Pentru desfăşurarea în cât mai bune condiţii a proceselor electorale, în România este necesară adoptarea unui Cod Electoral, document care a fost trimis spre Parlament încă din 2011, fiind supus unor tergiversări succesive. În absenţa acestuia, lipsa de uniformitate legislativă, inflaţia de legi, ordonanţe de urgenţă, decizii şi hotărâri emise în perioada imediat premergătoare alegerilor pot impieta asupra rezultatelor alegerilor, avertizează ExpertForum, în urma analizei rezultatelor şi problemelor care au fost semnalate în urma scrutinului pentru Parlamentul European, din 25 mai.

Procesele electorale în România, între improvizaţie şi bune practici

Un raport elaborat de o echipă a Expert Forum relevă principalele aspecte desprinse din analiza rezultatelor alegerilor europarlamentare din 25 mai. Raportul „Procesele electorale în România, între improvizaţie şi bune practici”, ai cărui autori sunt Septimius Pârvu, Maria Krause şi Constantin Mârza, se intitulează este parte dintr-un proiect mai amplu, „Votez european pentru alegeri româneşti”, susţinut financiar prin Fondul pentru Inovare Civică, Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe. Proiectul este administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi a fost derulat de Expert Forum, în parteneriat cu Centrul Român pentru Politici Europene, Centrul Raţiu pentru Democraţie şi Funky Citizens. Raportul a fost prezentat în 18 iunie, la Bucureşti, în cadrul unui eveniment moderat de jurnalistul Vlad Mixich.

Relevând principalele caracteristici ale alegerilor europarlamentare din 25 mai, raportul Expert Forum insistă asupra contextului particular în care s-a desfăşurat scrutinul pentru alegerile europarlamentare din acest an, context tensionat, generat de criza politică survenită la jumătatea lunii februarie în interiorul alianţei USL. Ruptura acesteia şi retragerea intempestivă a PNL de la guvernare a reconfigurat raporturile de forţe de pe scena politică românească şi a determinat regruparea formaţiunilor politice în funcţie de afinităţile de moment. A apărut, astfel, o nouă alianţă electorală PSD – UNPR – PC, care a căutat, practic, să confişte o parte din însemnele electorale ale destrămatei USL, încercând, în primă instanţă, să utilizeze şi acronimul USD, pentru asocierile pe care acesta le-ar fi putut crea în ochii electoratului care a susţinut USL la alegerile locale şi parlamentare din 2012.

O campanie electorală fără substanţă, puţin focusată pe politici publice europene

„Campania electorală a fost una fără substanţă, orientată mai degrabă pe conflicte politice şi pe teme româneşti, cu accente naţionaliste, şi foarte puţin pe subiecte de politici publice europene”, se precizează în cuprinsul raportului întocmit de ExpertForum. De altfel, mare parte dintre birourile electorale judeţene, este menţionat, au avut de soluţionat probleme legate de solicitările de retragere a materialelor electorale ale Alianţei PSD-UNPR-PC, motivul invocat de către reclamanţi fiind acela că ele promovau ideea de continuitate a USL, şi aceasta în contextul în care USL nu mai exista la momentul desfăşurării alegerilor.

Deruta ideologică şi inconsistenţa mesajelor politice au fost, de asemenea, semnalate de către autorii raportului: „Nu a existat o separare clară între mesajele partidelor de stânga, centru şi dreapta. Per ansamblu, ultimul an şi alegerile din mai 2014 au demonstrat volatilitatea şi lipsa de orientare ideologică a partidelor din România”.

Autorii raportului mai spune că, pe de o parte, partidele politice din România s-au dovedit incapabile să producă o campanie electorală structurată în jurul unor mesaje consistente, cu orientare înspre cetăţean şi înspre interesele acestuia, şi că, pe de altă parte, s-a înregistrat un aspect diferit faţă de contextul european în ce priveşte ofensiva mesajelor cu caracter extremist, în sensul că „partidele extremiste sau vădit naţionaliste nu s-au regăsit vizibil pe scena de campanie din România, spre deosebire de valul de extremism înregistrat la nivel european”.

Însă, este menţionat, „piaţa electorală din România şi-a dovedit din nou  volatilitatea dacă luăm în calcul coaliţiile formate înainte şi după perioada de campanie. Coaliţiile partidelor care nu au platforme comune şi care în teorie se află în zone diferite ale eşicherului politic nu dovedesc decât faptul că actorii electorali sunt dispuşi să încheie alianţe temporare, bazate pe un puternic interes de a deţine puterea şi nu de a guverna conform unor ideologii sau valori comune”.

Polemici pe forme şi mai puţin pe fond

17 au fost judeţele în care birourile electorale au avut de soluţionat contestaţii primite din partea reprezentanţilor PNL, în care aceştia au reclamat utilizarea, de către PSD – actuali competitori electorali, foşti aliaţi în cadrul USL – a sintagmei „USL trăieşte”.În toate cazurile, precizează autorii raportului, contestaţiile formulate de reprezentanţii PNL,care au invocat încălcarea Codului de bune practici în materie electorală a Comisiei de la Veneţia, au fost acceptate, şi aceasta în pofida contestaţiilor depuse de PSD.

Un element interesant consemnat ca atare de autorii raportului a fost faptul că alegerile europarlamentare au fost utilizate de către reprezentanţii tuturor partidelor şi formaţiunilor politice pentru verificarea cotelor electorale ale potenţialilor candidaţi la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an: „Toate partidele importante au pus în discuţie candidaţii pentru alegerile prezidenţiale din toamnă, aceasta fiind una dintre temele predilecte de dezbatere din spaţiul public. Potenţialii candidaţi la prezidenţiale au fostprezenţi pe afişele electorale, alături de politicieni aflaţi pe listele pentru europarlamentare. De asemenea, atât liderii de partid de la nivel central, cât şi cei de la nivel regional sau local au fost implicaţi activ în campanie, fiind prezenţi vizibil pe materialele electorale. Politicieni precum Victor Ponta, Crin Antonescu, Mihai Ungureanu sau Traian Băsescu au susţinut activ listele de candidaţi”. În plus, se subliniază faptul că mesajele de campanie au fost construite maidegrabă în jurul conflictelor dintre principalii lideri politici de pe scena românească şi au surprins mai puţin valori sau principii europene sau teme de politici publice: „Mesajele electorale s-au dovedit a fi mai degrabă o repetiţie pentru alegerile prezidenţiale din luna noiembrie 2014 şi nu au reflectat teme legate de politică publică pe care partidele l-ar susţine la Bruxelles. Mai mult, românismul şi mesajele eurosceptice au ocupat spaţiul public, iar campaniile au fost mai degrabă generice, fără a reflecta identitatea partidelor. Nu a existat o diferenţă clară între mesajele partidelor de dreapta şi a celor de la stânga eşichierului politic”.

Absenţa unui Cod Electoral, o încălcare a recomandărilor OSCE

În perioada premergătoare alegerilor, nu au existat, însă, cazuri de modificare a legislaţiei pe ultima sută de metri şi nici nu s-au publicat ordonanţe de urgenţă, relevă autorii raportului EFOR. Care precizează în context că nereguli de acest gen au fost semnalate critic, cu referire la alegeri desfăşurate în anii anteriori, în rapoarte ale observatorilor OSCE, dar şi în documente elaborate de Comisia Europeană, publicate în raportul MCV.

Mai mult decît atât, este precizat în raportul întocmit de echipa EFOR, încă din 2012, rapoartele întocmite cu referire la absenţa unui Cod Electoral unic la care să se raporteze autorităţile de management electoral din România a fost consemnată de către reprezentanţii OSCE. Aceştia au notat că „în pofida recomandărilor anterioare OSCE/ODIHR şi eforturilor participanţilor la procesul electoral, nu a fost adoptat un cod electoral consolidat care să reglementeze toate tipurile de alegeri”, chiar dacă a fost emisă în acest sens, în ianuarie 2010, chiar şi o decizie a CCR, în care este stipulată necesitatea ca întreaga legislaţie electorală să fie reexaminată, urmând a fi concentrată într-un cod electoral.

În raport se mai precizează şi faptul că, la scrutinul din 25 mai, nu au fost înregistrate blocaje semnificative şi că organizaţiile aparţinând societăţii civile sau reprezentanţii mass-media nu au semnalat nereguli flagrante, iar atitudinea autorităţilor de management electoral s-a dovedit a fi în general receptivă. Nu au existat, însă, date publice cu privire la numărul de observatori interni cu care a operat fiecare dintre aceste organizaţii neguvernamentale.

O altă problemă semnalată o reprezintă faptul că mulţi dintre reprezentanţii organizaţiilor acreditate ca supraveghetori ai scrutinului au admis că reprezintă partide politice, fapt care indică nevoia unei reglementări prin care actorii politici şi candidaţii independenţi să poată acredita observatori, pentru a se diferenţia clar între observatorii non-partizani şi cei politici.

Alte probleme care rămân în actualitate se leagă de eficienţa pregătirii preşedinţilor de birouri electorale, precum şi de dezvoltarea unui corp profesionist de funcţionari electorali, precum şi stabilirea unor limite clare de intervenţie ale administraţiei electorale.

În plus, relevă raportul, problematic rămâne şi accesul la informaţiile furnizate de birorurile electorale, cu excepţia BEC, care publică informaţiile pe un website propriu. 

Reprezentanţii EFOR apreciază că este însă stringent necesară adoptarea unui Cod Electoral – proiect  care se află pe masa parlamentarilor de mai bine de trei ani –, dat fiind că se remarcă lipsa de uniformitate legislativă, inflaţia de legi, ordonanţe, decizii şi hotărâri emise pentru fiecare tip de alegeri. Respingerea a două propuneri de Cod Electoral şi tergiversarea aprobării variantei propuse de către AEP, în 2011, indică lipsa unei strategii pentru alegerile din România şi a unor politici planificate eficient şi chiar lipsă de voinţă politică.

Votul masiv pe listele suplimentare şi voturile nule, vulnerabilităţi principale

Una dintre principalele probleme generatoare de vulnerabilităţi, se mai relevă în raportul EFOR, este utilizarea listelor suplimentare, şi aceasta cu atât mai mult cu cât într-un număr semnificativ de secţii de votare au fost înregistrate procente ridicate de votanţi pe liste suplimentare, de până la 200% faţă de alegătorii înscrişi pe listele permanente. 

Un alt indicator problematic a fost cel care reflectă numărul de voturi nule înregistrate, cel mai mare din cele trei alegeri organizate pentru Parlamentul European în România.

Nu există instrumente de vot anticipat şi nici mecanisme eficiente de combatere a votului multiplu, care este direct legat în multe cazuri de votul pe liste suplimentare, este menţionat într-una dintre concluziile raportului elaborat de EFOR.

În ce priveşte transparenţa procedurilor de contestare, raportul sugerează că sunt necesare îmbunătăţiri, precum şi stabilirea unor termene mai clare de soluţionare a contestaţiilor şi trasarea cu exactitate a rolurilor reprezentanţilor autorităţilor electorale în soluţionarea contestaţiilor. „Din pricina perioadei limitate de activitate a autorităţilor de management electoral, există o dificultate în a reacţiona la timp la toate solicitările”, se arată în acelaşi raport, în care se relevă şi faptul că „legea electorală trebuie să conţină informaţii privitoare la contestarea deciziilor Biroului Electoral Central. Informatizarea secţiilor de votare şi introducerea de registre pentru reclamaţii pot soluţiona o parte din aceste probleme”.

Deşi observatorii acreditaţi nu au semnalat nereguli majore în derularea procesului electoral, au fost consemnate totuşi situaţii înregistrate în secţii de votare unde s-a manifestat influenţa reprezentanţilor autorităţilor locale sau unde s-a practicat transportul organizat al alegătorilor, situaţie care reprezintă un factor de risc, întrucât poate fi combinat lesne cu mita electorală. 

La capitolul vulnerabilităţi, este amintită o creştere îngrijorătoare a numărului de voturi înregistrate pe listele suplimentare, reliefând, în dinamică, faptul că, la scrutinul din 2007, au fost înregistrate 604.706 voturi pe liste suplimentare, în anul 2009 – 668.217, în vreme ce în 2014 – 689.371 voturi înregistrate pe listele suplimentare.

Numărul de voturi pe listele suplimentare rămâne ridicat, reprezentând un factor de risc, întrucât poate indica faptul că partidele politice au influenţat votanţii sau chiar au procedat contrar legii electorale pentru a determina cetăţenii să voteze într-un anumit fel sau cu un anumit candidat, este menţionat în raport, în care se precizează şi că au existat secţii de votare în care s-a înregistrat un procent de peste 100% în ce priveşte raportul dintre numărul alegătorilor înscrişi pe liste permanente şi numărul celor înscrişi pe liste suplimentare.

Timişul, pe lista campionilor la vot pe liste suplimentare

Pe lista judeţelor în care s-au înregistrat astfel de situaţii îngrijorătoare figurează şi Timişul, cu secţia de votare numărul 111, din Timişoara, în care raportul menţionat a fost de 384,5%, adică 792 de persoane au votat pe liste suplimentare, faţă de numărul de 216 votanţi care au figurat înscrişi pe listele respectivei secţii de votare.

În situaţii similare s-au aflat secţiile de votare numărul 145 din Craiova – Dolj, cu 444 de alegători înscrişi pe listele permanente şi alţi 905 figurând pe listele suplimentare sau o secţie de votare din localitatea bihoreană Sânmartin, cu un procent de 392% (adică, un raport între cei înscrişi pe listele permanente şi cei înscrişi pe listele suplimentare de 197 la 773).

„Constatăm însă, în mod surprinzător, că judeţele care ar putea fi considerate ca principalele destinaţii turistice, Prahova şi Constanţa, au valori foarte scăzute. În acelaşi timp se întâlnesc valori ridicate in judeţe precum Olt, Mehedinţi, Ilfov, Giurgiu, Sălaj şi Cluj”, este consemnat de echipa EFOR.

În ce priveşte numărul voturilor nule, autorii raportului semnalează că acesta a fost cel mai crescut în comparaţie cu alegerile anterioare pentru Parlamentul European: 345. 011 voturi nule au fost înregistrate în 2014, faţă de 194. 626, în 2009 şi 246.555, în 2007. În anumite secţii, spun  ei, numărul de voturi nule s-a ridicat la peste 40% din numărul voturilor total exprimate. Media pe ţară a voturilor nule este de 6,38%. Conform statisticilor, sunt judeţe precum Neamţ, Vaslui, Vrancea, Bacău, Dâmboviţa, unde procentul de voturi nule a depăşit 20% din numărul total de voturi exprimate.