Întrebarea din titlu mă tem că ar trebui reformulată: mai poate fi legată puntea între români şi români, între cei pro-occidentali şi cei „suveranişti”, între care ura a căscat o prăpastie? Cum să reparăm ceea ce a demolat, cu tenacitate, timp de ani de zile, o agresivă propagandă politico-mediatică anti-occidentală care a dezbinat şi a săpat la temelia democraţiei şi a alianțelor fundamentale ale României, adică NATO și UE?

Am sperat poate mulţi dintre noi că, odată încheiată competiţia electorală pentru Preşedinţia României, odată cu ajungerea la Cotroceni a lui Nicuşor Dan, un politician pro-european şi moderat, se va ieşi din zona discursului contondent în care am fost împinşi de propaganda politico-mediatică „suveranistă”, iar situaţia din societate se va domoli. După primele indicii, sunt speranţe deşarte…

Nu au trecut nici 24 de ore de la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Nicuşor Dan şi propaganda politico-mediatică „suveranistă” (anti-occidentală / pro-rusă) a scos din nou artileria grea, împrăştiind minciuni, pentru a distruge încrederea populaţiei în instituţii ale statului şi pentru a întreţine ura. Pentru că fără ură, fără a-şi construi duşmani imaginari, nu îşi pot bifa agenda, nu pot exista. Pentru că ei nu construiesc, ei dărămă, pentru a poza apoi, demagogic, în salvatori. Acum propaganda îi întărâtă pe adepţii „suveranişti” spunându-le că alesul lor, George Simion, nu a ajuns la Cotroceni nu pentru că, în democraţie, majoritatea decide, iar majoritatea a vrut altceva, ci, le spune, pentru că votul lor nu contează. Desigur, nu explică nimeni şi nici nu se întreabă nimeni ce ar presupune acest „a nu conta” în cazul unui vot deja exprimat? Alţi propagandişti spun de-a dreptul că alegerile au fost fraudate – desigur, fără să aducă nicio dovadă în acest sens. Dar cine mai are nevoie de dovezi în acest sistem de informare pe care l-au creat şi în care au prins ca într-un malaxor milioane de naivi? Pentru care un filmuleţ de 30 de secunde, de pe Tik Tok, lansat de un părerolog adesea agramat, e preferat unui articol de presă documentat şi luat ca adevăr absolut.

„Fraudarea” votului le va fi, aşadar, marotă luni de zile. Aşa cum, după decizia CCR, din decembrie 2024, de anulare a alegerilor prezidenţiale pe motiv de viciere a lor prin campania candidatului pro-rus Călin Georgescu, spaţiul public a fost invadat de o serie de naraţiuni false. Printre cele mai populare au fost „lovitura de stat”, „Călin Georgescu preşedintele ales” şi „victime politice” ale unui stat care nu mai este democraţie. O propagandă deşănţată care a otrăvit spațiul public prin minciuni intenţionate, repetitive şi care are ca au avut ca scop şi ca efect fanatizarea și radicalizarea unui segment de populație (nu mic, s-a văzut şi acest vor pentru prezidenţiale).

Fanatizarea multor, îngrijorător de multor oameni este un efect al politicii pumnului ridicat și al răcnetului, al politicii urii și intoleranței, al politicii care face din legionari și criminali de război eroi și modele de urmat – politică dusă de AUR, SOS şi POT – şi, în egală măsură, un efect al veninului, al urii picurate zi de zi în societate prin comunicare de tip „Marș!”. Mesajele transmise de această toxică propagandă politico-mediatică, ani la rând – înteţită în timpul pandemiei de covid prin teorii ale conspiraţiei –, exacerbând frustrarea şi dorinţa de răzbunare pentru propriile neîmpliniri, deziluzii, au dezbinat societatea, încercând de fapt să destabilizeze ţara. Acesat este de fapt un obiectiv urmărit de Rusia, prin războiul hibrid pe care îl duce.

Cinci ani, cât va dura mandatul prezidenţial al lui Nicuşor Dan, vom avea siguranţa că România rămâne pe linia occidentală. Dar după aceea? Problemele care au generat acest val masiv anti-european, creditat la aceste alegeri prezidenţiale cu peste cinci milioane de voturi, au rămas. Sunt tot aici politicienii extremişti anti-europeni din zona aşa-zis „suveranistă”. Sunt tot aici clericii şi monahii din Biserica Ortodoxă Română, prea mulţi, pentru care apărarea credinţiei şi a tradiţiilor echivalează cu intoleranţa şi ostracizarea celor care sunt diferiţi, pentru care legionarismul este anticomunism, care fac politică în favoarea politicienilor ultranaţionalişti, anti-occidentali, săpând, alături de ei, la temelia valorilor creştine pe care se întemeieză însăşi construcţia Uniunii Europene. Propaganda pro-rusă şi ea este tot aici, la fel de agresivă. Regimul de la Kremlin nu dă semne că şi-ar schimba politica imperialistă şi criminală, nici că ar renunţa la războiul hibrid, înteţit după invazia din Crimeea, în 2014.  De incultura multora, de necunoaşterea istoriei şi, implicit, a răului făcut omenirii de regimuri dictatoriale (unele, ajunse la putere prin vot democratic, ca salvaţioniste), a răului făcut de Rusia, timp de zeci de ai, României ne lovim în continuare. Iar educaţia precară a unui segment larg de populaţie, care face ca manipularea să prindă foarte bine, nu e o problemă care se va vindeca de la sine, şi în niciun  caz de azi pe mâine. Avem, aşadar, un cumul de factori care vor contribui, şi în viitor, la un proces de demolare a democraţiei occidentale.

Ajungerea lui Nicuşor Dan la Preşedinţia României a fost o victorie – chiar nesperată – a milioane de români care se raportează la valorile democraţiei occidentale, dar o victorie de etapă. Democraţia va trebui apărată pe mai departe, nu doar de locatarul de la Cotroceni care ne reprezintă. Autoritățile statului au obligaţia să facă ceva pentru descurajarea extremismului, pentru combaterea dezinformării, a manipulării, aplicând legea cu fermitate și fără clemență. Şi  va fi nevoie de strategii naţionale pentru a combate propaganda şi a-i diminua efectele deja produse, prin educaţie, doar că acestea îşi vor simţi efectele pe termen lung. Altfel, dezinteresul, neglijența, complicitatea ameninţă să distrugă democraţia.