Noi denumiri de străzi ar putea intra în nomenclatorul stradal al Timişoarei de luna viitoare, la pachet cu redenumirea unor străzi şi a unui bulevard.

Nume de străzi, inspirate din istoria recentă

Pentru următoarea şedinţă de plen Primăria Timişoara a pregătit consilierilor locali un proiect privind atribuirea unor nume unor străzi fără nume, alături de schimbarea denumirii unui bulevard şi a unor străzi.

Tronsonul de stradă adiacent străzii Grigore Alexandrescu, situat între străzile Vasile Loichiţă şi Pelbartus, va primi denumirea Ion Flueraş – om politic social-democrat român din Arad, de meserie rotar, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, arestat de autorităţile comunsite în iunie 1948, condamnat la 15 ani de temniţă grea şi a fost omorât în închisoarea Gherla în 1953.

Tronsonul de stradă fără nume perpendicular pe strada Ovidiu Balea se va numi Dan Mateescu – membru titular al Academiei Române şi preşedinte al filialei Timişoara, profesor universitar la Timişoara, care a introdus noi metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice asimilate în Germania.

Tronsonul de stradă perpendicular pe strada Comoarei primeşte numele Vasile Deheleanu – cel mai longeviv jucător din echipa Ripensiei, de profesie economist, care a jucat cu echipa naţională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).

Bucata de stradă situată între Calea Şagului şi Strada Grădinii se va numi Toma Dordea, după numele profesorului universitar la Politehnica Timişoara, specialist în domeniul maşinilor electrice, preşedinte al filialei Timişoara a Academiei, deţinător a cinci medalii de aur şi argint obţinute la Saloanele Internaţionale de Invenţii de la Geneva, Bruxelles, Bucureşti şi Budapesta.

Tronsonul de ramificaţie a străzii Turda va primi numele lui Mihai Roşu – profesor, teolog şi scriitor bănăţean, care s-a dedicat emancipării românilor din Banat. 

Strada  perpendiculară pe strada Ion Popovici Bănăţeanu se va numi Coriolan Baltă, după numele unui fost primar al Timişoarei din perioada 28 august 1930 – 17 august 1931.

Tronsonul de stradă fără nume perpendicular pe strada Vasile Georgevici se va numi Coriolan Drăgulescu – după numele unui academician român, chimist, membru titular al Academiei Române, care a înfiinţat Facultatea de Chimie Industrială în cadrul Institulului Politehnic din Timişoara.

Bucata de stradă perpendiculară pe strada Corneliu Ursu va fi denumită Diogene V. Bihoi – fost regizor al Teatrului German de Stat Timişoara, iniţiator şi mentor al trupei de teatru studenţesc „Thespis”, care în 1994 a iniţiat prezentarea unei săptămâni de teatru care să reamintească de idealurile revoluţiei timişorene „Săptămâna teatrului politic 16-22 Decembrie”.

În fine, strada perpendiculară pe prelungirea străzii Graz va avea numele Lublin – oraş din Polonia înfrăţit cu Timişoara, având faima de „Oxfordul Poloniei” datorită celor cinci universităţi publice şi câtorva institute particulare în care sunt instruiţi 100.000 de studenţi.

Trei preschimbări de nume

Pe acelaşi proiect de regăsesc şi trei schimbări de denumiri. Bulevardul Constructorilor, perpendicular pe Calea Stan Vidrighin, îşi schimbă denumirea în bulevardul 12 Noiembrie 1884 – ziua în care Timişoara devenea primul oraş iluminat electric din Europa.

Tronsonul Căii Dorobanţilor, situat între podul Andrei Şaguna şi bulevardul Simion Bărnuţiu, îşi schimbă denumirea în strada Andrei Şaguna, avându-se în vedere faptul că recent a fost redenumit şi podul adiacent Podul Andrei Şaguna.

Strada de ramificaţie a aleii Cristalului, situată între strada Uranus şi aleea Sănătăţii, denumită până acum Tronsonul de ramificaţie, primeşte numele Iolandei Balaş Sőtér – campioană olimpică română de etnie maghiară, care a dominat proba de săritură în înălţime timp de un deceniu, fost preşedinte al Federaţiei Române de Atletism din 1988 până în 2005.

Istoricul timişorean Ioan Haţegan spune că este bine că se dau acestor străzi fără nume denumiri legate de istoria recentă. „Pe de altă parte, după cum am mai spus, nu sunt de acord cu acea iniţiativă de anul trecut, de redenumire a unor poduri cu nume încetăţenite pe plan local, cum e Podul Dacilor. Dacă lumea i-a spus într-un felul podului respectiv timp de 100 de ani, tot aşa îi va spune şi de acum. Deci nu văd rostul”, mai spune istoricul Ioan Haţegan.