Epilogul poveştii fostei echipe de fotbal Politehnica e în derulare de aproape doi ani, la Tribunalul Timiş, sub forma unui proces de insolvenţă al cărui final nu e greu de anticipat. De regulă, cauzele de insolvenţă trebuie soluţionată rapid, pentru a mai exista o şansă cât de mică de recuperare măcar parţială a datoriilor. În cazul de faţă, după ani de zile de cofinanţare din bani publici a fostei echipe de fotbal, în urmă a rămas un şir lung de datorii. Care, probabil, vor fi stinse de la buget, dacă se va constata, cu o probabilitate destul de mare, că nu se mai poate recupera nimic de la fosta societate care a administrat clubul de fotbal timişorean.

Un proces-maraton

Nu o dată, pe parcursul ultimilor ani, s-a solicitat ca, la toate instanţele de specialitate, procesele de insolvenţă să fie judecate cu maximă celeritate. Şi aceasta dintr-un motiv practic şi evi­dent: cu cât se lungeşte procedura, cu atât scad şansele de recuperare. Patri­moniul societăţii ajunse în insolvenţă, dacă mai există, se subţiază treptat şi chiar dis­pare cu totul dacă procedura trenează o perioadă mai lungă de timp. Din acest punct de vedere, este destul de greu de imaginat ce se va mai putea recupera de la celebra societate care a adminis­trat clubul-fanion de fotbal al Timişoarei, S.C. Politehnica Timişoara. Şi aceasta pentru că procesul de insolvenţă în ca­re e titulară principală este în derulare de aproape doi ani la Tribunalul Timiş.

Masa credală, adică toţi cei care mai speră să recupereze banii datoraţi de fosta societate, este stufoasă. Prin­cipali creditori sunt, după cum era de aşteptat, Direcţia Generală a Finanţe­lor Publice Timiş, care speră să recupere­ze datoriile rămase către bugetul de stat de fosta societate, şi Consiliul Jude­ţean Timiş, mai precis Direcţia de Pre­stări Servicii Timiş, care e greu de ima­ginat că mai speră recuperarea chiriei datorate de către fosta Poli pentru utilizarea stadionului „Dan Păltinişanu”.

Cât se va mai putea obţine în ur­ma acestei proceduri prelungite de in­solvenţă se poate anticipa de pe acum. Un indiciu e şi faptul că instanţa a tre­buit să ceară imperativ societăţii ajunse în insolvenţă să-şi timbreze o cerere depusă la dosar cu 120 de lei taxă ju­diciară de timbru şi 0,3 lei timbru judi­ciar, sub sancţiunea anulării acesteia. Pe parcur­sul acestui an a existat un şir impre­sionant de amânări în dosar, „pen­tru continuarea perioadei de observa­ţie în procedura generală de insolven­ţă”, amânarea fiind aprobată şi la ulti­mul termen din 9 septembrie. Urmă­to­rul ter­men va fi abia pe 12 decembrie, şi procedura, în loc să se simplifice şi să se apropie de soluţionare, s-a compli­cat, prin contestaţiile făcute legate de masa credală. Culmea e că şi societa­tea în sine a contestat felul în care a fost con­stituită masa credală pentru propria insolvenţă, solicitându-se studiul con­testaţiilor depuse de credi­tori la tabelul preliminar de creanţe.

Cu sau fără prelungirea procesu­lui, probabil că deznodământul va fi ace­laşi. Fostul club nu a avut un patrimoniu mare, folosind baza de antrenament şi stadionul primite de la C.J. Timiş. Deci, chiar dacă patrimoniul acesteia nu a fost înstrăinat, nu sunt speranţe prea mari de recuperare a datoriilor rămase de la societatea ce a administrat echi­pa fanion a Timişoarei. 

„Din experienţa mea, pot să vă spun că, de regulă, din majoritatea proce­du­rilor de insolvenţă nu se mai recupe­rează nimic. Cred că şi Primăria, şi Consiliul Judeţean ar fi trebuit să ia măsuri, mai ales că finanţau clubul, când au văzut că această societate acumulează datorii foarte mari. Nu era niciun secret că erau plini de datorii. Din start, când a început acest proces de insolvenţă, am spus că nu se mai putea recupera mai nimic”, declară avocatul timişorean Carmen Obâr­şa­nu. Care mai spune că a avertizat încă de acum trei ani că se va ajunge aici, şi a făcut numeroase demersuri de aten­ţionare şi la Primărie, dar că nu a as­cul­tat-o nimeni.

Datorii de milioane de euro

Anul trecut, încă de la primele faze ale procesului de preluare a echipei Politehnica Timişoara de către admi­nis­traţia locală şi cea judeţeană, datoriile reprezentau un subiect sensibil. Pentru că, nici fosta conducere a clubului, nici C.J. Timiş, nici Primăria nu s-au arătat dornice să le preia, societatea care administra clubul, patronată de omul de afaceri Marian Iancu, a iniţiat procedura de insolvenţă.

Într-unul dintre ultimele comu­ni­cate transmise de omul de afaceri Ma­rian Iancu, în calitate de finanţator al fostului club Politehnica Timişoara, aces­ta preciza că, la jumătatea anului trecut, fostul club avea datorii către furnizori pentru activităţile curente, în valoare de 582.000 de euro, datorii cuprinse în perimetrul de raportare sportiv pentru licenţiere de 3.300.000 de euro, datorii faţă de personalul clubului, antrenori şi jucători, în valoare de 877.000 de euro, şi datorii faţă de bugetul de stat şi bugetele locale de 1.300.000 de euro.

Şi dacă debitele comerciale sau datoriile către personal sau jucători probabil că se vor reglementa, rămâne deschisă problema datoriilor către stat. De aceea, probabil, insolvenţa a fost o variantă luată în considerare de multă vreme. Încă din primăvara anului trecut, fosta conducere a clubului şi-a exprimat intenţia declanşării proce­durii insolvenţei, urmată de analiza oportu­nităţii continuării activităţii fot­balistice, în baza unui plan de reorgani­zare, sau aceea de a lichida societatea. Până la urmă, a rămas în picioare varian­ta in­solvenţei însă, în această situaţie, este foarte greu de estimat când şi dacă Statul va reuşi să mai recupereze banii datoraţi de fostul club timişorean.

Acesta este şi unul dintre aspec­tele verificate de Curtea de Conturi la colaborarea dintre Primărie, C.J. Timiş şi clubul timişorean. “Până acum, nu se ştie cum, invocându-se verificarea prin sondaj sau necesitatea verificării unor alte chestiuni, această sponsorizare a echipei de către Primărie a rămas ne­controlată de Curtea de Conturi. Aceas­tă perioadă de graţie se pare însă că se termină”, susţin reprezentanţi ai Con­siliului Local. Aceştia mai spun că nu doar datoriile reprezintă o pro­ble­mă legată de fostul club timişorean, ci şi banii acordaţi din fonduri publice aces­tuia, care ar depăşi 12 milioane de euro.

Cât despre C. J. Timiş, acesta a ajuns în instanţă pentru a-şi recupera datoriile aferente chiriei şi utilităţilor pentru Stadionul “Dan Păltinişanu”, ca­re trebuiau plătite de fosta Politehnica Timişoara. Reprezentanţii Direcţiei de Prestări de Servicii din subordinea ad­ministraţiei judeţene spun că a rămas neachitată chiria pentru stadion pe o perioadă destul de lungă de timp. În cazul utilităţilor, acestea intrau în sar­cina Direcţiei de Prestări Servicii, după care trebuia să se recupereze banii de la echipă. O perioadă, s-a reuşit să se recupereze aceşti bani, după care, „ca şi ceilalţi creditori ai clubului, am fost trimişi la plimbare”, spun reprezen­tanţii Direcţiei de Prestări Servicii Timiş, din subordinea C.J. Timiş.

În noua variantă de colaborare cu A.C.S. Poli, problema s-a „rezolvat”, în sensul că aceste cheltuieli, legate de chiria şi utilităţile stadionului, rămân în sarcina administraţiei judeţene, fără să se mai recupereze de la echipă.

Curtea de Conturi contestă soluţia finanţării

În ultimele rapoarte, Curtea de Conturi a precizat că finanţarea fostului club de către Primărie şi C.J. Timiş a fost una la limita legali­tăţii. La Primărie, inspectorii Curţii de Conturi au solicitat reanalizarea modului de respectare a prevederi­lor legale aplicabile în cazul con­tractului de asociere încheiat de Primăria Timişoara cu S.C. Poli­tehnica Timişoara şi clarificarea legalităţii plăţilor efectuate pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal, pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea aces­tuia. Prejudiciul a fost estimat de auditorii publici externi la nivelul sumei de 31.669.417,71 de lei, din care pagubă în sumă de 27.100.000 de lei şi 4.569.417,71 de lei foloase nereali­zate reprezentând plăţi efec­tuate în baza contractului de aso­ciere înche­iat de Primărie cu S.C. Politehnica Timişoara. Mai mulţi consilieri lo­cali spun că e greu de crezut că se va mai recupera ceva din acest preju­diciu, mai ales că so­cietatea care ad­ministra atunci clu­bul este în insol­venţă şi că, deşi Curtea de Conturi a scris negru pe alb că finanţarea nu s-a făcut în con­diţii legale, la Pri­mărie încă mai există controverse pe tema aceasta.

Şi la C.J. Timiş, Curtea de Con­turi a stabilit, în ultimul raport, că „sumele achitate în contul S.C. Politehnica Timişoara S.A. au de­terminat o pagubă adusă bugetului judeţean Timiş, la nivelul plăţilor efectuate, de zece milioane de lei, având în vedere că această finan­ţare a fost efectuată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, menite să reglementeze operaţiunile de anga­jare, lichidare, ordonanţare şi plată a sumelor destinate susţinerii per­formanţelor sportive”. În acest ultim raport, auditorii au solicitat stabilirea întinderii prejudiciului (care include atât paguba, cât şi beneficiile nerealizate până la data recuperării integrale a prejudiciului) şi luarea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia, având în vedere valoarea estimată de audi­torii publici externi la nivelul sumei de peste 11.4 milioane de lei, repre­zentând sume alocate de C.J. Timiş către fosta echipă de fotbal Poli­tehnica Timişoara.