La ultima şedinţă de plen a Consiliului Judeţean Timiş s-a solicitat acordarea unei sume importante, ca infuzie de capital la Aviaţia Utilitară. Foştii reprezentanţi ai conducerii societăţii spun că ar trebui să se ancheteze felul în care a ajuns Aviaţia Utilitară de la o firmă care ocupa în 2014 locul întâi pe judeţ în topul sectorial al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură la una aflată într-o situaţie financiară dificilă.

Reprezentanţii fostei conduceri cer anchetă

La ultima şedinţă de plen a Consiliului Judeţean Timiş, cu prilejul aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli pe 2016 al societăţii Aviaţia Utilitară, aflată în subordinea CJ Timiş, s-a cerut din partea Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală „evaluarea posibilităţii de a sprijini activitatea societăţii prin infuzie de capital, pe baza unui proiect elaborat în conformitate cu legislaţia în vigoare (schema de ajutor de stat)”, cu precizarea că „această evaluare va fi coroborată cu planul de afaceri şi planul de promovare care sunt în proces de creaţie la momentul actual”.

Conform iniţiatorilor acestei propuneri, este nevoie de o infuzie de capital pentru salvarea acestei societăţi din subordinea administraţiei judeţene. „Am înţeles că planul de afaceri şi planul de promovare sunt în lucru, ceea ce este îmbucurător, şi cred că noi toţi ne dorim salvarea acestei societăţi pe acţiuni. De aceea eu cred că este foarte util să se evalueze posibilitatea infuziei de capital. În plus, o evaluare nu strică nimănui. De exemplu, s-ar putea să rezulte necesitatea cumpărării unui alt avion mai versatil care să facă anumite lucrări din care să obţinem venituri. De asemenea, s-ar putea să avem alte concluzii. Important este să salvăm această societate pe acţiuni, care este foarte importantă pentru mai multe domenii, inclusiv agricultura din judeţul nostru”, a declarat pe această temă consilierul judeţean PNL Marian Vasile.

Această propunere de infuzie de capital – sau de ajutor de stat – pentru salvarea societăţii a fost aprobată, în principiu, de CJ Timiş.

Totuşi, reprezentanţii fostei conduceri a Aviaţiei Utilitare spun că, înainte de a se da sume de la buget, ar trebui să se stabilească cum s-a ajuns ca una dintre cele mai profitabile societăţi din judeţ, pe segmentul său de activitate, să ajungă în situaţia de a primi ajutor de stat pentru a fi salvată, conform declaraţiilor consilierilor judeţeni. „Se pot verifica evidenţele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură. În anul 2014 am fost clasaţi pe primul loc pe judeţ pe acest segment, în topul firmelor, cu o marjă de profit de peste 11%. Cum s-a ajuns în situaţia de faţă? Deşi fosta conducere a demonstrat că ştie să administreze societatea, executivul Consiliul Judeţean nu a avut amabilitatea de a prelungi mandatul fostului director. Ce s-a întâmplat după aceea se vede acum. Restul sub vorbe”, este de părere Pascu Lup, fost director al Aviaţiei Utilitare. Acesta crede că este nevoie de o evaluare detaliată a activităţii din ultimii ani de la Aviaţia Utilitară.

Supervizare „din avion”

Pe lângă o anchetă sau un audit extins pe ultimii ani, CJ Timiş ar putea elucida enigma situaţiei actuale a societăţii Aviaţia Utilitară şi printr-o autoevaluare a felului în care a supervizat activitatea acestei structuri aflate în subordinea sa.

La sfârşitul anului 2013, câţiva consilieri judeţeni avansau concluzia halucinantă că la CJ Timiş nu s-a ştiut o bună bucată de timp cine este în Adunarea Generală a Acţionarilor la Aviaţia Utilitară, societate la care nu este acţionar minoritar, ci majoritar. „Ne-am trezit în situaţia că am desemnat pe cineva care a înscris la Registrul Comerţului ceea ce a dorit persoana respectivă, şi nici până în acest moment nu am reuşit să rezolvăm această problemă. La Aviaţia Utilitară, timp de şapte – opt ani nu s-a ştiut cine e în A.G.A. Am avut surpriza să ni se spună în plenul C.J. Timiş că nu se ştie cine e A.G.A. la societatea respectivă”, afirma, într-o interpelare, consilierul judeţean actual ALDE Traian Stancu.

Tot atunci, în plenul CJ Timiş se afirma că nu s-au putut face demersurile la Registrul Comerţului, pentru că nu se cunoşteau numerele de telefon şi actele de identitate ale persoanelor care fac parte din Consiliul de Administraţie al Aviaţiei Utilitare: „Aceste persoane urmează să meargă la notarul public, să dea o declaraţie care să ţină loc de cazier judiciar, după care vor fi înregistrate la Registrul Comerţului. Abia după ce se fac aceste demersuri, dumnealor pot îndeplini calitatea de reprezentant al C.J. Timiş în Consiliul de Administraţie la Aviaţia Utilitară.”

Aerodromul, în centrul litigii între Primărie şi CJ Timiş

Pe lângă nelămuririle legate de administraţie, o altă problemă a afectat în ultimii ani Aviaţia Utilitară Timişoara, aceasta aflându-se în centrul unor litigii între Primărie şi administraţia judeţeană.

Aerodromul de pe Calea Torontalului este unul dintre cele mai vechi din ţară, fiind construit în perioada interbelică, cu destinaţia de aeroport al oraşului. Utilizat, în diferite etape, de societăţi şi companii aeriene ca şi LAR, LARS, Aviasan, Aerodromul şi-a schimbat succesiv subordonarea. În perioada antebelică, a aparţinut Primăriei Timişoara, apoi a ajuns în administrarea Ministerului Transporturilor, până în 2002, când a fost transferat CJ Timiş.

Din cauza acestor schimbări, au intervenit litigii între Primărie şi administraţia judeţeană, pentru partajarea terenurilor şi a clădirilor aferente. S-a spus nu o dată că aceste litigii au făcut imposibilă materializarea parteneriatului prin care urma să se deruleze proiectul de modernizare al aeroportului.

„Trebuie să se rezolve foarte repede neînţelegerile cu Primăria, legate de infrastructură şi patrimoniu. Din punctul nostru de vedere, aceste neînţelegeri au împiedicat dezvoltarea normală a societăţii” se menţiona în plenul CJ Timiş.

Planuri mari despre care nu se mai spune nimic

Încă din 2010 se vorbeşte insistent despre demararea proiectului prin care Aeroportul Cioca ar putea fi transformat într-o alternativă la Aeroportul Internaţional „Traian Vuia”. Printre obiectivele proiectului de modernizare se numără asigurarea de servicii utilitare, servicii de agrement, business, cursuri de pilotaj şi paraşutism şi înfiinţarea unui muzeu pentru aeronave. Variantele au fost discutate de Comisiile de Urbanism şi de Administraţie Publică, din cadrul CJ Timiş şi Primăriei Timişoara, însă iniţiativele concrete au întârziat să apară.

Proiectul prevedea transformarea Aeroportului Cioca în aeroport releu între Aeroportul “Traian Vuia” şi restul teritoriului naţional, pentru avioane short-courier în regim de taxi aerian. Totodată, se spera că – prin extinderea funcţionalităţilor cu noi servicii de interes public, servicii culturale, loisir –, aerodromul Cioca ar putea deveni un aeroport multifuncţional, cu arie de deservire regională, respectiv euroregională.

Însă toate aceste obiective nu puteau fi realizate decât printr-un parteneriat funcţional, atâta vreme cât terenul pe care este construit aeroportul, amplasat la ieşirea din Timişoara, pe Calea Torontalului, aparţine CJ Timiş, iar o parte din clădiri sunt ale Primăriei Timişoara. O variantă convenită de cele două instituţii a fost constituirea unei societăţi comune celor două unităţi administrative pentru realizarea unui studiu de fezabilitate, dezvoltarea pistei şi a infrastructurii aeroportului. În acest sens, se preciza că se va încerca atragerea unui investitor care să deschidă un serviciu de aerotaxi pe acest aerodrom. Planul era ca Primăria şi CJ Timiş să extindă acţionariatul prin atragerea unui partener sau consorţiu naţional, dar să păstreze controlul prin deţinerea a minimum 51% din acţiuni. Conform proiectului, pista de iarbă, în lungime de 750 de metri, urma să fie transformată într-o pistă asfaltată pe o lungime de 1.800 de metri şi lată de 30 de metri. 

Proiectul mai prevedea că pe Aeroportul Cioca se vor putea organiza evenimente aeronautice de impact regional, naţional şi chiar internaţional, avându-se în vedere şi deschiderea unui Punct muzeistic al Muzeului Banatului, cu exponate reprezentative pentru istoria şi dezvoltarea aviaţiei româneşti în zonă, dar şi organizarea de cursuri de zbor şi paraşutism. În plan era şi construcţia de hangare mobile, pentru avioanele uşoare, în contextul în care hangarul actual permite intrarea avioanelor medii spre mari. Modernizarea se dorea să se facă prin externalizarea unor serviciilor, banii pentru investiţiile necesare urmând a fi obţinuţi din surse proprii.

Raportat la aceste planuri, care aveau şanse mari de materializare, este greu de înţeles situaţia în care se află azi societatea. Rămâne de văzut, în acest sens, dacă ajutorul de stat solicitat va putea rezolva problemele actuale şi va duce la o dezvoltare conform planurilor a Aviaţiei Utilitare Timişoara.