Deşi statul nu a fost niciodată un prea bun platnic al despăgubirilor datorate pentru exproprierile aferente tronsoanelor de autostradă din vestul ţării, constanta ceartă pentru pământ şi grăniţuire a unor localităţi din Timiş le dă autorităţilor scuza perfectă pentru a argumenta întârzierea plăţilor. Între timp, procesele expropriaţilor cu structurile Ministerului Transporturilor se adună.

Grăniţuire cu complicaţii

Procesele pentru grăniţuire între mai multe localităţi din Timiş le oferă  autorităţilor scuza perfectă pentru a motiva întârzierea plăţilor pentru exproprierile aferente tronsoanelor de autostradă în construcţie.

Chestionat recent pe tema întârzierilor nepermis de mari care caracterizează procesul de despăgubire a timişenilor expropriaţi, Ministerul Transporturilor a precizat prompt: „Procedura de expropriere nu a continuat pe un tronson, întrucât între Primăria Coşteiu şi Primăria Lugoj a existat un litigiu pentru stabilirea limitei administrative şi a planurilor parcelare. Lucrările de cadastru s-au putut relua numai după finalizarea litigiului. După finalizarea litigiului dintre Primăria Lugoj şi Primăria Coşteiu s-au definitivat planurile parcelare şi limita teritoriilor administrative ale localităţilor Lugoj şi Coşteiu, în urma cărora a fost necesară promovarea unui nou proiect de Hotărâre de Guvern de expropriere, cu modificarea anexei cu proprietarii, aferentă localităţii Lugoj şi localităţii Coşteiu”.

Cu alte cuvinte aceste neînţelegeri legate de grăniţuiri nu au făcut niciun bine cetăţenilor afectaţi, cu pământuri pe parcelele respective, dimpotrivă. Iar celor afectaţi de aceste întârzieri ale plăţilor acest motiv le-a mai dat un motiv în plus să acţioneze statul în instanţă, pentru că, fie că e produs de autorităţile locale sau centrale, prejudiciul asupra proprietăţii private rămâne, iar forurile europene, le care se ajunge de obicei cu astfel de procese sunt foarte sensibile la problemele legate de proprietate. Cu alte cuvinte, prin astfel de atitudini, creşte numărul de procese pe care le are statul cu proprii cetăţeni, dar pot creşte şi despăgubirile impuse în urma judecării unor astfel de procese la instanţe precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

„În zona Lugojului sunt mulţi cetăţeni care au semnalat întârzieri mari legate de plata despăgubirilor pentru exproprieri. Iar pe aceste speţe Guvernul dă un răspuns sec, de regulă, că plăţile pentru despăgubiri depind de buget. Pe plan local, se mai adaugă şi aceste probleme legate de cadastru apărute între localităţi, generate de parcele cu situaţii juridice neclare. Iar când dă peste asemenea cazuri, Guvernul şi-a făcut obiceiul de a bloca plăţilor pentru întreg lotul. E ca şi cum statul ar face economii şi ar căuta motive pentru a nu face plăţile”, ne-a declarat deputatul UDMR de Timiş Molnar Zsolt, care se numără printre parlamentarii care au făcut sesizări legate de plăţile pentru exproprieri.

În aşteptare de ani buni

De ani de zile, zeci de proprietari de teren din Timiş, deposedaţi pentru construcţia diverselor loturi ale autostrăzii A 1, aşteaptă să-şi primească banii de la Stat. „Mi se pare normal ca aceşti oameni, dacă aşteaptă de atâta timp, să ceară şi penalităţi pentru nerespectarea termenelor de plată asumate de către stat. Au bază solidă pentru a face asta”, ne-a precizat deputatul hunedorean Radu Bogdan Ţîmpău, care a realizat şi el interpelări pe aceeaşi temă. Pe traseul autostrăzii Lugoj-Deva sunt şi situaţii antologice, cum e cea din comuna hunedoreană Lăpugiu de Jos, unde un localnic în vârstă de peste 70 de ani, Vasile Muntean, aşteaptă de ani de zile să fie despăgubit – pentru câţiva metri pătraţi “furaţi” de autostradă – cu un leu, respectiv 13 lei. Situaţie ridicolă, raportată la sumele imense date companiilor care se ocupă de lucrările la autostradă.

Grila despăgubirilor oferite de CNADNR în contul terenurilor expropriate în Timiş pentru construirea tronsonului de autostrada Lugoj-Deva a ajuns în atenţia instanţelor de judecată, după ce proprietarii au reclamat preţurile foarte mici primite de la Stat.

Pe rolul Tribunalului Timiş sunt înregistrate 150 de dosare care au ca obiect revendicarea a unor sume de ordinul milioanelor de lei de la CNADNR, în timp ce la Curtea de Apel Timişoara sunt 62 de dosare în care soluţiile instanţelor de fond au fost contestate. Marea problemă remarcată era că preţurile diferă foarte mult de la o comună la alta, deşi categoriile de teren erau aceleaşi.