Clanul transpartinic

Melania-CInceaVotul din Senat, pe legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate, vine doar să confirme solidaritatea clanului transpartinic.

 

Senatul a respins, ieri, într-o solidaritate de clan transpartinic, proiectul de lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate, instituţie desemnată drept oficiu naţional pentru recuperarea creanţelor și pentru gestionarea bunurilor îngheţate. O propunere legislativă iniţiată în încercarea de a creşte gradul de recuperare a prejudiciilor şi de confiscare a bunurilor dobândite prin corupţie şi crimă organizată la minimum 25 la sută, de la puţin peste 5%, cât este în momentul de faţă. Şi asta deoarece confiscarea de averi ilicite poate descuraja corupţia în mai mare măsură decât o poate face o pedeapsă cu închisoarea. Redusă mai de bună purtare, mai de o carte scrisă în penitenciar.

Necesitatea înfiinţării Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate a fost menţionată şi în Raportul MCV din ianuarie 2015, în contextul în care se menţiona că rata de recuperare înregistrată de ANAF în executarea hotărârilor judecătorești este foarte scăzută: „Decizia Ministerului Justiției de a înființa o nouă agenție care să se ocupe de administrarea activelor sechestrate oferă un bun prilej pentru a remedia această situație.” În acelaşi raport, Comisia Europeană invita România „să se asigure că noua agenție poate asigura o mai bună administrare a bunurilor înghețate și poate coopera cu ANAF pentru a îmbunătăți ratele de recuperare efectivă.”

În primul trimestru al acestui an, ANAF a încasat – potrivit cursdeguvernare.ro – doar 5,23% din valoarea estimată a prejudiciilor. Adică, a avut confiscări în numerar, bunuri și venituri ilicite de 6,57 milioane euro, dintr-o valoare estimată a prejudiciilor de 125,59 milioane euro şi din măsuri asigurătorii de 129,70 milioane euro. Acelaşi ANAF care, în cazul micilor datornici, îşi face scrupulos meseria, punând, cu celeritate de manual, poprire pe conturi, chiar şi pentru câteva sute de lei.

Suma care trebuie recuperată de ANAF este, însă, mult mai mare. Într-o declaraţie recentă, procurorul general al DNA, Laura Codruţa Kovesi spunea că valoarea bunurilor care aşteaptă să fie executate de către ANAF este de 310 de milioane de euro. Şi asta, doar în dosare instrumentate de DNA.

Ce transmite, însă, votul de ieri, din Senat?

1.Că la PSD sunt lupte interne pentru puterea de facto. Că senatorii PSD fie nu au primit directive de la vârful partidului să voteze, pentru a demonstra că Guvernul Ponta nu mai are susţinere în Parlament, fie au primit, dar le-au ignorat, pentru a demonstra că Liviu Dragnea nu este capabil să facă oamenii partidului să tragă în aceeaşi direcţie. Să nu uităm că, după demisia lui Ilie Sârbu, lider de grup PSD din Senat – omul care, la votul în cazuri importante, dă semnalul către oamenii din sală, cu degetul mare în sus sau în jos – a rămas Mihai Fifor. Un apropiat al tandemului Ponta – Sârbu, ambilor apărându-le numele în dosare de corupţie care nu este exclus să se încheie şi cu confiscări de avere.

Proiectul de lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate a primit 66 voturi „pentru”, 36 „împotrivă” (dintre care 29 voturi au fost ale liberalilor) şi s-au înregistrat şase abţineri. Or, ca să fie adoptat, ar fi fost nevoie de 84 voturi „pentru”. 82 de voturi puteau fi asigurate numai de către senatorii social-democraţi care, însă, au lipsit în număr mare. Din 166 de senatori au fost prezenţi la vot doar 108. Iar asta se întâmpla după ce, cu doar o zi înainte, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, iniţiatorul acestei legi, participase la şedinţa grupului PSD din Senat, având discuţii exact pe această temă.

2. Că există solidaritate transpartinică în faţa corupţiei transpartinice, în faţa afacerilor transpartinice – votul împotrivă dat de cei 29 de senatori liberali nu e un accident. Că între interesele unor lideri din PSD şi cele al unor lideri din PNL a fost, la un moment dat, o schismă. Temporară. În noiembrie 2014.

La scurt timp după înfrângerea candidatului PSD,Victor Ponta, la prezidenţiale, în decurs de doar două zile, Parlamentul votase ceea s-a ferit să voteze de luni de zile. După ce parlamentarii Opoziţiei au solicitat de aproape 20 de ori în Comisia Juridică respingerea proiectului Legii amnistiei şi graţierii, în 18 noiembrie 2014 Camera Deputaţilor respinsese, cu o majoritate covârşitoare, de 293 de voturi “pentru”, un vot “împotrivă” şi o abţinere, proiectul legii amnistiei şi graţierii. Un proiect de lege cu o istorie interesantă. Iniţiat în octombrie 2012 – având ca beneficiari ai amnistiei pe cei cu pedepse de până la patru ani, iar ai graţierii, pe cei cu condamnări de maximum şase ani –, un an mai târziu, în decembrie 2013, făcea şi obiectul mega-scandalului din “marţea neagră”. Asta, după ce parlamentarii încercaseră să-l modifice, majorând cuantumul pedepsei beneficiarilor amnistiei de la patru la şapte ani închisoare şi extinzând graţierea la toţi cei care au împlinit 60 de ani. Scandalul ce pusese în alertă şi Cancelariile occidentale a făcut, însă, ca legea să fie nu respinsă, ci doar lăsată în stand-by în Parlament, câteva luni. În aşteptarea domolirii flamei revoltei publice şi a valului de îngrijorare iscate. Iar la subiect nu s-a renunţat. La numai o săptămână de la votul-minune din 18 noiembrie 2014, ideea unui nou proiect de lege privind amnistia colectivă a fost din nou vehiculată în Parlament.

În aceeaşi zi de 18 noiembrie 2014 aprobaseră şi arestarea deputaţilor Ioan Adam – PSD, Ion Diniţă – PC şi Mircea Roşca – PNL. Cu o majoritate covârşitoare „pentru”. Asta, după ce, săptămâni întregi, au evitat, sub diferite pretexte, să-şi dea votul.

Şi, tot după ce, săptămâni de-a rândul, au refuzat, sub diferite pretexte, să aprobe începerea urmăririi penală faţă de senatorii PSD Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu, în 19 noiembrie 2014 au încuviinţat-o. În câteva minute.

Scriam atunci că aceste evenimente le percep doar ca pe un efect al unei schisme temporare. Pentru că, privind retrospectiv, nu puteam şi nu pot crede într-o corijare a unora dintre aceşti oameni, într-o schimbare a lor pe fond, mai ales produsă într-un timp scurt. Pentru că din 2012, de când USL preluase puterea, am asistat din partea lor la un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid. Au făcut şi modificat legi pentru a proteja sau salva interese de grup. Au ignorat Constituţia, abuzând de imunitate în cazuri penale, pentru care legea fundamentală nu prevede imunitatea. Au călcat în picioare echilibrul puterilor în stat, erijându-se în procurori care decideau când şi pentru cine putea fi începută urmărirea penală. Ori în judecători, decizând când se impune aplicarea unui mandat de arestare şi când nu. Acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Sunt aspecte care confirmă mizeria morală pe care mulţi parlamentari au dus-o în Parlamentul României, unde şi-au dorit să ajungă sau au fost trimişi nu pentru a reprezenta interesele poporului, ci pentru a face jocuri ale unui grup de interese din partid. De altfel, prin încercările constante de a se ascunde de lege prin lege, onor majoritatea parlamentară a “încununat” Legislativul cu titlul ruşinos de “Persoana anului 2013” la Categoria Crimă Organizată şi Corupţie, distincţie acordată de Organized Crime and Corruption Reporting Project pentru faptul că “Parlamentul român a ridicat corupţia la un nou nivel în Europa, legalizând-o”.

Aşa că votul din Senat, pe legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate, vine doar să confirme solidaritatea clanului transpartinic.

 

Publicat şi în Revista 22 şi pe Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS