagă de luptă şi speranţă. Şi se mai leagă, potrivit confesiunilor unor foste paciente, de puterea de a recunoaşte că ai suferit de cancer, că ai făcut par­te din acea categorie a femeilor care au învăţat să fie şi să rămână femei, chiar dacă şi-au pierdut părul, în timpul curelor lungi şi dificile de chimio- şi ra­dioterapie, sau de puterea de a-şi în­vinge lacrimile şi de a-şi mobiliza inte­gral resursele fizice în scopul de a în­frunta şi de a învinge boala.

„Am aflat că sunt bolnavă în noiembrie 2002”, povesteşte Monica, una dintre doamnele care au înfruntat teribilul diagnostic. „Nu am avut timp să mă gândesc. Totul s-a derulat foarte repede şi motivaţia mea de a trăi, pre­cum şi dorinţa mea de a rămâne lângă fiul meu, care pe atunci era licean, au reprezentat totul. Dacă ar fi să mă în­torc acum în timp, nu aş mai da ascul­ta­re medicului meu de familie, care s-a dovedit nepriceput, ci aş cere părerea unui alt medic. Aliaţii mei în confrun­tarea cu momentele dificile au fost gân­direa pozitivă, timpul petrecut în natură, dragostea pentru animale, în special pentru câini şi implicarea mea, în care am cointeresat întreaga fami­lie, în îngrijirea câinilor abandonaţi”.

Confesiunii Monicăi, care vorbeş­te despre implicare şi dăruire, despre nevoia de a oferi ocrotire şi despre iu­bi­rea pentru fiul său, de care s-a anco­rat pentru a găsi puterea şi motivaţia de a se salva pe sine, i se adaugă alte nu­meroase mărturii ale unor femei ca­re s-au dovedit îndeajuns de puternice încât să se lupte cu ameninţarea unui astfel de diagnostic.

Depistarea tardivă a bolii creşte riscul de mortalitate

Cancerul de sân este o afecţiune extrem de frecvent întâlnită, repre­zentând, de altfel, şi una dintre cele mai frecvente cauze de deces în rândul femeilor.

Potrivit unor statistici oficiale citate de reprezentanţii echipei Help25, în întreaga lume aproximativ 12% dintre femei sunt diagnosticate cu cancer de sân, ceea ce înseamnă că una din opt femei se confruntă cu încercarea la care le supune un astfel de diagnostic. Din  nefericire, statis­ticile arată îngrijorător în ceea ce priveşte incidenţa îmbolnăvirilor în ultimii 20 de ani: se înregistrează în medie 109,8 cazuri /100.000 de femei /an, în U.E., şi 50,56 cazuri / 100.000 de femei / an în România, potrivit unor statistici din 2006.

Rata mortalităţii cauzate de această boală este, de asemenea, îngrijorătoare: aproximativ o treime dintre pacientele afectate mor. Rata de mortalitate în U.E., la nivelul statisticilor din 2006, era de de 38,4 / 100.000 de femei, iar în România, de 28,25 / 100.000 de femei.

Referitor la segmentul de vârstă cel mai afectat, incidenţa maximă se înregistreză în intervalul 45 – 65 de ani, dar boala nu ocoleşte nicio categorie de vârstă. Diagnosticarea bolii în sta­dii incipiente se dovedeşte salvatoare pentru viaţa multora dintre paciente.

Din nefericire, însă, la acest ca­pi­tol, România, din pricina unei lipse de informare şi a absenţei unei educa­ţii medicale elementare, mai cu sea­mă în mediile sociale afectate de să­răcie, dar şi din cauza absenţei unor programe de screening bine puse la punct, nu furnizează date statistice liniştitoare. Dacă în ţările dezvoltate, în care programele de screening func­ţionează, mai mult de 60% din totalul de cazuri sunt diagnosticate în faze incipiente (adică, în stadiile I şi II), în România mai bine de două treimi din cazurile de îmbolnăvire sunt  depista­te în stadiile III şi IV, fapt care dimi­nuează mult din şansele de vinde­care ale pacientelor.

Medicii insistă, de altfel, asupra imperativului unor demersuri de edu­care şi conştientizare care să deter­mi­­ne femeile, mai ales pe cele din cate­goriile vulnerabile, să recurgă cu regu­laritate la autopalparea sânilor ca me­todă de identificare precoce a even­tua­lelor tumori ale sânului şi pe nece­sitatea efectuării unei mamo­gra­fii o da­tă pe an, aşa cum se prac­tică în pro­gramele de screening din ţările dezvol­tate. În acest condiţii, rata de supra­vie­ţuire în caz de diag­nostic precoce, după cinci ani de la depista­rea bolii, poate ajunge la 96,8% pentru cazurile sur­prin­se în stadiu de debut, la 75,9% în cazul diagnosticării în stadii intermedia­re (II şi III) şi la 20,6% în cazul depistării cancerului de sân în stadiu metastazat.

image_pdfimage_print

Articol scris de

Jurnalist Timpolis