„De ce eu?”, filmul despre sinuciderea suspectă a procurorului Cristian Panait, rulează la Timişoara

Emilian-Oprea-in-De-ce-eu„De ce eu?”, filmul realizat de Tudor Giurgiu, inspirat de sinuciderea misterioasă a tânărului procuror Cristian Panait, va fi proiectat şi la Timişoara.

 

Apăsat de dilema alegerii între adevăr şi carieră

Proiecţia de la Timişoara – care va avea loc în 12 noiembrie, de la ora 20, la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul – face parte dintr-o serie care include alte trei proiecţii, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, organizate în perioada 10 – 13 noiembrie.

Sunt curios cum vi se va pare, ce vă place sau ce nu v-a convins. Să discutăm, după film, despre România anului 2002, despre ce trăim azi şi ce va fi de-acum încolo. Despre sacrificii şi speranţă”, spune, argumentându-şi acest miniturneu prin ţară, Tudor Giurgiu, regizorul peliculei. Alături de Tudor Giurgiu se va afla şi actorul principal, Emilian Oprea, care îl interpretează pe tânărul procuror Cristian Panait.

De ce eu?, filmul realizat de Tudor Giurgiu – care îi are în distribuţie pe Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Mihai Smărăndache, Liviu Pintileasa şi Alin Florea  –, este inspirat de sinuciderea misterioasă a procurorului Cristian Panait care, în anul morţii sale, lucra la un dosar ce privea un caz de corupţie ce mergea spre grei a zilei de atunci.

Teaserul filmului De ce eu?, cunoscut până de curând sub titlul de Cristian, începe cu textul scris: „Înainte de 21 decembrie 1989, Securitatea, poliţia politică a regimului comunist, avea un efectiv de 15.312 angajaţi şi beneficia de serviciile a peste 400.000 de informatori”.

Urmează textul „2002. În România existau 7 servicii secrete. Ministere importante aveau propriul Serviciu Secret”, fiind prezentate imagini cu siglele acestora –  SRI, SIE, SPP, DGIPI, SIPA, DGIA şi STS.

După imaginile cu siglele serviciilor secrete, teaserul conţine un mesaj ce aparţine, potrivit imaginilor, unui blogger anonim: „Toţi cei care încearcă din interior să lupte cu un sistem asfixiant sfârşesc inevitabil prin a fi înghiţiţi, izolaţi şi sfâşiaţi în bucăţi…”.

„Cristian (29 de ani) este un procuror cu o carieră în plină ascensiune. Şefii săi îi încredinţează un caz de maximă importanţă: anchetarea unui alt magistrat suspect de luare de mită. Dilema alegerii între adevăr şi carieră îl apasă cumplit. Încercând să rezolve cazul cu orice preţ, Cristian intră într-o zonă periculoasă şi are parte de surprize şi revelaţii neaşteptate”, se mai arată în teaserul filmului.

„Acest film m-a prins cu totul, m-a devorat”

Tudor GiurgiuTudor Giurgiu spune că acesta este cel mai greu film pe care l-a făcut până în prezent: „M-a prins cu totul, m-a devorat, m-a absorbit. Un film despre un erou. Despre justiţie, politică şi multe altele”.

Cum a pornit acest film? Regizorul Tudor Giurgiu îşi aminteşte cum, „prin 2002 – 2003”, a găsit un text mai vechi despre magistraţi. „După zece ani, cred cu tărie că justiţia a început să aibă eroi, oameni integri, cu coloană vertebrală, care refuză compromisul. Cine nu vede schimbările în justiţie din ultimii ani e fie orb, fie rău intenţionat”, afirmă Tudor Giurgiu.

Care adaugă că, dacă în anii 2000, era imposibil să îţi imaginezi ca miniştrii să fie anchetaţi sau condamnaţi, între 2006 – 2012 au fost deferiţi justiţiei, pentru fapte de corupţie, 23 de membri ai Parlamentului, 15 miniştri şi secretari de stat, opt prefecţi/subprefecţi şi tot atâţia preşedinti de Consilii judeţene, peste 100 de primari, peste 50 de magistraţi.

 

Justiţia anului 2002: „Nu putem avea eroi, fiindcă sistemul îi atacă”

 „Justiţia nu are eroi. Nu are caractere puternice, destine de excepţie, oameni hotărâţi să spună liber lucrurilor pe nume. Procurorii şi judecătorii se complac în comoditatea bleagă a unei profesii care le asigură securitatea faţă de orice factor extern. Cum ar fi, de exemplu, faţă de societate, adică de oameni, care din când în când, mai ridică problema răspunderii şi a responsabilităţii. Nu putem avea eroi, fiindcă sistemul îi atacă şi, cum s-a întâmplat cu mine, îi obligă să devină martiri. Amândoi ştim cât de urâte sunt lucrurile văzute din interior. Cunoaştem incompetenţa, grobianismul, autoritarismul, hoţia multiplicată la nivelul sistemului”. Acesta este un fragment preluat de Tudor Giurgiu dintr-un text scris pe un blog înfiinţat în memoria lui Cristian Panait.

În presa vremii s-a scris că sinuciderea procurorului Panait a fost cauzată de faptul că șefii săi, Ilie Picioruș și Ovidius Păun, au infirmat soluția pe care acesta a dat-o în dosarul ce îl viza pe procurorul Aexandru Lele, care fusese suspendat din funcție după ce a dispus reținerea lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD de Bihor de la vremea respectivă. Sinuciderea sa a avut loc de la ultimul etaj al unui blocul situat în București, str. Logofăt Luca Stroici.

Adrian Năstase, Joiţa Tănase, Ilie Picioruş, Rodica Stănoiu, dar şi multe alte personaje politice ştiau că Tărău era un mafiot, dar au decis să-l scoată din ţară, să-l mazilească pe anchetatorul său, procurorul Alexandru Lele, şi să-l distrugă psihic pe magistratul Cristian Panait. Şi asta, pentru un pumn de arginţi”, scria, în 17 februarie 2005, Hotnews.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis