Foto: Facebook / La două bufniţe
În vremuri în care piaţa de carte nu numai că nu poate promite cea mai profitabilă afacere, dar nu promite nici măcar supravieţuirea acesteia, în vremuri în care criza covid a închis definitiv destule librării, librăria „La două bufnițe” din Timișoara are și azi ușa deschisă. Anul trecut, pe timpul stării de urgenţă, când au fost nevoite să închidă ușa, au deschis fereastra. Pentru a nu rupe legătura cu cititorii. „A fost un moment în care ne-am dat seama că într-adevăr ne-am făcut prieteni, oameni cărora le pasă de librărie, care vor să o aibă și peste câțiva ani”.
Visul din facultate
Visul de a avea propria lor librărie s-a conturat în vremea în care erau studente la Filologie, la Universitatea de Vest din Timişoara, când, cucerite de Shakespeare and company, din Paris, și de Sylvia Beach, se imaginau construind și ele, la Timişoara, o librărie literară destinată şi comunităţii locale, și scriitorilor. În decembrie 2016, visul Oanei Doboşi şi al Ralucăi Selejan a devenit realitate, cele două deschizând propria librărie, „La două bufnițe”. În centrul istoric al oraşului, în Piaţa Unirii, într-o foarte frumoasă clădire ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fosta Casă Krautwaschl. Imobilul este parte a ansamblului cunoscut sub numele de Casele Canonicilor, construite iniţial în stil baroc austriac, apoi refăcute în prima jumătate a secolului XIX în stil clasicist, şi încă o dată, la finalul anilor 1800, după planurile arhitectului Şerban Sturza, când au primit forma pe care o păstrează şi azi.
Totuşi, ce au bufniţele cu piaţa de carte? Iniţial, a fost dorinţa de a lega numele firmei de Timişoara veche, când în oraş erau localuri renumite, mai ales în Piaţa Unirii, localuri cu nume asemănătoare: „La trei coroane”, „La leul de aur”, „La trompetistul”. Într-un final, la numele librăriei au ajuns, explicau la inaugurare, făcând un mix între modul lor de a fi din timpul studenţiei, când citeau şi învăţau noaptea – „eram ca nişte păsări de noapte” – şi Timişoara veche cu ale sale bufniţe imperiale, care erau puse deasupra porţilor fiind considerate ca protectoare ale patrimoniului.
Librăria are 158 mp, fiind împărțită în zone distincte: intrarea – unde sunt expuse noutățile editoriale, promoțiile, cărțile despre Timișoara și Banat și volumele autorilor timișoreni, camera copiilor și adolescenților, biblioteca romanelor din Europa Centrală și de Sud-Est, camera de evenimente – în care se află barul și un pian destinată lansărilor de carte, camera de poezie, biografii și critică literară și anticariat și camera de socio-umane și de arte.
După aproape cinci ani, librăria „La două bufnițe” este deja un spaţiu cultural de referinţă al Timişoarei, dar nu numai, librăria fiind inclusă în Federaţia Europeană şi Internaţională a Librarilor (European and International Bookseller Federation).
Librăria cu fereastra deschisă
În ciuda problemelor prin care a trecut, în ultimul an, din cauza restricțiilor impuse de pandemie – care au dat peste cap şi chiar au închis afaceri – și în ciuda faptului că este o librărie mică, neafiliată vreunui lanț comercial, librăria are și azi ușa deschisă. Un motiv, spun „Bufnițele”, este că anul trecut, pe timpul stării de urgenţă când au fost nevoite să închidă ușa, au deschis fereastra. „Comanda se făcea telefonic, pe mail sau pe Facebook, iar apoi oamenii veneau să-și ridice cărțile, de la geam. Cum pe noi pandemia ne-a prins fără un site de vânzare online, comenzile au venit până în luna iunie exclusiv din partea comunității, chiar și din țară; nu au fost multe, dar pentru o librărie mică, independentă, cum suntem noi, orice comandă a fost importantă. Propunerea de a deschide geamul a venit din partea unui prieten, medicul Mihai Gafencu. Atenția din partea comunității a contat mult. Sfaturile, părerile, comenzile curgeau”, spune Raluca Selejan.
Apoi, au realizat un site pentru vânzare de carte online. Pe lângă contractul încheiat cu o firmă de curierat, au livrat cărţi şi cu mașinile personale.
Raluca Selejan şi Oana Doboşi. Foto: Facebook / La două bufniţe
În cele aproape două luni de stare de urgență, în care au fost nevoite să ne reinventeze, cele două „bufniţe” au și reamenajat librăria, împreună cu două artiste din Timişoara, Ligia Seculici și Monica Schüller.
Deşi vânzările le scăzuseră cu 55 la sută, au reuşit performanţa de a nu fi nevoite să aducă bani de acasă pentru susţinerea afacerii pe perioada lockdown-ului. „Avantajul financiar a fost că acum doi-trei ani, banca cu care lucrăm ne-a sfătuit să ne facem un cont de overdraft și, deși atunci nu am vrut atunci să intrăm în credite, anul trecut ne-a salvat”, spune Raluca Selejan.
A doua resursă financiară pe care au avut-o la dispoziţie în perioada aceea critică au reprezentat-o banii primiţi pentru proiecte. Cu foarte puţin timp înainte de declanşarea pandemiei, având mai multe idei de proiecte pe care nu le puteau însă susține financiar din vânzarea de carte, își înfiinţaseră un ONG. Astfel, au depus șapte proiecte – la Primăria Timișoara, Consiliul Județean și la Ministerul Culturii – și le-au câștigat pe toate.
Cele două „bufniţe” spun că, în perioada aceea foarte dificilă, din partea statului nu a existat niciun sprijin pentru librării. Cum a existat, de exemplu, în Franța, unde cărțile au fost considerate produse esențiale, tocmai pentru ca librăriile să poată rămâne deschise. „În Franța, s-a lucrat legislativ la asta, apoi librăriile fizice au primit sprijin financiar pentru comandă de cărți, pentru chirii, pentru utilități, pentru transport. Guvernul a susținut financiar transportul cărților cumpărate online din librăriile fizice, independente”, adaugă Raluca Selejan. O lege a preţului mic, cum există în Franța, ar ajuta librăriile mici și independente, în numele unei diversități culturale, adaugă Oana Doboşi, spunând că ar aştepta mai mult suport din partea statului pentru ce înseamnă instituții de cultură și pentru industria cărții. „Noi nu avem legi care să favorizeze industria cărții. Și nu am întâlnit încă un politician care să fie interesat cu adevărat de piața de carte.”
Reinventarea
În perioada de lockdown, pentru a rămâne pe linia de plutire s-au reorientat spre evenimente online. Primul, care a avut mare succes la public, spun ele, a fost cititul de povești pentru copii. „În martie anul trecut, am fost prima librărie din țară care a citit zilnic povești; la mijlocul stării de urgență, deja cam toată lumea o făcea”, spune Raluca Selejan.
Tot datorită reorientării exclusiv spre online au ajuns mult mai ușor la autori pe care, altfel, le-ar fi fost greu să-i aducă în librărie și din motive financiare, şi din motive geografice, și pentru că unii dintre ei au o agendă foarte plină: „Pentru un eveniment online de jumătate de oră i-am prins mult mai ușor, iar asta a fost un alt avantaj. Şi am ajuns la mult mai multă lume, vedeam cum creşte numărul de vizualizări, cum publicul se familiarizează cu autorul respectiv. Un alt avantaj este că la evenimentele online nu trebuie să te uiți live, poţi salva link-ul și le asculți când vrei”.
Admit însă, la unison, că au simţit lipsa întâlnirilor față în față şi ele, şi clienţii librăriei. Singurul eveniment offline organizat anul trecut, pe care speră să-l facă și anul acesta, este Rezidența literară. Au adus trei scriitori la Timișoara, unde aceştia au stat o lună și doar au scris: Marin Mălaicu Hondrari, Philip Ó Ceallaigh și Sven Popović, din Croația. Scopul unui astfel de proiect este susținerea scriitorilor independenţi cu cazare, transport și o bursă, pentru ca ei să aibă timp și liniște să scrie.
Intenţionează să continue Rezidenţa… şi anul acesta, chiar să o transforme în proiect anual. „Nu ne-am gândit încă la nume pentru anul acesta, vrem să vedem pe ce finanțări ne bazăm. Ori pe proiect făcut pe ONG, ori pe finanțare de la Primărie, dar am găsit şi un sponsor care a venit el spre noi, după ce a citit despre Rezidență”, spune Oana Doboşi.
Pentru anul acesta, deşi se anunţă mai bun decât 2020, cu perspectiva de a reveni la viaţa normală de dinainte de pandemie, „bufniţele” nu au luat, deocamdată, în calcul organizarea de evenimente offline: „Ce am învățat anul trecut este că trebuie să ne adaptăm de la o zi la alta”.
Ambele spun că în perioada aceasta dificilă s-au consolidat legăturile cu clienții: „A fost un moment în care ne-am dat seama că într-adevăr ne-am făcut prieteni, oameni cărora le pasă de librărie, care vor să o aibă și peste câțiva ani”. Iar a fi o librărie mică, independentă, adaugă ele, oferă şi avantaje. Le permite să fie autentice, să poate face ce şi cum vor: „Nu avem impuse anumite titluri pe care să le vindem, să promovăm un anumit autor, să vindem de o anumită sumă. Și asta se reflectă în oferta de carte pe care o avem, în evenimentele pe care le organizăm. În plus, când ești mic, știi să supraviețuiești cu puțin și asta, în vremuri de criză, e foarte important. Când știi să te descurci și cu puțin, ai resurse, inclusiv psihice, să supraviețuiești.”
„Avem tot timpul din lume să punem în practică tot ce visăm”
În 2023, Timişoara va deveni Capitală culturală europeană, titlu câștigat în 2016. Deși sunt un reper în spațiul cultural timișorean, „Bufnițele” nu au fost invitate să facă parte din vreun proiect cultural derulat de Asociaţia Timişoara 2023 (fostă 2021) care gestionează programul Timișoara Capitală Culturală Europeană.
Oana Doboși afirmă că nu a existat un Open Call de proiecte la care să poată participa. „Atât de mari sunt problemele acolo, încât nu avem energie să intrăm în vreun proiect, nu e nimic clar. Dar de când avem librăria și suntem membre în Federaţia Europeană și Internațională a Librarilor, menţionăm la toate târgurile de carte că Timișoara va fi capitală europeană a culturii”, adaugă Raluca Selejan. Oana Doboşi mai spune că, de altfel, nu aşteaptă să le pună nimeni pe scena mare: „Și noi, ca alții, ne aducem aportul și putem fi un sprijin pentru titlul acesta. În Federaţia Europeană și Internațională a Librarilor nu am intrat pentru că Timișoara urmează să devină capitală culturală, ci pe munca și voința noastră; am cunoscut librari din toată lumea, am împărtășit experiențe, suntem exemple unii pentru alții.”
În perspectiva lui 2023, „Bufnițele” anunță că vor face ceea ce au făcut și până acum: „Producem evenimente și content cultural.”
Ceea ce știu sigur este că şi-au propus să ducă librăria o viaţă întreagă: „Avem tot timpul din lume să punem în practică tot ce visăm și tot ce ne dorim și să contribuim și la bunul mers al comunităii, și al vieții literare, să facem cât mai multe pentru literatură”.
Articol publicat şi în Revista 22 şi în Puterea a Cincea.
Ultimele comentarii