Deputat PNL Marilen Pirtea: „Copiii nu pot fi programați, ca roboții, ei sunt ființe sociale, care au nevoie de relaționare”

Foto: Constantin Duma

 

La copii a intervenit o frustrare acută, pe care o resimt în perioadele în care sunt obligați să-și limiteze interacțiunile și viața socială, consideră deputatul PNL Marilen Pirtea, vicepreședinte al Camerei Deputaților şi rector al Universităţii de Vest din Timişoara. Copiii, mai spune el, nu pot fi programați, ca roboții, „ei sunt ființe sociale, care au nevoie de relaționare – nu de izolare –, iar perioada foarte lungă de timp în care au fost obligați să se izoleze aproape în totalitate, fără program școlar și fără posibilitatea de a participa la activități culturale și de învățământ față în față, se resimte și în ieșirile agresive, pe care le au uneori”. Fără să fie le fie scuzabile ieșirile violente, adaugă Marilen Pirtea, ar fi mai bine să căutăm să îi înțelegem pe acei copii care au dezvoltat un profil nevrotic în timpul acestei izolări de şase luni și să le acordăm tot sprijinul pentru a-și tempera ieșirile.

Un alt factor major, care completează seria de influențe contextuale asupra comportamentului copiilor, care agravează ieșirile negative ale celor înclinați spre violență – apreciază deputatul liberal – constă în inacțiunea profesorilor, cei ce ar fi direct responsabili de educarea unui simț civic și moral al copiilor: „Profesorii, însă, trăiesc acum într-o adevărată «teroare psihică», determinată de presiunea părinților copiilor și a familiilor lor în ansamblu. Dascălii sunt acum sub un stres continuu, cauzat de excesiva intervenție protecționistă a părinților față de comportamentul copiilor lor, indiferent dacă au sau nu au motive întemeiate pentru a manifesta o astfel de grijă ieșită din comun.

Această depășire excesivă a rolurilor educaționale din ceea ce numeşte triunghiul „şcoală – copii – părinți” se explică, spune el, și prin completa detașare şi derobare pe care unii părinți o manifestă față de rolul de educator în cadrul  familiei: „Sub motivul că au un job foarte solicitant, părinții abandonează rolul de educator al copiilor lor, cerând în schimb mai mult decât este posibil de la dascăli, astfel că derapează ușor în atitudini critice, presându-i pe educatorii din școală cu solicitări de multe ori absurde.”

Marilen Pirtea remarcă faptul că, în „delicatul și complexul” domeniu al educației se manifestă, tot mai des, o presiune constantă a părinților și familiilor elevilor,  prin deja cunoscutele grupuri de pe WhatsApp, „în care aceștia devin excesiv de îngrijorați și alarmați datorită situațiilor în care cadrele didactice își dovedesc, uneori, slaba pregătire și lipsa de atitudine. Dascălii devin instrumentul prin care părinții exercită o presiune constantă pentru a li se confirma evaluările personale și subiective despre copii”. Dintr-o astfel de „nerăbdare” a părinților, care reacționează exagerat în fața situațiilor de inadecvare demonstrate de către cadrele didactice, ma spune Marilen Pirtea, mulți dintre aceștia ajung să-și asume ei înșiși o calificare situată cel puțin la nivelul calificării dascălilor din școală,” o eroare semnificativă, de cele mai multe ori”. „Nu e greu să înțelegem, într-un astfel de sens al sarabandei de percepții și autopercepții greșite, cum se înmulțesc și promotorii teoriei conspirațiilor, fie că vorbim de vaccinuri, de tehnologia 5G sau de coronavirus. Persoanele care își autoevaluează competențele mult dincolo de granițele lor reale sunt predispuse să creadă că, de fapt, coronavirusul este o conspirație. Explicația fenomenului are o directă legătură  cu inflația de diplome, un fenomen ce nu este pur românesc, îl regăsim explicat și în capitolul 3 al cărții lui Tom Nichols, «Sfârșitul competenței», intitulat «Studiile superioare: clientul are întotdeauna dreptate»”, observă deputatul Marilen Pirtea.

Pe de altă parte, mai spune el, nici îmbrățișarea meseriei de profesor nu este astăzi stimulată, nici prin mecanisme sociale și nici prin pârghiile instituționale ale statului: „Profesorul nu beneficiază de respectul cuvenit și nici de statutul social pe care l-ar merita. De aici pleacă și o anume atitudine de teamă manifestată de dascăli, care sunt «timizi» în acordarea penalizărilor potrivite pentru comportamentele agresive și violente ale copiilor. Se mai practică astăzi scăderea notelor la purtare?  Se mai recurge la motivarea negativă? Probabil că mult prea puțin în raport cu o necesară prctică a formării conduitelor dezirabile în societate”.

Deputatul liberal mai spune că violențele „aproape inexplicabile”, pe care le observăm și care ne șochează în aceste zile pot fi analizate într-o dezbatere mai profundă, prin apelul la o suită de factori care s-au aglomerat în spațiul nostru public școlar. „Acești factori sistemici caracterizează acum un profil aproape descurajant al sistemului și culturii noastre educaționale. Doar prin decizii bazate pe dovezi, obținute prin accesarea datelor deschise despre școala românescă, vom reuși să generăm soluții utile, mai ales pentru creșterea siguranței în scoli și în mediul public”, conchide deputatul Marilen Pirtea.

 

Print Friendly, PDF & Email