Confiscarea Avocatului Poporului

Melania-CInceaSuntem, din nou, la mâna unei majorităţi parlamentare iresponsabile. Care ignoră rolul major pe care Avocatul Poporului îl are, de jure, în privinţa calităţii procesului legislativ şi a echilibrului puterilor în stat. Şi dă întâietate rolului de facto pe care îl joacă, de avocat personal al lui Victor Ponta şi al PSD.

 

În vara lui 2012, când vârfurile noii puteri USL ticluiau lovitura de stat, majoritatea parlamentară s-a mobilizat şi, în şase ore – după ce, în aceeaşi zi, dăduse de pământ cu conducerea celor două Camere ale Parlamentului – a bifat toată procedura de revocare a Avocatului Poporului. Motivul invocat oficial pentru revocarea lui Gheorghe Iancu a fost pronunţarea sa asupra unor probleme, fără să fi fost sesizat. Asta, deşi Constituţia îi permite Avocatului Poporului să îşi exercite atribuţiile şi din oficiu. Neoficial, motivul revocării a fost înlesnirea loviturii de stat pe care capii nou instalatei Puteri o ticluiau. Se aşteptau ca Avocatul Poporului – o instituţie care poate sesiza CCR pe neconstituţionalitatea unor acte sau, din contră, poate închide ochii la derapaje neconstituţionale – să joace un rol-cheie în favoarea suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Şi l-a jucat. Eşecul USL în demiterea lui Traian Băsescu nu a fost cauzat nou-numitul Avocat al Poporului, Valer Dorneanu.

La sfârşit de 2014 şi început de 2015, actualul Avocat al Poporului, Victor Ciorbea, este acuzat la unison, de societatea civilă şi de Opoziţie, că, anul trecut, nu a atacat nicio ordonanţă urgenţă a Guvernului contestată de Opoziţie şi de societatea civilă, deşi CCR invalidase, ulterior, câteva. De fapt, de la numirea în funcţie, în aprilie 2014, dl Ciorbea a dovedit o docilitate vecină cu slugărnicia faţă de Victor Ponta şi, implict, de PSD. Să ne amintim…

La scurt timp după numire, a refuzat să atace la CCR OUG12/2014, referitoare la alegerile parţiale – deşi modificările la lege fuseseră aduse în primăvară, deci cu mai puţin de un an înaintea alegerilor – pentru că PSD, ale cărui drepturi le apără de fapt, se pregătea pentru două tururi de scrutin şi nu trebuia încurcat în planuri.

Aceeaşi atitudine a manifestat-o în iulie, când Guvernul Ponta măcelărea, prin ordonanţă de urgenţă, Legea educaţiei, aducându-i, preelectoral, prevederi cu pronunţat iz populist, ce vizau, printre altele, intrarea fără bacalaureat la facultate, organizarea de doctorate la fără frecvenţă ori posibilitatea ca şefii de administraţii locale şi judeţene să poată face parte din consiliile de administraţiei ale şcolilor pe care le finanţau.

Tot jocurile PSD şi ale lui Victor Ponta le-a făcut şi în toamnă. Când, întâi a tăcut în faţa OUG 55/2014, care dădea undă verde traseismulului politic, apoi, după un scandal public, s-a mulţumit să spună că sesizarea CCR pe această speţă „excedează” competenţa instituţiei pe care o conduce. Victor Ponta pregătea de prezidenţiale şi miza pe sprijinul cât mai multor aleşi locali…

În decembrie, când Guvernul Ponta dădea o ordonanţă de urgenţă cu dedicaţie pentru doctorul dovedit plagiar Victor Ponta, modificând, din nou, Legea Educaţiei – pentru ca aceasta să le confere titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la el –, Avocatul Poporului tăcea din nou.

Era suficient să atace invocatul caracter de urgenţă al acestor ordonanţe. Niciuna dintre ele nu ar fi trecut “testul” articolului 115 din Constituţie care spune că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde e situaţia extraordinară în acest cazuri? În afară de cea de a satisface interesul lui Victor Ponta şi, in extensor, al PSD?

În ciuda acestor derapaje vădite, solicitarea de începere a demersurilor de revocare din funcţia de Avocat al Poporului a lui Victor Ciorbea, adresate de voci ale Opoziţiei Birourilor Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, e tot fără ecou. Chiar şi după publicarea Raportului MCV pe 2014, în care, alături de Parlament, în bătaia criticilor a ajuns şi Avocatul Poporului. Acuzat că, atunci când situaţia a impus-o, nu a atacat la CCR diverse ordonanţe de urgenţă, iar atunci când a făcut-o, şi Guvernul a pierdut în faţa CCR, şi-a exprimat regretul faţă de această situaţie.

Cu alte cuvinte, suntem la mâna unei majorităţi parlamentare iresponsabile – în care, la fel ca în 2012, tot PSD are (încă) ultimul cuvând de spus –, care a confiscat practic Avocatul Poporului. Ignorând rolul major pe care acesta îl are, de jure, în privinţa calităţii procesului legislativ şi a echilibrului puterilor în stat şi faptul că, prin lipsa de reacţie a acestuia la încălcări ale legii fundamentale, creează lacune ce nu pot fi suplinite de alte instituţii şi dând întâietate rolului de facto pe care îl joacă, de avocat personal al d-lui Ponta şi al PSD. Punând, astfel, din nou – aşa cum a făcut-o în vara lui 2012, cum a făcut-o în „marţea neagră”, cum o face de câte ori emite legi cu dedicaţie –, mai presus de lege, de Constituţie, de stat de drept, interese personale şi interese de clan politic.

 

Articolul a fost publicat şi în Revista 22

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS